8,202 matches
-
de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În hol, pe când voia să iasă, el dădu nas în nas cu profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
printre studenții care ieșeau din sală. Zadarnic o așteptă, sperând s-o vadă totuși apărând mai târziu. Nici în amfiteatru nu dădu de ea. O găsi, în schimb, pe bruneta care fusese, împreună cu prietenul ei cel înalt și blond, în holul facultății atunci când o cunoscuse pe Felicia. Ea îi spuse că Felicia nu fusese la cursuri decât în prima săptămână, după care făcuse o pneumonie și trebuise să se interneze în spital. Nu, nu era ceva grav, îl asigură liniștitor fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș vrea să vin și eu odată la un curs de-al lui, chiar dacă n-am habar de matematică... Auzind-o vorbind așa, Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atunci când el încercase să afle mai multe în legătură cu ea. Acest lucru îi dăduse mult de gândit, fiindcă nu reușea să-i găsească nici un fel de explicație logică. Și în anul al doilea, întâlnirile lor aveau loc tot la universitate, pe holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un aer parcă din ce în ce mai misterios, grăbindu-se apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uitării ce fusese între el și Felicia, socotind că fata fie că nu-l iubea, fie că avea un alt prieten și nu voia să-i spună, și evită ca în drum spre facultatea lui să se mai abată pe holurile de la filologie. Se strădui să găsească un antidot pentru ceea ce i se părea a fi un eșec sentimental, fortificându-se în ideea că, oricum, mai erau destule fete pe lume și că, la urma urmelor, era încă foarte tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anatema. Chestia asta, cu anatema, e așa, o figură de stil. Nu-mi place să fiu anatemizată fără motiv. Cred că nici ție. Dragă uriciosule, dacă vrei să ne întâlnim și să discutăm, eu te aștept azi, după cursuri, în holul de la filologie, exact în locul unde ne-am cunoscut. Pa, uriciosule! Vreau să-ți spun că eu nu-ți port pică." 4 Scrisoarea nu era o glumă și, după cursuri, Victor o găsi într-adevăr pe Felicia așteptându-l în locul stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la evenimentele din țara vecină, care luau de la o zi la alta, nu mai era nici o îndoială, turnura unei insurecții anticomuniste și antisovietice. Împreună cu Dobrescu și cu Romică ochelaristul, Victor ajunse să-și petreacă o bună parte din timp pe holurile și prin amfiteatrele celor de la filologie, unde se puteau auzi remarci și comentarii destul de îndrăznețe, directe sau aluzive, despre ce se întâmpla la Budapesta: Ai dracului, ungurii ăștia, nu ca noi! Când nu le convine ceva, ies cu toții în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ungaria, ca și ieșirea la rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte, cu arma la picior, fără să intervină. Pe hol se foiau și niște inși care nu prea arătau a studenți, dar nimeni nu părea să se sinchisească de ei. În ce-i privea, intrușii se mulțumeau să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cuvenit s-o adopte cu toții în acele împrejurări. Cum filologii aveau un curs de socialism științific, iar profesorul întârzia să apară, câțiva veniră cu ideea să se mute în amfiteatru. Ideea fu imediat acceptată și studenții se grăbiră să părăsească holul unde staționaseră până atunci. Lângă ușă mai rămase doar un singur student, ca să le dea celorlalți de veste când avea să vină profesorul de marxism. 8 În loc să se gândească la viitorul său alături de Felicia, în acele zile Victor se implică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intră și el în universitate, pe ușa din colț, urcă un etaj și apoi încă unul și, văzând că nicăieri nu era nici o mișcare, renunță să mai caute pe cineva și vru să facă repede cale întoarsă. Dar jos, în holul de la intrare dădu nas în nas cu portarul și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni dar cu nimic altceva decât patru paturi pentru împuținata familie Cozmei. Cele două camere dădeau într-un fel de hol în care era instalată o masă și două bănci rudimentare, iar într-un colț, direct pe pardoseală, un primus și două cratițe. Din holul ăsta se mai făceau o ușă pe care era prinsă cu pioneze o plăcuță cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altceva decât patru paturi pentru împuținata familie Cozmei. Cele două camere dădeau într-un fel de hol în care era instalată o masă și două bănci rudimentare, iar într-un colț, direct pe pardoseală, un primus și două cratițe. Din holul ăsta se mai făceau o ușă pe care era prinsă cu pioneze o plăcuță cu numele ocupantului "Gerhard Bosch". Am întrebat-o pe femeia care ne întâmpinase unde ne putem spăla și mi-a arătat afară un jgheab cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe deasupra măștii și mi-a făcut semn insistent să ies. Inima mi-a luat-o la galop, am presimțit că se întâmplase ceva foarte grav și că nu putea fi vorba decât de Minodora. Înțepenită în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un târziu moment de răgaz, am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din acel moment și apoi o viață întreagă a încercat zadarnic să-l facă uitat. La câteva șoapte ale tinerei lucrătoare-cadriste acesta i-a răspuns doar bine, a deschis ușa cu spatele și, cu o reverență politicoasă, a dispărut către holurile labirintice ale demisolului, cu speranța unei posibile relații cu frumoasa damă. * * * Te-am chemat pentru astăzi, tovarășe Zimbru, să-ți propunem un serial de câteva articole la Informația Bucureștilor în care să lauzi măsurile de purificare socială și ideologică ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pat, fără să pună geană pe geană până către dimineață, timp în care a vegheat somnul întregii familii și, de la o vreme, scârțâitul sârmelor prin tuburile Berman din pereți, de sub parchet și din tavan, la bucătărie, sufragerie, cele două dormitoare, hol și baie. Da, fără îndoială, tavanul, pereții lui și pardoseala au urechi, posibil și camere de luat vederi, așa minuscule, Made in Japan, ultrasensibile, pe care le-a instalat căpitanul Timpan chiar în această noapte, socotea Ghiță. Porția dublă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mut contemplându-și isprava și regretând că este nevoit să-și întrerupă lucrarea înainte de a o fi isprăvit. Că, până la aflarea temutelor instalații, ce i-au fost implantate în apartament, mai era o cale destul de lungă: sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau scotocite până în cele mai mici amănunte, dar doamna i-a mai temperat elanul de prospecțiune oarbă prin amenințare cu poliția și cu Burdujenii. Abia într-un târziu a reușit să articuleze și el trei silabe: Sâr-ma... mic... Ce sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
indicat din priviri și de recepționeră. Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre o invitație, a răspuns tipul aproape galant, făcând semn către o masă din holul hotelului, lângă care așteptau două fotolii neocupate. Aș putea, neoficial, începu omul, să întreb ce treburi v-au adus prin Moscova, mai nimerit ar fi să prezint o legitimație sau să spun, direct, că sunt în interes de serviciu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unchiul era străjuit și de doi milițieni grijulii, care-l ajutau să treacă prin aglomerația de panaramă a unei clădiri foarte mari. Chiar i-am apreciat pe milițienii aceia care-i acordau, dezinteresați, atâta atenție. Mama m-a așezat, în holul acelei clădiri, pe o bancă mare de tot, și mi-a spus că trebuie să nu mă mișc mult timp de acolo, pentru că nu-i poate lăsa doar pe milițieni să aibă grijă de nea Grătărel, întrucât, oricât de omenoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul ciocnește sticla, oglinda. Sunetele se adună într-o melodie bine închegată: început, cuprins și încheiere. Pe holul gol din școală, în timp ce înalte clase se preda, pe bancheta din spate a unei limuzine, în drum spre casă, pe bancă, în hala centrală sau pe bancă între cumpărături, uitându-ne la un stand cu vaze, iubitul meu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dansam melodia ce o vroiam, pe care o scriam negru pe negrul cerului. Și acel tip de întâlnire se transformă într-un ritual secret al nostru, să ne prefacem că după ce intram în casă și ne mai îmbrățișam o dată în hol adormeam bine. Adevărul e că, deși după întâlnire visam, nici unul nu dormea. Și mie, ca și lui, casa ni se părea cuibușorul nostru. Nu chemam pe nimeni acasă și nu dădeam în ea petreceri. Fiecare lucrușor în parte îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec: Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea era chiar sabia din vis. O fracțiune de secundă, văzui sânge, sângele meu, el tăindu-mi gâtul. Mă speriai atât de tare încât, mânioasă, întinsei mâna spre sabie, să. Însă mă oprii la timp. Mă sprijini cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]