1,824 matches
-
un biet idiot... un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la un moment dat, am depășit problema. I: Nu a existat o diferență foarte mare între nivelul tău din școala primară și liceul acesta? S: Nu, îți spun - în primul an doar. Unii deschideau ușa la clasa noastră și se holbau la noi, voiau să vadă cine erau cei care făceau parte dintr-o clasă specială. Nu ascund lucrurile astea. E-adevărat, nu e un secret. Dar nu după mult timp stăteam împreună în pauze, iar unii dintre noi chiar și-
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
a primit-o în cadrul programului de reabilitare. A fi special poate deveni un motiv de jenă - nu pentru ea, zice Sara, ci pentru alți elevi din „clasa experimentală” - ca atunci când descrie felul în care unii elevi din clasele normale „se holbau la noi... de parcă am fi fost maimuțe de la grădina zoologică”. Oricum, în cazul Sarei, sentimentul propriei valori este atât de puternic, încât acest episod rămâne izolat într-o poveste de viață care accentuează calitatea ei de a fi unică, specială
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso îi sugerase într-o castiliană perfectă să se exprime totuși în propria sa limbă, holbase ochii, în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți muri cât de curând. Ficatul dvs nu mai funcționează, fiți atent. Doar o curiozitate fra' Tommaso, credeai că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
unei asemenea grabe? Au o întâlnire la care trebuie neapărat să ajungă? Se duc la târg să vândă. Și cârciumarii serveau grăbiți, luau banii și se adresau degrabă altui client. Dacă Geronimo ar fi fost acolo cu el, ar fi holbat ochii văzând câtă gloată de oameni ieșea și intra în localuri, câte persoane circulau pe străzi, câte animale de povară se deplasau spre Paris. Fiule, ar fi zis el, nici măcar în toată Calabria nu trăiesc atâtea persoane și atâtea animale
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mâini, hohotind, fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucru care i-a rămas. Și fața ascuțită. În rest, n-ai ce alege. Merge greu, e peticit și împuținat pe dinăuntru. Am stat lângă el. Nu m-a simțit, i s-au tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit pe deasupra. Îl așteptară, răbdători, până îl văzură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe al lui Terente. (Ioanide: "Tudor Vladimirescu alături de Terente! Mare dobitoc!") Nu trebuie să se înțeleagă din slaba mea idee despre construcții că iubesc natura. Dimpotrivă. Am oroare de ea și pentru acest motiv nu stimez pe romantici. A te holba la lună, a privi fix cascadele, a sta în furtună, astea sunt teatralisme de prost-gust. Natura e inferioară omului, proporția de viață zoologică și vegetală n-atinge niciodată tensiunea vieții umane. Este om numai cine trăiește ca om, numai printre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmi arunca de zor niște cartofi murdari în talgerul cântarului și privea într-o parte, neștiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată așa. "Cum era mai bine? Uite, puteți spune cu glas tare ce gândiți. Sînteți liber!" Omul s-a holbat la mine și n-a mai zis nimic. N-avea ce face cu libertatea asta. Nu se gândea pesemne decât la un singur lucru: că pe o piață în care cartoful nu se putea găsi oricând, furatul era mai rentabil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fereastră în urma unei disperări, sau? (Brusc Cântăreața și Mecena se liniștesc și se uită lung și fix înainte) CÂNTĂREAȚA (cu liniște de mormânt): A fost crimă, o crimă dublă de la spate. MECENA: De la spate... împins de la spate. (din nou se holbează o pereche la cealaltă lung și cu un aer victorios. Apoi Cântăreața pășește încet spre Compozitor și Mecena către Pianistă) PIANISTA: Aha, am ajuns deja acolo. Înstrăinarea absolută, pricinuită de contrariu. COMPOZITORUL (ridică mâna încet): Adio! PIANISTA: - Adio. (Cu gest
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată de uimire, el senin și arogant. Mâța s-a retras tiptil trei pași, apoi a fugit îngrozită, ca un om care s-a convins că a văzut o stafie. Când doarme, mai ales, noul venit are o activitate intensă: clipește
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
trei premii Oscar, nu și-a putut imagina În 1946 că televiziunea va câștiga popularitate. El a prezis că televizorul nu va fi bine-primit pe piață mai mult de șase luni și că “Oamenii se vor plictisi curând să se holbeze la o cutie În fiecare noapte.” În 1939 New York Times a publicat un articol care spunea că „Problema televizorului este că oamenii trebuie să-și lipească ochii de un ecran, iar americanul de rând n-are timp de așa ceva”. Dar
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
în dragostea unui fiu sau în jurămîntul unei tîrfe. LEAR: Așa va fi, le dau în judecată. (Lui Edgar) Vino, te-așază, prea-nvățate jude. (Bufonului) Tu, înțelept domn, stai aici. Voi, vulpi... EDGAR: Uite-l cum stă acolo și se holbează. Îți lipsesc ochi la judecata, jupîneasa? Vin' peste gîrla, Bessy, la mine. BUFONUL: Barca-i are o crăpătura, Ea nu poate da din gură De ce nu cutează la tine să treacă. EDGAR: Necuratul vrăjmaș îl urmărește pe bietul Tom cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ceva. Nu vezi că soarele acesta pârjolește tot? Nici un râu pe nicăieri, un izvor, o fântână, nimic. Apoi deodată spre cai: Hoo! Ptrr! Nene ia vezi ce este acolo lângă linie. Nenea se uită încotro arăta Mihu cu coada biciului, holbându-și caraghios ochii miopi din care cauză fusese dat la partea sedentară a marii unități de infanterie. Zise cumpătat: - Ce să fie mă? Vreun stârv de sălbăticiune, ce crezi că ai putea găsi pe aici? Dă drumul mai departe la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în buzunarele pantalonilor. Crăcană s-a apropiat de grup, nimeni nu-l luă în seamă, nici când s-a apropiat de Lăscărică și zise tare: “Eu l-am omorât” . Mai repetă odată și Lăscărică deodată se poticni în cuvintele sale, holbă ochii ca la o arătare ivită de cine știe unde, ca să strice simetria gândurilor tuturor pe care le clociseră până acum și deodată fără de veste o explozie de râs se întinse cât ai clipi în lățimea câmpului, zbură în sus printre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
răbdare lama ucigașă. Brrr, ce atmosferă englezească. Dacă nu ar fi acea curiozitate perfect omenească de afla până la urmă cine va trebui să fie dat pe mâna călăului, nici picați cu ceară nu am sta până la sfârșit cu ochii holbați la ecran. Sătul de Poirot, ce mi-am zis? Parcă-i mare brânză să scrii și tu un scenariu de film la care să se uite alții, stând ca lipiți de scaun? Și nu numai atât vreau. Nici nu mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și de greșeli în lanț, una mai evidentă ca cealaltă, observate numai după ce s-au consumat. S-a purtat ca un copil care, trimis de părinți la prăvălie după sare sau zahăr, căscând ochii la tot felul de nimicuri și holbându-se prin vitrine, uită să mai vină acasă, în timp ce familia consumă mâncarea nesărată și ceaiul ne îndulcit. Pentru a atinge un scop, niciodată nu a ales drumul drept. Întotdeauna a mers pe drumul cel mai lung, cel mai încurcat, dar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în față cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare izmana proprie pentru a se usca. Crezând ca au nimerit la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trecând peste granița istorică, au intrat tocmai în noaptea aceea în Rander. Unde pe cine au găsit? Pe Sâlkin! Cum tocmai în noaptea aceea, Lidia Mihailovna era cu soțul, Grigori Ivanovici ședea pe o bancă în parcul comunal și se holba la lună. Așadar, Grigori Ivanovici Sâlkin nu dormea. Și cine nu doarme? "Dușmanul nu doarme!" o știe și un copil mic. Așa că l-au închis în magazia cantinei. Unde era frig și destule alimente. Câte în cămara notarului Plașkin. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
trecând peste granița istorică, au intrat tocmai în noaptea aceea în Rander. Unde pe cine au găsit? Pe Sâlkin! Cum tocmai în noaptea aceea, Lidia Mihailovna era cu soțul, Grigori Ivanovici ședea pe o bancă în parcul comunal și se holba la lună. Așadar, Grigori Ivanovici Sâlkin nu dormea. Și cine nu doarme? "Dușmanul nu doarme!" o știe și un copil mic. Așa că l-au închis în magazia cantinei. Unde era frig și destule alimente. Câte în cămara notarului Plașkin. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cunoștințe; curat; curios; dar; deasupra; deochea; deosebit; în depărtare; descoperire; în deșert; drum; dureros; energie; a examina; în față; femei frumoase; femeie; fereastră; după fete; fete; film; fix; fixa; flori; fluturi; frumosul; furios; geam; pe geam; spre geam; gol; greu; holba; imaginație; imagini; indiscreție; insistență; interzis; isteț; iute; încet; încredere; întoarce; a înțelege; învăța; joc; în jos; jos; a limpezi creierul; loc; lucitor; lumea; lumină; la lună; lungă; a lupta; spre mare; meditație; minunat; semiră; motivație; mult; natură; nedumerit; nepăsare; neutralitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ochii ușor plecați, de parcă n-ar fi îndrăznit să mă mintă în față... Managerul pieței a bâiguit niște explicații penibile - alt mincinos, și el îmi evita privirea -, dar a intervenit numărul trei, care a fost un domn: nu s-a holbat prea mult la sânii mei și m-a invitat la o cafenea din apropiere ca să-i expun cazul... Invitația, formulată pe un ton cald, dar ferm, nu m-a prins nepregătită; eram din nou singură și prietenele îmi tot aranjau
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să mă tot holbez în terfeloagele astea de albume..., soioase, înnegrite, fleșcăite... Gh. P. doi: Fii mai cuviincios cu trecutul... Gh. P. unu: Păi nu-i așa! Că toate foile astea-s pline de salive, de jeg de pe degete... Am să-mi pun mănuși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trateze de... gripă... Ha! Dosar nr.: Nu te-ai dus pentru că tu ai un diagnostic clar... precis! Plutonierul: (încasînd; după o pauză) Bun..., bine... dar dacă voi aveți...gripă... de ce dracu' veniți aici de ani de zile să vă tot holbați în rupturile astea de dosare? Dosar nr.: Știi de ce? Vrei să știi de ce? (scurtă pauză) Nu-ți spunem. Dar tu de ce vii aici? Că nici n-ai dosar... Plutonierul: Păi... n-am dosar... dar o să am... n-ați văzut că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]