3,613 matches
-
mai departe un iudaism responsabil. În niciun caz rolul lui nu este să furnizeze schema absolută, unicul punct de reper în funcție de care evreii ar trebui să-și înțeleagă istoria milenară. N-ar fi excesiv să li se ceară muzeelor consacrate Holocaustului să prezinte și cei 4000 de ani de viață și cultură evreiască imaginativă și înfloritoare, în loc să îndrepte proiectorul exclusiv asupra unui deceniu de suferințe atroce. Niciunul dintre ele nu vorbește despre viață, ci numai despre moarte, toate vorbesc despre statutul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de suferință care ține loc de identitate evreiască în sferele secularizate sau în curs de secularizare nu este un fenomen legat doar de locul central pe care amintirea exterminării l-a dobândit treptat în viața evreiască. În fapt, focalizarea pe Holocaust nu a făcut decât să accentueze o tendință deja existentă și s-o ducă la paroxism. Terenul era pregătit s-o integreze, mentalitățile evreiești fiind puternic impregnate de retorica suferinței în secolele anterioare. Ecourile prelungite ale acestei retorici au traversat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreii nu fuseseră afectați direct de genocid, suferința și incarnarea ei supremă, Holocaustul, au permis înlocuirea religiei care nu mai era practicată cu o religie civilă. În Franța, această observație rămâne la fel de valabilă. Cu trecerea anilor, identificarea morală cu victimele Holocaustului și moștenirea suferinței îmbogățesc identitatea "evreilor imaginari" pe care îi critică Alain Finkielkraut, bazându-se pe propria existență, cu mai bine de două decenii în urmă. Însă el nu vorbea decât de propria generație, de tinerii așkenazi care trăiau în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
originari din Africa de Nord a ajuns în cele din urmă să urmeze această traiectorie identitară care trece prin interiorizarea istoriei de suferință și a apogeului ei, Shoah-ul, precum și a părții ei izbăvitoare, Israelul. Mulți dintre ei devin apărători înfocați ai memoriei Holocaustului, sperând că vigilența lor va fi suficientă pentru a evita repetarea răului. Astfel, mult timp desconsiderați după sosire de coreligionarii lor așkenazi (care-i numeau atunci shvartze: "negrii"), ei s-au alăturat încetul cu încetul iudaității autohtone și referințelor ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să constatăm că aceasta este într-adevăr situația la care a condus, în ultimii ani, trecerea de la memorie la dogma memoriei, o dogmă care încorsetează iudaismul, îl prinde în jugul de fier al durerii rememorate la nesfârșit. Și de aceea Holocaustul devenit Shoah, entitate în sine, rigidizată, iudaizată și particularizată la extrem riscă, paradoxal, să devină abstract și opac pentru ne-evrei. În același timp, alt paradox, shoah a devenit un fel de substantiv comun. Deja a început să fie folosit
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-i cităm pe Colette Mainguy, care în La Juive compară universul familial cu o mașinărie de exterminare 8, sau pe François Emmanuel care, în Question humaine, asimilează metodele de gestionare a personalului din întreprinderile industriale cu cele aplicate de călăii Holocaustului, cu numeroase referiri la camioanele folosite la Chełmno drept camere de gazare, la Soluția Finală și la colaborare 9. Mai aproape de noi, și chiar mai rău dacă este posibil așa ceva, în ultima ei carte, Pourquoi?, Brigitte Bardot numește "lagăre de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
folosite la Chełmno drept camere de gazare, la Soluția Finală și la colaborare 9. Mai aproape de noi, și chiar mai rău dacă este posibil așa ceva, în ultima ei carte, Pourquoi?, Brigitte Bardot numește "lagăre de concentrare" crescătoriile intensive de porci, "holocaust" abandonarea animalelor pe timpul verii, califică drept "genocid" exterminarea focilor și-l supranumește "Himmler" pe președintele Federației Vânătorilor 10. Am putea da multe exemple. Orice violență reală sau presupusă, orice traumatism par de acum să solicite recurgerea la vocabularul genocidului evreiesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
devreme, accentuându-se de-a lungul anilor. Publicat mai întâi în cinci foiletoane în revista New Yorker în februarie și martie 1963, apoi în volum, Eichmann la Ierusalim provoacă imediat o dezbatere în lumea evreiască despre problemele istorice ridicate de Holocaust. Arendt respinsese ideea nou apărută că numai martorii genocidului aveau dreptul să vorbească despre el. Cuvântul lor, sanctificat, era pe cale să se erijeze în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Detractorii lui Arendt voiau să apere memoria victimelor, care trebuia pusă la adăpost de orice reproș sau considerații științifice. Pentru Gershom Scholem, celebrul profesor de la Universitatea Ebraică, lui Arendt îi lipsa "dragostea de Israel". Ea a reușit totuși să convertească Holocaustul într-o disciplină, să-l introducă în domeniul analizei critice ca pe oricare alt subiect, cu propriile criterii, chiar dacă unele dintre abordările sale pot face obiectul criticilor 11. Chiar și în 2006 putem citi, sub pana universitarului Elhanan Yakira, că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de învinovățirea de a-l fi permis. În realitate, ea reia binomul, recurent la mulți evrei, mai ales la cei tineri, "datorie de memorie" "datorie de vigilență", a cărui forță de impact nu mai trebuie demonstrată. În Statele Unite, revendicarea memoriei Holocaustului, în ciuda specificității ei, este paralelă cu apariția revendicărilor din partea altor minorități. Ea se inserează în cadrul global în care și alții, pe lângă evrei, cer drepturi în compensarea suferințelor îndurate. Evreii, o dată în plus, cereau apărarea Israelului. America, simbol al democrației, al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
America, simbol al democrației, al drepturilor omului și al libertății, era ca o antiteză a ceea ce fusese regimul nazist în Europa. Prin acest proces, își regăsea și ea inocența pierdută, iar americanii moralitatea, făcând din datoria de memorie față de victimele Holocaustului propria lor datorie. O datorie care ștergea în același timp toate paginile întunecate din istoria lor, de la masacrarea indienilor până la războiul din Vietnam. United States Holocaust Memorial Museum, a cărui creare a fost votată în 1980 de Congresul american, este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și ea inocența pierdută, iar americanii moralitatea, făcând din datoria de memorie față de victimele Holocaustului propria lor datorie. O datorie care ștergea în același timp toate paginile întunecate din istoria lor, de la masacrarea indienilor până la războiul din Vietnam. United States Holocaust Memorial Museum, a cărui creare a fost votată în 1980 de Congresul american, este inaugurat de Bill Clinton în 1993. Construit la Washington și orientat către Casa Albă, el își însușește memoria Holocaustului și amintește cât de esențială este existența
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
indienilor până la războiul din Vietnam. United States Holocaust Memorial Museum, a cărui creare a fost votată în 1980 de Congresul american, este inaugurat de Bill Clinton în 1993. Construit la Washington și orientat către Casa Albă, el își însușește memoria Holocaustului și amintește cât de esențială este existența Israelului pentru a face imposibilă repetarea lui o aducere aminte gravată în piatră și destinată în primul rând conducătorilor Statelor Unite. Această americanizare a Holocaustului, cum spune Régine Robin, îl introduce în saga democrației
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și orientat către Casa Albă, el își însușește memoria Holocaustului și amintește cât de esențială este existența Israelului pentru a face imposibilă repetarea lui o aducere aminte gravată în piatră și destinată în primul rând conducătorilor Statelor Unite. Această americanizare a Holocaustului, cum spune Régine Robin, îl introduce în saga democrației 17. Recunoașterea memoriei criminale este o etapă indispensabilă în elaborarea identităților individuale și colective în societățile noastre din ce în ce mai secularizate. Fiind vorba de lumea evreiască, acest lucru este valabil chiar și pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mediile ortodoxe și ultraortodoxe, teologii care se disting din toate punctele de vedere de căile adoptate de laici, am putut constata nevoia de religie și identitate pe care această nouă religie civilă aspira să o satisfacă. Exterminarea evreilor a devenit "Holocaust" abia în anii 1970, pentru a deriva apoi spre acea "manie a Holocaustului" semnalată de Jacob Neusner. În același timp, asistam la ideologizarea și recuperarea ei în scopuri politice de către un Israel doritor să-și justifice noile frontiere după Războiul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de căile adoptate de laici, am putut constata nevoia de religie și identitate pe care această nouă religie civilă aspira să o satisfacă. Exterminarea evreilor a devenit "Holocaust" abia în anii 1970, pentru a deriva apoi spre acea "manie a Holocaustului" semnalată de Jacob Neusner. În același timp, asistam la ideologizarea și recuperarea ei în scopuri politice de către un Israel doritor să-și justifice noile frontiere după Războiul de Șase Zile, mai ales după venirea la putere a partidului Likud în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
același timp, asistam la ideologizarea și recuperarea ei în scopuri politice de către un Israel doritor să-și justifice noile frontiere după Războiul de Șase Zile, mai ales după venirea la putere a partidului Likud în 1977. Totuși nici genocid, nici Holocaust nu sunt încă termeni rezervați exclusiv pentru ceea ce li s-a întâmplat evreilor. Shoah, da. Iar acest cuvânt, fără îndoială, îi aruncă pe evrei într-un abis de solitudine, izolându-i de nenorocirile pur și simplu umane. Acest exclusivism îi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Shoah, un cuvânt pentru a-i desemna pe evreii morți sau care au suferit pentru ca iudaismul să dăinuie. Aproape ca în trecut, pe timpul marii fidelități față de Dumnezeu. Spun bine "aproape", căci despre ce "iudaism" mai este vorba astăzi? Susținătorii unicității Holocaustului au tendința de a nega calificativul de genocid altor genocide. Pe 10 aprilie 2001, într-o declarație pentru ziarul Turkish Daily News, Shimon Peres, pe atunci ministru de Externe al Israelului, aflat în vizită oficială în Turcia, spunea că "armenii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aflat în vizită oficială în Turcia, spunea că "armenii au suferit o tragedie, dar nu un genocid". Mai târziu, pe 8 februarie 2002, ambasadorul Israelului în Armenia, Rivka Cohen, proclama "inadmisibilă orice comparație între tragedia trăită de poporul armean și Holocaust", ca și cum prima l-ar putea pune în urmă pe cel de-al doilea. Dezbaterea despre unicitatea Holocaustului începuse în Statele Unite la sfârșitul anilor 1990, odată cu avântul multiculturalismului. În Franța, ea nu a avut pur și simplu loc, iar unicitatea a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Mai târziu, pe 8 februarie 2002, ambasadorul Israelului în Armenia, Rivka Cohen, proclama "inadmisibilă orice comparație între tragedia trăită de poporul armean și Holocaust", ca și cum prima l-ar putea pune în urmă pe cel de-al doilea. Dezbaterea despre unicitatea Holocaustului începuse în Statele Unite la sfârșitul anilor 1990, odată cu avântul multiculturalismului. În Franța, ea nu a avut pur și simplu loc, iar unicitatea a fost acceptată ca un adevăr intangibil de instituțiile evreiești, presa generalistă și marele public, în special cel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
politice par să fi determinat instituțiile evreiești să fie mai deschise la genocidul armean. E de sperat că această schimbare de atitudine nu este doar prețul plătit "ciocnirii civilizațiilor", ci anunță cu adevărat etapa maturității, care va înlocui dogma unicității Holocaustului cu recunoașterea specificității fiecărui genocid. Într-adevăr, care popor are dreptul să spună că suferința lui e unică, subînțelegând că ea este într-un fel superioară moral? Cazul francez pune, poate, problema mai mult decât altele. Conștientizând genocidul evreiesc și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evitat până de curând să scrie alte pagini întunecate din istoria ei, ca sclavia și mai ales colonizarea și decolonizarea, aceste din urmă subiecte îndeosebi rămânând sensibile și explozibile din punct de vedere politic în societatea franceză? Nu doar că Holocaustul s-a instalat ca o nouă religie civilă, în paralel cu iudaismul legii scrise și al legii orale, dar, dobândind acest statut, a permis punerea victimității în general pe un piedestal, acordându-i un surplus de "prestigiu". Supraviețuirea iudaismului va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
transformare constantă ne pune zilnic în poziția de voyeuri ai suferinței Celuilalt. Acest voyeurism este întreținut de ritualurile comemorative care petrifică evenimentele și fac din ele un soi de divertisment. În legătură cu ele se folosește chiar termenul "pornografie". Mare specialist în Holocaust, Alvin Rosenfeld își exprimă astfel temerea ca genocidul să nu se transforme în "pornografie" tocmai din cauza popularizării memoriei lui. Metafora, oricât de agresivă le-ar putea părea unora, exprimă în acest caz transformarea evenimentului într-o marfă, ceea ce înseamnă trădarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ei evreii, au trecut în opinia publică de la statutul de victime la cel de călăi în funcție de conflictele care făceau ravagii în Orientul Mijlociu. Conexiunile între evenimente se fac fără discernământ. Deoarece emoția primează asupra reflecției, poate apărea pur și simplu respingerea Holocaustului. De unde urgența de a ne retrage din spectacolul memoriei pentru a reveni la memoria istoriei, care nu suferă aceste variații și a cărei relativă stabilitate asigură evenimentului o autentică perenitate și evită derivele la care este expusă orice memorie care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe altele, reale, în plan secund. Nu vorbim aici, bineînțeles, de suferințele fizice actuale, pe care unii preferă încă să le ascundă, ci de acele suferințe emblematice pe care se bazează cererea unor drepturi în numele suferinței. Nicolas Weill vorbește de Holocaust fatigue pentru a explica apatia generală în fața resurgenței antisemitismului în Franța în anii 2000-20027. Nu este aici locul pentru a discuta despre realitatea și amploarea apatiei și resurgenței, dar e limpede că această "oboseală" pe care o denunță el pândește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]