3,902 matches
-
Velasco așteptă ca Tanaka să înfățișeze scrisoarea, apoi făcu un pas în față ca să tălmăcească scrisoarea și ca să prezinte cuvintele de salut în locul solilor. Pe neașteptate, Papa se ridică. Nu era un gest care să se înscrie în ordinea dinainte hotărâtă a ceremoniei, așa că printre cei de față se iscă o undă de rumoare. Oamenii bisericii își întoarseră cu toții capetele spre tron. Eu, Papa Paul al V-lea... Paul al V-lea se strădui să se aplece înspre soli ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Tsumura și de la seniorul Ōtsuka. „Dacă nu s-ar purta așa cu tine, atunci nu s-ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un coleg roșu la față Din țigări trăgea avan, Prindea știucă și biban. El se deplasa pe râu Cu o funie la brâu, Se mișca încet pe gheață Ca să se mențină-n viață. Aveam degete lovite Și de ger înțepenite, Hotărâți ca să servim acasă Saramură delicioasă. Dar la bătrânețe, visurile mele Se-mpletesc cu gândurile rele, Toți puteau pe Prut să moară Chiar legați la brâu cu sfoară. Prutul, apă-nvolburată, Mai omoară câte-o dată. Dacă gheața e subțire, Poți
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
gând să zburăm până la Bagan mâine să vedem ruinele acelor temple incredibile. Acum Însă Încercăm să găsim un bilet de avion pentru o stațiune din Thailanda.“ Va trebui să stea la coadă. Mulți alți turiști sunt În drum spre aeroport, hotărâți să facă aranjamente similare. 1tc "1" Scurtă istorie a vieții mele Încheiate prematurtc "Scurtă istorie a vieții mele Încheiate prematur" N-a fost vina mea. Dacă grupul ar fi urmat itinerarul meu inițial fără să-l schimbe pe ici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
insistase Încă de trei ori ca să vină. Cu demnitatea zdruncinată, țipând, s-a lăsat smulsă din fotoliu și purtată până la mașina care Îi aștepta și care i-a adus În viteză până la chei. Astfel s-a Întors Mama Scumpă, mai hotărâtă ca niciodată să-mi bage mințile În cap și să scoată răul din mine cu bătaia. Ce noroc pe capul meu să o am În continuare drept lumină călăuzitoare. Mama Scumpă a Încercat să-mi modeleze spiritul frământându-l ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să Înceapă să tremure. Și cu această convingere, eram pregătită să simt tot ce voiam, cât de mult voiam. Priveam luna și-mi spuneam că e momentul să simt toate emoțiile. Am așteptat să mă inunde bucuria și venerația. Eram hotărâtă, eram pregătită, anticipam, așteptam, speram... dar nu s-a Întâmplat nimic. Picioarele mi-au rămas drepte și țepene. În noaptea aceea cu lună plină mi-am dat seama că voi avea mereu o problemă cu sentimentele mari. Și asta din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să merg Într-o excursie În Birmania. Asta era de fapt o săgeată adresată soțului ei, Dwight Massey, care Îi Înscrisese pe amândoi, deși ea nu era prea Încântată de idee. Cu toate acestea, nu spusese niciodată nu, un nu hotărât. În timp ce ea era ocupată cu partea de analiză a lucrării sale, l-a lăsat pe el să facă toate aranjamentele, spunându-i Însă că nu ar deranja-o dacă ar merge din nou În insulele Galápagos ca să mai adune informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nici nu a mai auzit de ei. În fine, sunteți În vacanță, așa că nu vreau să vă stric plăcerea. Dar dacă sunteți amabili să răspândeți vestea, v-aș rămâne Îndatorat. Sigur, spuse bărbatul. Unsprezece americani, și dădu din cap hotărât, privindu-l și cu simpatie și cu speranța că totul se va termina cu bine. —O să răspândim. Și asta au și făcut. Au răspândit vestea ca pe un virus. Pe zi ce trecea, speculațiile deveneau din ce În ce mai exagerate, ducând la ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Harry Bailley, pe care femeile de vârsta a doua Îl considerau atrăgător, iar telespectatorii sub 18 ani, segmentul lor demografic principal, Îl plăceau „mult“ datorită preferinței lui pentru cățeii neascultători. Directorii de la GNN numeau acest gen de știri „știri sexy“, hotărâți să facă tot ce pot pentru a obține exclusivitatea, să scormonească În orice mizerii și drame pentru a-și bate concurența și a-și mări audiența. Până să apuce povestea de jale a lui Harry să facă Înconjurul stațiunilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
concentrezi. Erau cursuri de trei ore și trebuia să aduni douăzeci de credite. Pe parcursul antrenamentelor simți cum survine schimbarea. Începi să gândești pozitiv și numai înainte. O transformare în adevăratul sens al cuvântului. Toți cei de la dojo erau serioși și hotărâți. Și maeștrii și intructorii erau destul de sinceri și înzestrați. Totuși, felul în care le răspundeau oamenilor din afară, cum să vă spun, cred că ar fi putut să se poarte mai bine. Și acum lucrurile stau la fel. E exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gata să lovească, în mînia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii și pietrelor de grindină. 31. Atunci, Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa. 32. La fiecare lovitură de nuia hotărîtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi timpanele și arfele, Domnul va lupta împotriva lui cu mîna ridicată. 33. Căci de multă vreme este pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adînc și lat este făcut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi tăceam chitic, hotărâți să nu divulgăm numele salvatorului! - Bine bă, dacă așa credeți voi că e corect! Tot voi o să fiți în pierdere că eu oricum nu mă trezeam, așa că ... ce să mai zic ... asta e ... în seara următoare m-am prezentat cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pluralul niveluri și nu NIVELE, cel pe care-l lansează gurița voastră de politicieni mereu, fiindcă NIVELE este pluralul de la instrumentul NIVELĂ folosit la zidărie de știm noi cine. PUNCTUAL, este cineva care execută, care finalizează la timp, la momentul hotărât, ceea ce are de făcut, care respectă întocmai termenul fixat, nu discutarea unor probleme, pe puncte și altele, așa cum le zic ei când vor să pară interesanți. REABILITARE înseamnă acțiunea de a se reabilita, adică repunerea în drepturile personale pierdute în urma
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
câte o vorbă. Ne simțeam aproape. Și atunci un regret m-a chinuit: n-o cunoșteam mai bine ca să am curajul unei sărutări. După cum se vede, pe atunci aveam gustul armoniei oricărui fapt. Preliminările amorului trebuiau să aibă o durată hotărâtă. Oricât de neașteptată ar fi fost o sărutare atunci, după un așa de puțin timp de cunoștință (era tânără și, cu tot fardul, nu-i bănuiam experiențe sentimentale), cred că ar fi fost bine primită. O exclamare acolo, în noapte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
către Ela. Am făcut-o să nu mai poată și să vrea să se omoare. Lângă mine, înțepenită, cu ochii uscați și cu gura întredeschisă, iar eu o rugam zadarnic să-și revie. Niciodată n-am văzut-o așa de hotărâtă. I-am vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența lui caraghioasă (și venirea lui la noi a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este tot mai slăbită, dar nu și-a pierdut delicatețea obișnuită și, în clipele cele mai rele, tot "nu are nevoie de nimic". Temperatura se menține, la ora șase întrece de 39 grade, iar doctorul tot nu spune o vorbă hotărâtă. Începem prin a face o mie de planuri pentru Viky, dar renunțăm pe rând la ele. Fiecare emite tot felul de presupuneri, ne irităm unul contra altuia și câteodată ne supărăm chiar pe bolnavă, cu toții în prada nervilor. Numai Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și suntem pregătiți, ca și Sandu dealtfel, să acceptăm la sfârșitul cărții o astfel de soluție ca foarte probabilă. După o ceartă, ea amenință cu sinuciderea și lucrurile par destul de convingătoare pentru Sandu: Niciodată nu am văzut-o așa de hotărîtă". Nimic nu modifică chipul cunoscut al Irinei, nici o notă de ambiguitate nu se adaugă trăsăturilor sale. Astfel, O moarte care nu dovedește nimic nu diferă structural de Ioana, romanul static. "Intriga", în măsura în care există, nu aparține exteriorului, ci subiectivității, succesiunii prelucrărilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e asta? întrebă femeia, cu o figură neîncrezătoare. — E o băutură hună: lapte de iapă fermentat. E foarte tare. întrucât descântătoarea nu părea prea convinsă, Audbert îi veni în ajutor. — Eu am hidromel. Ce alegi? îndreptându-și spinarea, Malaberga răspunse hotărâtă: — Hidromel, mai e vorbă? Și să nădăjduim că-i bun! — Din cel mai bun! o asigură marcomanul, repezindu-se spre ușă ca să se ducă la bagajele încă legate pe spatele animalelor. Când ajunse afară, constată că ploaia se încetinise. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un sunet metalic, surd. Bolborosind cu glas scăzut, își desprinse toiagul de pe perete, apoi, deschizând ușa mică și desfăcută din încheieturi, ieși în liniștea umedă a serii. Cerul se întuneca, iar aerul, după ploaie, devenise rece și înțepător. Cu pas hotărât, deși puțin clătinat, încercând din când în când terenul cu toiagul, dar fără să se teamă de întuneric, descântătoarea o porni către fundul văii. Puțin după aceea, ușa, ce nu fusese bine închisă, se deschise cu un scârțâit. înăuntru, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noastră cu Ravena. Cu ani în urmă, în schimbul acestor pământuri, pe care tu le disprețuiești și care, în schimb, ne dau cele de trebuință traiului, noi ne-am dat cuvântul; ai uitat oare? împăratul... Un bărbat robust și cu trăsături hotărâte, ce stătea în ultimele rânduri, îl întrerupse cu vehemență: — Ravena, spui? Și unde e, mă rog, Ravena? Ai văzut-o tu vreodată, Haribert? Sau tu, Ademar? Ați fost vreodată acolo? L-ați văzut vreodată pe împăratul ăsta? Nu, bineînțeles! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furia lui Gualfard atinse culmea. — Sunteți niște idioți! tăbărî el asupra soldatului, pălmuindu-l. Nu se poate să dispară așa doi copilandri și un cal. Știți foarte bine că nu putem rămâne prea mult aici. Balamber se apropie cu pas hotărât. Cu o smucitură, îi opri brațul ce se ridicase gata să lovească din nou și i-l împinse înapoi. N-are nici un rost să mai urli acum, îi spuse, privindu-l cu duritate. Nu trebuia să-l lăsați să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintea fetei, aplecat puțin în față, cu brațele deschise, gata să o prindă; părea pe punctul de a sări asupra ei, dar nu se atingea de sabie - era limpede că se distra. Fata avea trăsături nobile și în același timp hotărâte, iar Balamber le găsi foarte frumoase. în ochi i se putea citi mai mult hotărâre decât frică; stătea în gardă, gâfâind, în poziția în care ar fi stat orice războinic cu experiență: aplecată în față, întindea ambele brațe către adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
corpul de gardă, Sebastianus găsi una din gărzile sale așteptându-l, cu doi cai de căpăstru: minunatul său roib și dereșul lui Vitalius; doi burgunzi, urcați deja în șa, îl așteptau, în schimb, pe Ricarius, ținându-i calul. Cu pas hotărât, ofițerul se duse lângă roib și urcă în șa; în acel moment, auzi din nou, venind din stradă vocea lui Matauro: comandantul turma-ei striga ceva pe un ton mânios, dar, din cauza distanței, nu putea să înțeleagă ce spunea. Vitalius încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o țesătură de culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul, prins cu o diademă simplă, reușea să-l ascundă doar în parte. Mulți demnitari se adunau chiar pe treptele scării, atenți însă să lase loc suveranului lor. în apropierea celor trei femei, Sebastianus zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își dădu seama că acesta văzuse heraldul ce își făcea loc prin mulțime și se întrerupsese; coborând în piață, înainta, la rândul său, cu pas măsurat, invitându-i pe războinicii săi să facă loc. în tânărul blond și cu trăsături hotărâte ce îi stătea alături, Sebastianus îl recunoscu îndată pe Chilperic. Oprind calul, Alpinianus întinse spre el brațul și îl prezentă regelui - de fapt, mai mult pentru publicul prezent decât pentru că ar fi fost cu adevărat necesar, fiindcă magistratul știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]