10,678 matches
-
salonului, l-a dezbrăcat, l-a legat cu un cablu de la un uscător de păr și timp de trei zile l-a folosit în scopuri sexuale pentru "a-l învăța minte". Ca lecțiile să nu se oprească, Olga l-a hrănit pe hoț cu pastile Viagra. Tâlharul a fost în cele din urmă eliberat. El s-a dus direct la poliție și le-a mărturisit prin ce a trecut, că a fost ținut ostatic. Ambii protagoniști au fost arestați. Olga a
Rusia: Un hoţ a fost pedepsit cu mult sex pentru că a încercat să fure dintr-un coafor () [Corola-journal/Journalistic/60098_a_61423]
-
pe Ciprian Vălcan și Dana Percec la alcătuirea volumului de față: lumea li s-a părut a fi un talmeș-balmeș atît de iremediabil, încît nu l-au putut privi decît prin fanta caricaturii. În plus, autorii trebuie să fi fost hrăniți de un imbold al competiției lexicale: cei doi și-au propus să se întreacă în fabulație sarcastică, scriind fiecare cîte un text pe o temă dată, pentru a-l insera apoi într-un mănunchi de dublete interpretative, publicate în revista
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o capeți decît treptat, după ce ți-ai dat seama că orgia futilităților e chiar bazarul de promiscuități de care te lovești pe stradă. Iadul acestor pagini îl respirăm fiecare
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
libertate era măsluită la scara întregii țări. Culmea, un fost deținut constata, potrivit mărturiei Lenei Constante, că pe cînd în închisoare avea tovarăși și prieteni, în libertate se pomenea singur: „Fără sprijin, fără muncă, fără bani este slobod să se hrănească cu libertatea regăsită”. Aceasta pe fundalul tribulațiilor majorității românilor supuși ordinii ideologice, intimidați, înspăimîntați: „cum s-a spus, 80 % din populația românească a fost afectată în diferite grade de intensitate” de regimul opresiv. Cu osebire semnificativă e întrebarea pe care
Sub comunism, cum se cuvine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5947_a_7272]
-
ca Harvard sau Princeton. La care se cuvine adăugat că intelectualul în chestiune a rămas mai mult sau mai puțin musulman în pofida convertirii unora dintre ascendenții săi. Islamofobia, care n-a dat buzna peste SUA decât după 11 septembrie 2001, hrănește astăzi un nou rasism”. Nu poți să nu te întrebi care este, în fond, motivul respingerii lui Obama de către provinciala doamnă Palin și care este pretextul: să conteze mai mult cultul sau cultura? Sau, de ce nu, la urma urmelor, amândouă
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în piei de animale, care uneori par solzi ori penaje, cu bărbi sau mustăți lungi ca niște țurțuri de gheață... Toți se întind, se alungesc pe verticală, ca și cum s-ar teme că ar fi întârziat
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
de la Pitești. Cineastul a evocat în schimb, în una dintre secvențele filmului său, un coșmar cunoscut de el, deportările în Siberia, iarna, în plină pustietate de zăpadă, unde au putut supraviețui doar cei deveniți neoameni, cei care s-au putut hrăni cu carne de om. Wim Vandekeybus este unul dintre puținii intelectuali din vestul Europei conștienți de coșmarul trăit de cei din est și care spune tranșant până unde au mers ororile comunismului. Filmul alternează fragmente crâncene cu altele pașnice sau
Explore Dance Festival 2010 (I) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5974_a_7299]
-
artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea lui Maiorescu, în ce împrejurări ale vieții sale și-a scris studiile, care a fost sensul și ecoul lor în epocă etc. Cîțiva dintre cei mai prestigioși critici ai secolului XX au făcut act de credință maioresciană, începînd cu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
fapt tactica lui stă în urzirea prodigioasă de contradicții discursive. Cînd e vorba de distincția reversibil/ireversibil, Xenopol are dreptate, iar critica pe care i-o aduce Călinescu, deși fascinantă ca spectacol al limbii, e atinsă de nulitate, deoarece e hrănită de alte premise decît ale istoricului ieșean. Și totuși Călinescu are dreptate cînd definește istoria literară cu formula bine știută, căci ea e creație propriu-zisă, nu descriere a realității pe bază de raporturi obiective. Constantin C. Giurescu se mărgineș te
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
Demistificarea la Bacon este evidentă, plasticitatea imaginii refuză să cadă în obscen. În ceea ce îl privește pe celălalt artist, la care ne-am referit mai sus, Hermann Nitsch, acesta oficiază la propriu sacrificiul în public, într-o încercare de a hrăni barbara sete de sânge a celor prezenți. După cum observăm, Gheorghe Fikl nu se duce cu gândul până la capăt în nici o direcție din cele amintite mai sus. Probabil i-a rămas în minte celebra lucrare a lui Rembrandt Jupuirea boului, unde
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
în direcția autohtonizării prea apăsate dar reușind totuși să dea o reprezentare foarte bună în limba română a unei cărți care-mi închipui că sună teribil de polifonic în original. Plăcerea cu care se citește romanul lui Cabrera Infante se hrănește într-o bună măsură și din tema puternic pop-cult: Cuba prerevoluționară în epoca celebrei rumbe către care duc toate străzile animate, înecate în zăpușeală și răcorite de briză și de cocktailuri ale Havanei. În sensul acesta, cartea ar suporta o
Trei tigri (a)politici by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5732_a_7057]
-
înțelegea cu Picasso, era absent, însă atelierul lui servea drept bucătărie pentru gătit orezul și drept garderobă a bărbaților. Femeile aveau să-și lase mantourile în atelierul din față care fusese al lui Van Dongen pe vremea când acesta se hrănea doar cu spanac, iar acum era al unui francez cu numele de Vaillant. Era atelierul pe care avea să-l ocupe mai târziu Juan Gris. Abia mi-am scos pălăria și am admirat aranjamentul în timp ce Fernande o insulta violent pe
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
momente de trădare și încercuirea și prinderea unora dintre partizani, existența în munți presupune o derulare monotonă a zilelor cu speranța întreținută de posturile de radio occidentale că americanii vor interveni militar și lupta reală împotriva ocupantului sovietic va reîncepe. Hrăniți cu această iluzie, partizanii își petrec zilele în așteptare, coborând din când în când pe ascuns în satele de unde provin, străbătând drumuri de țară, miriști, păduri și ape, cu sentimentul de neliniște al celui care se știe vânat și pentru
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
80-lea an al vieții lui, a publicat cea de-a 34- a carte, Our Kind of Traitor (Un trădător pe gustul nostru), Viking, 2010. Când Războiul Rece s-a terminat din lipsă de protagoniști, unii dintre cei care se hrăniseră din substanța lui au trebuit să se recalifice. Ce s-a întâmplat cu John Le Carré? Marele maestru al jocului de spionaj fictiv a rămas fără eșichierul pe care albii Majestății Sale îi făceau de obicei șah mat (au fost
Țara Le Carré by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5896_a_7221]
-
și nu știe cum a murit Muammar Kadhafi. Masour Daou a vorbit despre condițiile în care a trăit fostul lider libian în ultima parte a vieții. Kadhafi și susținătorii săi se mutau în case abandonate la fiecare câteva zie, se hrăneau cu puținele alimente pe care le găseau, iar spre sfârșit, nu mai aveau energie, apă sau sisteme de comunicare cu lumea exterioară. Fostul ofițer a declarat că Kadhafi și-a petrecut ultimele zile scriind și citind cărți. Conform lui Daou
Ultimele zile din viaţa lui Kadhafi, redate de ofiţerul de securitate considerat "cutia neagră a regimului" - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/59303_a_60628]
-
occidentală a asuprit femeile, minoritățile și pe muncitori, vor fi, în cel mai bun caz, lipsiți de entuziasm față de Darwin(.) Nu ajută, bine înțeles, nici faptul că Darwin împărtășea prejudecățile epocii lui și a permis câtorva dintre ele să-i hrănească speculațiile despre ierarhia raselor și despre caracteristicile înăscute ale femeii." In concluzie: „suspiciune politică la stânga, frică de haos la dreapta". Cu o eleganță, o răbdare și o deferență demne de laudă, Frederick Crews le face adepților „proiectului" onoarea de a
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
absoarbă lumina soarelui. În plus, viitorii locatari vor găsi un spațiu versatil, fiecare rezident având posibilitatea de a-și alege dintr-un catalog de caracteristici opțiunile dorite pentru locuința achiziționată. În plus, turnul imobiliar va avea capacitatea de a se "hrăni" cu energie într-un mod cât mai economic, folosindu-se la maximum resursele naturale, scriearchdaily.com. Construcția va începe în iulie 2015 și urmează să se încheie în decembrie 2017.
Cum va arăta extravagantul "Copac Alb" plin de case, în care v-ați putea muta în 2017 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62441_a_63766]
-
în detalii de comportament, dar o obișnuință care, devenind o a doua natură, îi impregnează simțul valoric. Pentru un astfel de ochi, lumea stă pe o ireductibilă ipoteză morbidă, restul valorilor venind să se adauge peste miezul de anormalitate ce hrănește fibra umană. Psihiatric vorbind, un om normal este un bolnav ale cărui mecanisme de echilibru încă nu s-au decompensat, caz în care adevărul și binele nu sunt decît aparența unui nucleu de maladie imanentă. Numai că imanentul e inerentul
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
metamorfozelor culturale. Importanța acestor personaje pentru reconfigurarea culturală și spirituală a vremii e esențială. Dimensiunea academică a scrisului său (Greil Marcus predă la mai multe universități americane, îndeosebi la Berkeley) impune prin rigoare, vastitatea informației și precizia contextualizării. Stilul provocator, hrănit din cultura vie, te acaparează iremediabil, atrăgându-te pe un teren al polemicilor, comparațiilor și judecăților critice nemiloase. Probabil că aceste calități i-au determinat pe inițiatorii recentei New Literary History of America să-i încredințeze, alături de Werner Sollors, editarea
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
nu există adevăruri universale, ci doar mode, curente și tendințe. În al doilea rînd, neavînd răsunet decît în mintea celui o trăiește, filozofia nu poate nutri ambiția de a da naștere unor opere durabile. Credința în operă e o superstiție hrănită de cei care vor să facă din gîndire un edificiu și din înțelepciune o sursă de prestigiu, cînd de fapt gîndirea e degustarea pe cont propriu a stărilor de spirit. Iată motivul pentru care a gîndi înseamnă a judeca totul
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
același din 1943. Militarii adoptă o poziție demnă, veteranii se ridică, un jurnalist rus își scoate șapca. Se intonează "Uniune trainică a republicilor libere...", versuri ce nu mai corespund realității, dar care îi emoționează în continuare pe ruși, ce se hrănesc și astăzi cu sevele istoriei de odinioară. Președintele rus Dmitri Medvedev și premierul Vladimir Putin, aflați într-un balcon de-asupra mausoleului lui Lenin, scrutează de sus Piața Roșie, privirea lor reflectată pe un ecran mare imprimă spectacolului demnitate, respect
Tradiţionala paradă din Piaţa Roşie - o nevoie de confirmare a destinului de învingător. VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/60641_a_61966]
-
se poate schimba și schimbând tot restul. Așa, viața lui, diversă, rămâne, totuși, rânduită, iar micile reușite - niște șotii, în fond - îi dau energia să se lovească de praguri și să-și cârmească drumul pe lângă ele. Izbânzile lui Nastratin se hrănesc din ambiția oamenilor de-a schimba lucrurile care nu pot fi schimbate, pierzând, astfel, și savoarea victoriilor mărunte. Un judecător își dorește atât de mult o pungă cu bani, încât părtinește un proces pentru un pietroi pe care Nastratin, pârâtul
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
că o cruciadă a aplatizării a fost pornită în numele adevărului științific, dar o cruciadă ai cărei protagoniști sunt medicii, fizicienii și biologii. Cartea de față nu face excepție. Chiar dacă luciditatea în numele căreia a fost scrisă e incontestabilă, ipoteza din care își hrănește elanul are ceva din ostilitatea vechilor misologi împotriva spiritului. Se pare că neurologii și-au pus în minte să ne dovedească cu orice preț că spiritul nu există și că, în afara materiei, nu mai e loc sub pielea omului de
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
într-una dintre cele mai mari metropole, halucinante prin ea însăși, Tokyo. Odată aprinsă pipa și fumul inspirat adânc, drogul începe să-și facă efectul, iar noi suntem în acel efect, nu în afară, ci la capătul pipei care ne hrănește până la insuportabil imaginația, și intrăm odată cu personajul nu în Tokyo real, ci în acela sublunar, cel care se visează, cel care trece direct în sânge stimulând infinite rețele de dendrite și axoni. Tânărul care poartă convențional un nume, Oscar (Nathaniel
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
încetul cu încetul golul să invadeze tot spațiul. Filmul lui Gaspar Noe este o experiență în sine, a căuta un plan de coerență este la fel de inutil cu a pretinde o excelentă prestație a actorilor care sunt mai degrabă marionete care hrănesc corpul supradimensionat al abisului psihedelic deschis la picioarele lor. Avem un film cu totul special, pentru care nu există parametri obișnuiți așa cum nu poți măsura beția cuiva prin numărul de pahare, ci prin felul în care alcoolul produce o reacție
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]