1,474 matches
-
a născut, a copilărit și de care-și amintește neîncetat: De aici din coasta Vintilei, de sub frescă Hatmanului din Scobinți, de îți porți ochii în zare, privirea va zăbovi mai întâi pe luciu de cleștar al nesfârșitelor heleșteie pomenite în hrisoavele lui Ștefan cel Mare, de la Gurguieta, Strâmbu, Urechea, Contăș ori Valea Mare, va trece peste Codrii de Arama, pește Dumbrava Roșie și Dealul lui Vodă și îți vei descoperi pletele cu adâncă pioșenie dinaintea cetății dacice de la Cătălina. Vei hălădui
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
prescurtare de la Gherasim. Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră. O primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „"unde a fost Birai pe aplele Moldovei"”. Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la această a doua atestare, Mihai Costăchescu afirma în „"Documentele de la Stefăniță Voievod”" pagina 124, nota 3, că denumirea satului își are originea de la numele ardelenesc „Biro”, al unuia dintre primii conducători ai comunității. Costăchescu
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
Are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Hălmagiu, străveche așezare românească, este situată într-o depresiune, la extremitatea estică a actualului județ Arad. Cea mai veche atestare documentară este un hrisov de danie de la anul 1211, în care se amintește de „castru Halmagiu”. La 1359 este amintit primul voievod al românilor din Hălmagiu pe nume Bibarch, iar la 10 aprilie 1451, Iancu de Hunedoara confirmă pe voievodul Moga din Hălmagiu în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
ale civilizației prezentului și viitorului. Nu există o atestare certă a denumirii acestei localități. Se crede că acesta a proveni de la plantă " pipirig" ce poate fi întâlnită în zonele mlăștinoase din împrejurimi. Prima mențiune a numelui se află într-un hrisov din 12 martie 1437, care este un act domnesc de danie către Mănăstirea Neamț, prin care Ilie Voievod, domnul Moldovei, a stabilit hotarul moșiei „Munții”, arătând că: „hotarul am inceput a alege din gură pârâului Muștei, în sus de Cetatea
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
origini, structura politică internă permitea marilor feudali să aibă o putere atât de mare, încât la prestarea jurămîntului de vasalitate al domnitorului către suzeranul Poloniei, acesta pentru a fi sigur ca va fi ascultat cerea și iscălitura acestora pe același hrisov sau pe unul negociat separat. În anul 1387 Petru I Mușat a depus omagiu de vasalitate regelui polon atât în numele său propriu, al „cetăților valahe” („valahie castra”) cât și a boierilor „pământeni ai Valahiei” („terrigenarum terre Valachie”). Țara Moldovei era
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
Bivolari este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. Satul a fost atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov de proprietate din 1548 sub numele rusesc Derenie, în traducere Cornișor, copac care face fructe (coarne). La acea dată moșia satului era în proprietatea lui Ștefan Negrul, a stolnicului Ignat și a lui Iosip Veveriță (fost postelnic și pârcălab de
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița sau spre Hotin, ei folosind bivolii pentru tractarea căruțelor. Acest lucru este demonstrat de existența unei ulițe armenești în fostul târg Bivolari. La 13 iunie 1843, domnitorul Mihail Sturdza a emis hrisovul de înființare a târgului Bivolari, pe proprietatea hatmanului Iordache Ghica. Ca urmare, în mai 1844 s-a încheiat o înțelegere scrisă între proprietar și târgoveți, în care erau prevăzute o serie de drepturi și obligații pentru ambele părți. Printre obligațiile
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
au cunoscut la Expoziția Generală Română a Jubileului din 1906, unde Profesorul Istrati era Comisar General. Corespondența lor s-a publicat în parte în cartea "File din trecutul istoric al Județului Prahova" ". Biblioteca lui Andrei Nicolescu-Păcureți conținea mii de cărți, hrisoave din sec. XVI si XVII, monezi vechi în aur. O parte a acestui tezaur a fost donată de familie la Arhivele Naționale ale României (Județul Prahova) sub numele de "Colecția Andrei Nicolescu-Păcureți" și "Colecția Aurelia Nicolescu". Arhivele Naționale au primit
Andrei Nicolescu-Păcureți () [Corola-website/Science/325571_a_326900]
-
a în zona Oltețului, pe râul Cerna. Comună este formată din zece sate: Lădesti(reședința com.), Olteanca,Cermegești, Chiricești,Popești,Măldărești,Ciumagi,Păsculești,Găgeni și Valea Corni. Comună Lădești este atestata documentar la 7iulie 1536 când Radu Paisie da un hrisov prin care îi cedează lui Fartat vornicul ocine din Giulești și Gavănești. Și din Măciuca a cumpărat partea Lădeștilor, toata, pentru 400 aspri.Probabil, etimologia numelui vine de la o familie cu nume primar Ladea sau Ladu. Aceste variante nu au
Lădești, Vâlcea () [Corola-website/Science/325243_a_326572]
-
Statului din Râmnicu Vâlcea ( 1467-1800), Vol. II, București, 1985, pag.15 ). În același document este menționat și satul Runtea, langă Grădiștea, sat dispărut. ( Ibidem ). O atestare documentară mai veche o are satul Băești, actualul sat Dobricea, acesta apare menționat în Hrisovul dat de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) la 18 ianuarie 1480. (Documenta Romaniae Historica, B, Țara Românească, vol I, Editura Academiei RSR, București, 1966, pag. 273-276, 350) În același document este menționat și satul Vâlsănești, lângă Grădiștea, sat dispărut, rămas în
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, obține un hrisov domnesc pentru a-și deschide târg pe moșia sa de la Sascut, astfel luând naștere nucleul satului Sascut-Târg. Unirea Principatelor și profundele transformări care au urmat au stimulat viața economică în târgul Sascut. Calea ferată, cu stație în Sascut, a deschis
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
un sat vecin, precizează că moșia acestuia „"e vecină cu moșia Mircești sau Comoara"” și asa se va numi până în 1864 când satul va lua denumirea Comoara. Satul Văceni (Vâlceni sau Vlăceni) a apărut în secolul al XVI-lea, prin hrisovul din 10 decembrie 1536, când Radu Paisie, domnul Țării Românești, întărește Mănăstirii Argeș în Tătărani din Vajiste ocina pe care a ținut-o Gherghina pârcălab, cumpărată de la Coman spătar și de la Cazan. Cazan revendică jumătate din această ocină. În conflictul
Drăgănești-Vlașca, Teleorman () [Corola-website/Science/324744_a_326073]
-
2 m) și dealul lui Iacob (708,8 m). Puternic fragmentată de rețeaua hidrografica a apei Rău Alb și a afluentului sau Bărbulețu (6 km) pe o lungime de 25 Km. Pentru moșia Barbulețu prima mențiune documentara este cuprinsă în hrisovul din anul 1574 prin care voievodul Alexandru Mircea întărește lui Neagoe și feciorilor săi moșia cumpărată le la Danciu al lui Zlate în schimbul sumei de 2300 aspri. În 1597 Mihai Viteazul întărește prin hrisov domnesc lui Brașov ocina în Barbulețu
Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324775_a_326104]
-
prima mențiune documentara este cuprinsă în hrisovul din anul 1574 prin care voievodul Alexandru Mircea întărește lui Neagoe și feciorilor săi moșia cumpărată le la Danciu al lui Zlate în schimbul sumei de 2300 aspri. În 1597 Mihai Viteazul întărește prin hrisov domnesc lui Brașov ocina în Barbulețu partea cumpărată de la jupanița Negoslava cu 2000 de aspri și o vacă cu lapte. În 1613 Radu Mihnea fiul lui Mihnea voievod întărește lui Neagu din Bărbulețu și feciorilor săi, parte de moșie din
Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324775_a_326104]
-
Humele,etc. Dacă ar fi să-l credem pe Bogdan Petriceico Hașdeu, satul Râca s-ar fi format pe ruinele unei așezări antice care a dispărut, lăsând doar câteva searbede urme. Primul document care vorbește despre aceste meleaguri este un Hrisov din anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
meleaguri este un Hrisov din anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala Domnească din Bucureșt. Iar unde nu nu s-a putut cunoaște cuvintele la slavonie, fiind
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala Domnească din Bucureșt. Iar unde nu nu s-a putut cunoaște cuvintele la slavonie, fiind cuvinte șterse, am lăsat loc nescris.> Semnează:A Lupi Dascălu Slvonescu i
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala Domnească din Bucureșt. Iar unde nu nu s-a putut cunoaște cuvintele la slavonie, fiind cuvinte șterse, am lăsat loc nescris.> Semnează:A Lupi Dascălu Slvonescu i Pisac. Vom cita un fragment din el
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
documentul nu pomenește nimic despre Râca,Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă inginerului hotarnic pentru a demonstra că aceste meleaguri au aparținut comunei de la Plescărița până în Valea Scoruș. Satul era așezat pe această moșie și boierii despre care e vorba în Hrisov erau din Râca. Primul document în care apare numele satului de <Râca> este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Mihnea-Voievod la 14 iulie 1615 ( reprodus în anexe) din care reiese că localitatea era vestită în vinărit și aparținea ca
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
demonstra că aceste meleaguri au aparținut comunei de la Plescărița până în Valea Scoruș. Satul era așezat pe această moșie și boierii despre care e vorba în Hrisov erau din Râca. Primul document în care apare numele satului de <Râca> este un hrisov emis de cancelaria lui Radu Mihnea-Voievod la 14 iulie 1615 ( reprodus în anexe) din care reiese că localitatea era vestită în vinărit și aparținea ca sat mânăstiresc, dăruit Mitropoliei de Târgoviște. La data de 10 august 1685, Mitropolia de Târgoviște
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
căpitanii lui Mihai Viteazul, pe nume Ka Vișan. Prima atestare documentara a Vișinei apare în ianuarie 1576. În anul 1614 se emite un document de răscumpărare a satului Hanurile în care sunt menționați că vecini în vest, megieșii vișineni. În hrisovul vremii se întâlnește termenul de “Vișina Seaca” folosit de Mitropolitul Țării Românești, Neofit, care anula hotărârea diaconului Radu de la Vișina Seaca, județul Vlașca, la 8 mai 1747, pentru că fără voia lui, emigrând de la Episcopia Craiova s-a hirotonisit acolo. Din
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
descrieri amănunțite, precum și observații asupra inscripțiilor pe care, parțial, le-a descifrat. Mai târziu în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
se numea Fejérd, iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici numele Fejérd, nici Feiurd, nu este de origine ungurească. Numele comunei se găsea în hrisoavele latinești din Evul Mediu sub următoarele forme: Villa Feyerd, Terra Feyrd, Possesio Feird sau Fyerd, Feyerd, Veyerd și Pheyerd. Denumirea localității nu este de origine maghiară: fehèr = alb, dar nici românească, ci de origine germană, primită de la sașii care în
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Drengot, pe cel din urmă. Oricum, nu existtă niciun document care să îi atribuie explicit lui Iordan conducerea asupra vreunui district din jurul Nocera, și nici nu se poate spune că, înainte de a deveni principe, ar fi utilizat vreun titlu formal. Hrisoavele sale se referă la el mereu că "Iordan, fiul lui Iordan fost principe" ("Jordanus Jordani filius quondam principis"). Într-un act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]