19,061 matches
-
fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva pași și-l întrebă: Și pe tine te-a chemat? Și. Tot pentru... Cine poate ști? Eh, ce-o fi, o fi... trase Bărzăunul concluzia așezîndu-se pe iarbă, lîngă bancă. Apoi începu să vorbească încet și rar, ca un bătrîn: a venit aseară la noi... mama Ilincăi... și s-a sfădit cu mama... De ce? întrebă Virgil interesat. Din cauza mea... Adică de ce din cauza ta? Bine... ce, parcă tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
derbedeu de teapa ta! Nu te gîndești deloc? Crezi tu c-ai făcut bine ce-ai făcut? Bărzăunul nu mai spuse nimic și plecă în grădină, fără să mai ia în seamă strigătele lui Matei. Își puse o pătură pe iarbă și stătu întins pe ea pînă se întoarseră părinții de la combinat. Din ziua aceea însă nu mai părăsi curtea casei, deși ar fi dorit fantastic de mult să plece cu o nouă expediție la Peștera Liliecilor ori, cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
condiții de viață, bazate pe carbon nu pe oxigen. Profesorul: și oameni?! Evelin: Va fi un experiment fără oameni. Planeta va fi populată cu reptile de mari dimensiuni care vor fi stăpănii planetei dar trebuie să le dăm și măncare: iarbă, pădure și multe, multe insecte, tot de mari dimensiuni, cu o mare reproducere, pentru a asigura hrana tărătoarelor. Vom lăsa evoluția și selecția naturală a lui Darwin în voia ei. Reptilele nu vor avea nici un dușman, doar o viață foarte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă. ...Cine-nțelege crinii și limba lor divină, Ca să-i întrebe: "Draga-mi de unde o să vină?" ...În cupe ceru-albastru așa intens ardea Că-n clipa-aceea Zuhra cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dor adânc, un dor de moarte către dincolo ! Prin voi sufletul lumii retrimitea strigătul în toate părțile Nu aici ! nu aici ! undeva în altă parte ! O, nouri de lebede, în astă seară ,,Am auzit pretutindeni aceași bătaie răzvrătită de aripi, Iarba, și orice plantă băteau din aripi în pământul-cer Și milioane de semințe își deschideau sub țărână aripa lor de lebădă ! Văd azi cum colinele și pădurile Călătoresc, pe aripi înflăcărate libere, Din țărm în țărm, din necunoscut în necunoscut ! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O lasă să creadă că a reușit să-i înșele agerimea și de data aceasta. Omalissan își plătește ierburile care-o fac stearpă cu perle dăruite de el. A cumpărat o slujnică arabă, cu buza despicată, și-i dă, în fiecare lună, o nouă sferă perfectă de lumini roz-gălbui, desprinsă din șiragul care-i înconjoară mijlocul. Oare ce va
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mesele pline de clienți, de cidru și de vocalele lui Dominique, mirosul de cretă roșie, barba de trei zile a lui Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine, prânzul pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
făcea ber becuți cu agrișe, brânză de capră bine perpelită în boia din cea mai fină, păstrăv cu afine și migdale prăjite, friptură de căprioară garnisită cu măghiran și ouă de prepeliță, șerbet de cactus, vișine marinate și aromate cu ierburi de Provence... Nu se mai auzise niciodată de așa o mâncare pe un vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că rusul, deși avea geniu într-ale bucătăriei, era ursuz de felul lui. Nu se împrietenea cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să ajung să nu mai știu cine scrie pe cine... noroc că știu încă. Așa că îmi pare rău, dar nu e după tine. Înapoi la Isabel. Adică la mine. Așezat pe burtă, cu coatele îmbrăcate într-un covor ca o iarbă roșcată și deasă. Alfombra. Așa se spune în spaniolă. Alfombra... pagină după pagină după pagină, până când devin versiunea reală a băiețelului din Neverending Story. Sunt îndrăgostit de prima mea carte fără poze, de prima carte care-mi strecoară în nări
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pretind că nu o aud pe mama, care e încă mama mea și a lui David, plângând, așezată la biroul Leei, cu fruntea sprijinită în palme. Dau so norul la minimum. De ce? Pentru că sunt laș. Îmi îngrop frun tea în iarba cea roșie care nu mai e de mult un covor, ci o întreagă prerie roasă de rugina asfințitului. Durerea mea bubuie undeva, într-un difuzor interior. E atât de puternică, încât nu mai suport să-i aud pe ceilalți, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai tare, și mai tare. Suficient de tare cât să nu mai vreau să-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tare cât să nu mai vreau să-l aud și pe David. Să-l văd. Să-l ating. Altfel spus, îl abandonez. Dispar în preria mea. Mă las gâdilat de fiecare firicel de iarbă despre care știu că nu e iarbă, ci fibră sintetică. Un fals. O minciună. O minciună tăcută. În sfârșit. Îmi amintesc că am dormit la Lea în noaptea aceea. Toți patru, în patul ei de pe vremuri, mare ca o insulă. Mâna ei mângâindu-mă pe frunte, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o știi. N-a apărut până acum. Te așezi mai bine în fotoliu, pregătită pentru o mică melodramă. Și ai dreptate. Numai că o știi pe Baha. E slujnica arabă, cu buza despi cată. Cea care-i vinde lui Omalissan ierburi pentru perle. Numai că Baha e și mama Rimei, fata trimisă lui Tariq de către Musa, în locul vizigotei. Fata care a murit. Din cauza ei. A străinei blonde, care poartă inelul lui Solomon. Așa că atunci, în întuneric, când războinicii lui Tayyib așteaptă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe geamul murdar de ceață, privirea lui zvâcnind până la ea și durerea bruscă de cap, de tâmple
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care știe să facă farmece, să amestece ierburi și să închidă răni, să-și vopsească pleoapele și să-și împletească perle puse pe fir de borangic în păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu fără chip și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult contactul cu apa înghețată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să reușească. Epuizată, se întinsese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să apară. Și, dintr-o dată, blestemul s-a prăvălit ca o avalanșă peste lume. Limbi de foc căzură pe pămînt. La o aruncătură de băț de tînărul lup, limbi de foc se înălțau acum către zări, înghițind dintr-o suflare iarbă uscată și copaci vlăguiți. Foc! Foooc! strigau vocile pădurii, reunite într-un urlet suprem. Fugiți, prăpăd, salvați-vă pielea, adunați copiii, ajutați bătrînii! O panică generală îi arunca dintr-o parte în cealaltă, nelăsîndu-le șansa de-a acționa calculat. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ce? Pentru tot, tată. Pentru tine. CAPITOLUL 16 Veriga lips\ -L upino! Copilul meu...! Devenise un plînset fără glas. Acesta-i pierise demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Pentru tine. CAPITOLUL 16 Veriga lips\ -L upino! Copilul meu...! Devenise un plînset fără glas. Acesta-i pierise demult, după ce urlase fără oprire întreaga noapte. Nu mai avea unde să-l caute. Răscolise pădurea fir de iarbă cu fir de iarbă. Depășise cu mult hotarele teritoriului lor. Se întorsese de mii de ori la locul din care dispăruse puiul, cu speranța disperată că-l va găsi teafăr, ieșit dintr-un ascunziș pe care nu-l observase încă, în care să fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]