1,864 matches
-
de unitate, manualele școlare de istorie din această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se remarcă printr-o sobrietate profesorală văduvită de patosul naționalist exprimat anterior. Iar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
european de societate națională" (Ramirez și Boli, 1987, p. 9). Trei transformări structurale pe dimensiunile culturală, politică și economică au permis emergența acestui model european al societății naționale: a) Reforma și Contra-reforma; b) apariția ideologiei naționaliste, din ai cărei germeni ideatici s-au configurat ca realitate politică statul-națiune și sistemul interstatal în decursul secolului al XIX-lea; c) "marea transformare", cum o numește K. Polanyi (2013) [1944], care a produs "societatea de piață" (Market Society) bazată pe economia de schimb. Modelul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu cele ale națiunii. Din această mistică organicistă a putut să ia ființă idei precum cea a "spiritului poporului" (Volkgeist) născută de mintea lui Herder, sau noțiunea de "suflet național" exprimată de marele istoric francez Jules Michelet. (Este evidentă filiația ideatică a sintagmei care a făcut o spectaculoasă carieră în cultura română, aceea de "duh național" aparținându-i lui M. Kogălniceanu.) În Europa răsăriteană, mitului apusean al progresului (cu toată încărcătura sa iluministă), i-a corespuns o ideologie romantică a reîntoarcerii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
culturii occidentale, protocronismul inversa raportul de forță dintre cultura română și cea occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e) trecutul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Horea avea și un pronunțat caracter naționalist, întrucât scopul final urmărit de țăranii români "nu a fost restaurarea vechii ordini, ci crearea uneia noi în cadrul unei singure țări unificată etnic" (Verdery, 1991, p. 227, subl. n.). Mai mult, sub fertilizarea ideatică a protocronismului, revoluția lui Horea constituia uvertura epocii moderne în Europa, anticipând cu cinci ani Revoluția franceză din 1789, care este astfel retrogradată la statutul de replică întârziată a seismului social-național românesc. Miza ideologică a acestei conversii de la social la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
europeană, românii și-au afirmat sporadic vocația europeană prin alinierea episodică la frontul antiotoman. Perioada fanariotă a reprimat însă pentru un secol voința românească de țâșnire spre Europa, înhămând Țările Române jugului otoman. Eliberarea s-a făcut mai întâi pe cale ideatică. Țările Române s-au reapropriat de Europa, "de data aceasta definitiv", în urma ideilor luministe care au perforat mentalitatea levantină încetățenită în acest spațiu ancorat în feudalism. Ideile europene de factură liberală și națională (precum dreptul popoarelor la autodeterminare) au lansat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Autorii recidivează prin susținerea "inventării" națiunii moderne, inclusiv a națiunii române (p. 27)28. Argumentul avansat pentru sprijinirea acestei teze eretice susține că națiunea română a fost imaginată de cărturarii Școlii Ardelene, urmați de intelectualii romantici, care după ce au construit ideatic proiecția statului național românesc s-au angajat în materializarea sa prin convingerea muntenilor, transilvănenilor și moldovenilor de românitatea care îi unește (p. 40). Teza șochează prin claritatea formulării: "în prima jumătate a secolului al XIX-lea, intelectualii romantici vor "inventa
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trebuie completat cu absența revistelor culturale din analiza întreprinsă. O mai mare atenție acordată vieții intelectuale desfășurată în revistele culturale, ca spații instituționale ale avangardei reflecției social politice, ar fi deschis o fereastră înspre descifrarea mecanismelor ce stau în spatele inovației ideatice și producției culturale a noutății în materie de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându-și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
recuperator în istoriografia română. Mare boier, ce descindea dintr-o veche familie nobilă moldavă, ajuns ulterior baron austriac, Balș a fost nu numai un distins om de cultură, iluminist și francmason, ci și un important militant politic, atât la nivel ideatic, cât și practic, care a dominat cu autoritate primele cinci decenii ale stăpânirii austriece în Bucovina, în calitate de deputat al stărilor bucovinene, dar și de înalt funcționar al statului habsburgic. Viața și opera sa, fixate pe coordonatele timpului istoric dat, pline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai diverse straturi sociale ale societăților Europei acelui timp. Receptarea acestor idei, în difuziunea lor europeană de la vest la est, a fost condiționată de stadiul de evoluție social-politică a fiecărei societăți din fiecare țară în parte, ceea ce a făcut ca ideatica luministă să sufere reduceri substanțiale în adaptare, pe măsură ce raporturile sociale și politice erau mai puțin evoluate, în funcție de condițiile din fiecare țară75. Această situație explică în anumită măsură diferențele dintre Iluminismul francez și Aufklärung-ul german, mai ales în chestiunile social-politice. Discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din sfera circulației în sfera producției, puneau accent, conform doctrinei dreptului natural, pe dreptul de proprietate, pământul fiind temelia producției, izvorul bogăției cetățenilor și a statului 184. Aceleași idei le împărtășea și boierul Vasile Balș, afirmându-le atât pe plan ideatic, în memoriul din 1780185, cât și practic, în activitatea desfășurată la Cernăuți și la Viena. De aici și implicarea sa în toate eforturile statului pentru a determina reglementarea situației proprietății funciare din provincie, precum și în îmbunătățirea exploatărilor agricole și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
respecte legi proprii acesteia, cu nuanțări specifice ce le fac de nerecunoscut, dar cu aceeași esență. Și așa ajungem la știința supremă a Naturii, la nivelul actual al cunoașterii, ecologia. Pe care, evident, o voi nuanța, transpunând-o În planul ideatic. Un popor, adică o comunitate umană unită prin limba și tradiția culturală comune, poate fi asociat noțiunii ecologice de biocenoză, adică asociației de organisme ce trăiesc Într’un biotop, adică un loc cu caracteristici chimice, fizice, geografice anumite. În cazul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e alcătuită din fel de fel de organisme, atât autotrofe, cu acces direct la o sursă de energie primară, plante adică, cât și heterotrofe, ce apelează la energia fixată de autotrofe, animale adică, cu o oarecare aproximație. În ecosistemul nostru ideatic putem asocia autotrofia femeilor, iar heterotrofia bărbaților. Căci așa sugerează o seamă de caracteristici intrinseci care deosebesc - În cadrul speciei umane - femeile de bărbați, precum caracterul redox al țesuturilor, fapt demonstrat mai demult și mai pe larg. Iar multitudinea de specii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reîntregind vechiul ecosistem. E o tendință spontană, entropică, de omogenizare. Se vede că uneori entropia, atât de detestată de mine, e bună la ceva. Capriciile istoriei - a se Înțelege interesele geo-politice ale celor din jur - au fragmentat de timpuriu ecosistemul ideatic al națiunii române, dar n’au putut Înnăbuși tendința de unificare. Timp În care „biocenoze“ străine și deloc puține, ce-au Încercat acapararea biotopului românesc, au dispărut, nefiind compatibile cu acesta. În 1859 arborele căzut peste râu s’a chemat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că e un popor bărbătesc, deși nuanțat de atributele frumuseții și tenacității feminine. Și ar mai fi ceva: roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două roze, Anglia a Încăput pe mâna rozei roșii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
feminină, mătasea porumbului, În fapt stigmatele florilor femeiești, care adună polenul purtat de vânt, asigurând viitorul speciei. Mai rămâne de pus Încă un rând de ghilimele, care să trimită barba nu numai de la propriu la figurat, dar de la figurat la ideatic, la cuvânt. Și asta a făcut folclorul, prin nomenclatura populară, care obligă nu numai oameni, dar și animale și plante, să poarte o barbă. Barba bradului, În fond un lichen filamentos, este Împrumutată și de molid. Se zice că l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
copac cu flori“. Sau poate a unui mărțișor peste vreme și vremuri: albul lui aprilie - florar - sau al copilăriei și roșul toamnei sau al maturității. Chiar imanent, respectiv transcendent? Poate cu temei. Căci: Primele flori ale anului - ghioceii - sunt albe; ideatic, negentropie pură. Puteți să-i spuneți spiritualitate. Urmează viorele, toporași, brebenei, brândușe, albastre ori violacee, tot În partea negentropică a spectrului culorilor, deși ceva mai orientate spre entropic, substanțial. În vară, vor alterna tot felul de culori, albastrul cedând În favoarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
al viului la o Natură abia regenerată, primăvara, iar apoi la una bătrână, abia așteptând regenerarea iernii, pentru un nou ciclu. Să ne mirăm atunci că pomii Înfloresc acum, primăvara, timpul florilor, aproape exclusiv În alb? Coborând din recele domeniu ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei vechi scrieri, Tabula smaragdina: ceea ce e sus este imaginea În oglindă a ceea ce e jos. Anume, albul florilor, care nu e de fapt alb ci gălbui, după cum omătul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mănunchi de frunze modificate. Frunza care rămâne frunză Începe prin a fi verde spre a sfârși ca roșie. Tot ROGVAIV, spectrul culorilor, ne spune că ea pleacă de la reducător, negentropic, spre a ajunge la oxidantul entropic. De astă dată nu ideatic, ci de-adevăratelea. De-a adevăratelea căci ea, frunza, asigură energetic luxul florii de a se acorda doar ideatic, nu și substanțial cu Natura. În ideatic, verdele e la mijloc. Subliniez, la mijloc. „Unii“, ca bradul, rămân veșnic verzi, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ROGVAIV, spectrul culorilor, ne spune că ea pleacă de la reducător, negentropic, spre a ajunge la oxidantul entropic. De astă dată nu ideatic, ci de-adevăratelea. De-a adevăratelea căci ea, frunza, asigură energetic luxul florii de a se acorda doar ideatic, nu și substanțial cu Natura. În ideatic, verdele e la mijloc. Subliniez, la mijloc. „Unii“, ca bradul, rămân veșnic verzi, chiar dacă leapădă, rând pe rând, după o trudă de doi, chiar zece ani, câteva frunze dintre multele, și pe care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pleacă de la reducător, negentropic, spre a ajunge la oxidantul entropic. De astă dată nu ideatic, ci de-adevăratelea. De-a adevăratelea căci ea, frunza, asigură energetic luxul florii de a se acorda doar ideatic, nu și substanțial cu Natura. În ideatic, verdele e la mijloc. Subliniez, la mijloc. „Unii“, ca bradul, rămân veșnic verzi, chiar dacă leapădă, rând pe rând, după o trudă de doi, chiar zece ani, câteva frunze dintre multele, și pe care le vedem pe jos uscate, deși lepădate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mijloc. „Unii“, ca bradul, rămân veșnic verzi, chiar dacă leapădă, rând pe rând, după o trudă de doi, chiar zece ani, câteva frunze dintre multele, și pe care le vedem pe jos uscate, deși lepădate tot verzi... Dar aceia sunt, tot ideatic desigur, negentropici. În fond, viața Înseamnă negentropie, spuneți-i spirit, chiar dacă e vorba de o plantă. Ne plac florile? Desigur, dar flori nu sunt doar acelea pe care le oferim iubitelor - fie ele neveste, nota bene -, cu toatele flori colorate, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
calul e nărăvaș; mai ales dacă e o Ea și atunci o dată la 60 de ani, anul „Calului de foc“; ultima dată a fost În 1966. Ați ghicit: e vorba de zodiacul chinezesc. Și așa, calul intră și În domeniul ideatic, cucerind totodată și al cincilea element: focul. Se putea altfel? Iar pentru un Tigru ca mine, mai ales acum, În anul Tigrului, nici nu poate fi ceva mai potrivit decât un „Cal“. Și, dacă tot a venit vorba de zodie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca și lucerna, ademenesc bacteriile fixatoare de azot să locuiască În propriile lor rădăcini, lăsând combinatul de Îngrășăminte de la Piatra Neamț să șomeze. Că tot a ajuns capitală și are nevoie de mulțime de funcționari... Poporul a căutat Însă un sânge ideatic În numele câtorva plante: sângerul, un neam al cornului, dar cu lujerii Înroșiți cu antociani Însă, sângerica ori orhideea numită sângele voinicului, amândouă folosite În tratamentul hemoragiilor la animale Într’un fel de similia similibus curantur empiric. Dar nu de asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să băgăm de seamă că dacă un arbore nu e rănit, nu-i este Întrerupt acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este cambiul, undeva sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]