13,415 matches
-
eronate în acești ani, post-sovietici. Da, au plătit un tribut înainte de 1989. Demnitatea a fost o avis rara printre intelectualii basarabeni, dar și represiunea - să nu uităm! - a fost teribilă. Noi, acolo, aveam și jugul colonial, nu numai pe cel ideologic. Spiritul creator a fost pus într-un fel de "cizmă spaniolă", pentru a fi frânt. "Refugiul în estetic", din anii '60-'70, în România, în Basarabia era văzut în continuare ca un delict penal, exact ca în timpurile proletcultismului. Erai
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o face, cu cîtă spumă! Cît de funambulesc, în sensul ambivalenței nietzscheene. Nietzsche, care e antimodernul prin excelență, ce are
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
multă lume, Constantin Turturică). În ultimele luni ale anului 2008 el a făcut mari presiuni punitive asupra lui Dan Stanca, retrăgându-i dreptul la semnătură, cerându-i să-și prezinte demisia și, alternativ, amenințându-l cu concedierea. De ce? Din motive ideologice. Într-un stil inchizitorial, despre care se credea că a dispărut din presa românească după căderea comunismului, tânărul redactor-șef s-a grăbit să sancționeze drastic un delict de opinie. Numeroși scriitori, ziariști, istorici, artiști, oameni de cultură au protestat
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
cea imediat superioară. De aici și senzația Adelei că toți oamenii venind și coborând din mașini negre la Comoșteni au exact aceeași figură, prea bine știută: "nasul cioplit în grabă, ochii fanatici și buzele viermuitoare". În acest cadru de fier ideologic și clone sociale, micile învârteli locale sunt tolerate, ba chiar încurajate, pentru a se păstra motivația și, implicit, zelul tovarășilor. În a doua parte a cărții, în care sunt grupate treizeci de secvențe epice centrate pe unul sau altul dintre
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
teorii și roluri fantasmagorice. Autoportretul lui Kusturica însă ne arată un om sfârșit, care și-a epuizat resursele, artificial și resentimentar, încercând să compenseze cum nu se poate mai prost prin cosmeticale propagandistice cu iz de scandal, printr-un mesaj ideologic care falsează pe un potpourri balcanico-argentinian. De o prostie sfâșietoare este ideea de a trece revoluționarismele latinoamericane care s-au lăsat cu mizeriile dictatoriale tipice atât regimurilor de dreapta cât și celor de stânga în contul libertății, al justiției etc.
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
limbaj e foarte previzibil, clișeizat. Nu orice clișeizare e la fel de supărătoare: un limbaj științific abundă în termeni obscuri pentru nespecialiști și care se repetă insistent. Impresia iritantă de clișeizare provine aici, ca și în cazul limbii de lemn, din tratarea ideologică a realității: constînd din valori obligatorii, nepuse în discuție: atitudine pozitivă, "dedicație", dinamism, flexibilitate, capacități de comunicare, spirit de echipă, capacitate de a gestiona situații de criză etc. Cine evocă aceste clișee nu crede neapărat în valorile pe care ele
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
Dar eu, când mă gândesc la demnitatea scriitorului în comunism, mă gândesc nu numai la victime (adică la acei scriitori care au fost închiși, persecutați sau urmăriți de Securitate), ci și la acei scriitori care s-au salvat evitând impactul ideologic, tăcând și scriind pentru sertar. Sunt tentat să extind investigația și pentru alte categorii de intelectuali, pentru a demonstra că demnitatea (adică moralitatea, independența de gândire, atitudinea critică sau numai evazionistă) a fost mult mai răspândită decât suntem dispuși a
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
un mod atât de frust și de direct, fiind de dorit o denumire mai elegantă, cum ar fi aceea de realism socialist. De aceea afirm că realismul socialist e un proletcultism cosmetizat, emancipat, adaptat, așezat într-un sistem de dependențe ideologice explicite în programul partidului comunist. Proletcultismul, în sensul originar avangardist moscovit din anii 1920, într-adevăr nu a existat la noi - are dreptate Sanda Cordoș, numai că nimănui nu-i e activ în minte acel sens inițial, special, ci accepția
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
i-a plăcut să se numească mereu așa și s-a "emancipat" sub denumirea de realism socialist, în concordanță cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani la Moscova. Regimului comunist i-a plăcut să-și vehiculeze amăgirile ideologice sub denumiri onorabile ca: democrație populară, realism socialist, societate socialistă multilateral dezvoltată - ceea ce nu înseamnă că noi nu avem voie să restaurăm adevărurile sub denumiri actuale mai transparente: dictatură comunistă, literatură oportunistă, societate închisă. Ar fi aberant să exclud utilizarea
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
și el ruptura parțială cu tradiția literară, pe care niciodată nu o acceptă în întregime, cu obiectivitate, decât dacă e trecută prin filtrul realismului, considerat criteriu valorizator decisiv; "valorificarea moștenirii literare" în comunism prin "opere alese" e o tristă comedie ideologică; dogmatismul sever există și într-un caz și în celălalt, diferența constă între ignorarea totală și falsificarea grosolană a tradiției; 2. proletcultismul a antipartinic, iar realismul socialist e partinic; am arătat anterior că nu e vorba de o diferență calitativă
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
s-a întîmplat d-lui Gabriel Liiceanu în anii național-comunismului introdus de Ceaușescu, d-sa avansează un "simplu motiv": "excluderea individului, bazată pe considerații naționaliste, susținute de un rasism sublimat, rămîne fără drept de apel, în timp ce prigoana religioasă sau cea ideologică lasă celui urmărit cel puțin opțiunea convertirii (nu întotdeauna., desigur, dar în multe cazuri)". "Simplu motiv", va să zică firesc, la mintea omului. Așa să fie? Întîi de toate discernem o subestimare a "prigoanei religioase sau ideologice" față de cea întemeiată pe "considerații
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
în timp ce prigoana religioasă sau cea ideologică lasă celui urmărit cel puțin opțiunea convertirii (nu întotdeauna., desigur, dar în multe cazuri)". "Simplu motiv", va să zică firesc, la mintea omului. Așa să fie? Întîi de toate discernem o subestimare a "prigoanei religioase sau ideologice" față de cea întemeiată pe "considerații naționaliste", pe "rasism". Se presupune că indivizii din clasa secundă ar fi, "în multe cazuri", atenție, "în multe cazuri", labili, inconsecvenți, oportuniști, optînd pentru "convertire". Oare zecile de milioane de victime ale comunismului, spre a
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
un număr fără precedent în istorie, sunt jertfe de "categoria a doua"? Iar cît privește eliminarea individului din pricini naționaliste, rămîne ea oare chiar "fără drept de apel"? Dacă admitem că, vai, "în multe cazuri", cei persecutați pe o motivație ideologică sau religioasă au beneficiat de salutara "opțiune a convertirii",n-am putea constata realitatea unei asemenea "opțiuni" și pentru victimele xenofobiei? Apartenența etnică ră-mîne chiar etanșeizată? Cîți alogeni, și nu în ultimul rînd evrei, nu și-au schimbat numele? Cîți
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
asemenea deschidere voluntară a oamenilor de cultură spre o zonă a societății devenită la maxim de grețoasă în România postbelică. Dacă singura soluție de supraviețuire pentru literatura română în timpul regimului comunist fusese să se ferească cât mai mult de nămolul ideologic, într-o perioadă în care politica nu era de fapt decât un instrument de represiune în mâna unui grup de oameni aflați la putere, după 1990 lucrurile se schimbă. Nămolul ideologic se diluează în ape tulburi, pe care acum și
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
fusese să se ferească cât mai mult de nămolul ideologic, într-o perioadă în care politica nu era de fapt decât un instrument de represiune în mâna unui grup de oameni aflați la putere, după 1990 lucrurile se schimbă. Nămolul ideologic se diluează în ape tulburi, pe care acum și oamenii de cultură au voie să încerce măcar să le limpezească. În 1990, Gabriel Liiceanu explica, cu ocazia participării la o conferință în Luxemburg, că societățile totalitare sunt de fapt, în mod
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
precupeți, Compania, 2006, funcționează și aici), ci profesioniști ai scrisului (!). Nici faptul că o parte din critica românească se lansează după 1990 într-un proces al revizuirilor literare lansat de pe poziții etice, că se străduiește adică să desțelenească de bălăriile ideologice solul literaturii române postbelice, totodată arătându-se dornică să participe la noua viață politică a României, nu era de natură să-i ajute prea mult pe cei aflați în confuzie. Pentru a clarifica lucrurile, în timp ce unii oameni de cultură aleg
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
reclama care induce ultima dorință, în absența memoriei care suspendă istoria într-o delicioasă atemporalitate asistată hi-tech. Andrew Stanton vizează societatea americană supraponderală a unui consumerism excesiv, însă, să nu ne imaginăm filmul său drept o acidă critică cu agendă ideologică. Descoperirea unui lăstar verde în mormanul de gunoi metalic și aducerea lui pe nava mamă constituie evenimentul declanșator al unei revolte a mașinilor al cărui lider refuză întoarcerea pe Terra așa cum suna inițial scenariul trasat de înaintași. Firul de iarbă
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
ar prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până însăși
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
Ion Simuț Avem o dilemă: cum să numim astăzi mai potrivit exigențele ideologice conformiste impuse artei în perioada comunistă? În etape diferite, din 1948 până în 1989, s-au folosit ambii termeni. După 1989, în dezbaterile critice, există cel puțin două opțiuni clare. Sanda Cordoș, într-un articol publicat inițial în "Apostrof", nr. 7-8
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
dreptate, numai că termenul e prea special, având defectul de a isca nedumeriri pentru necunoscători. El poate fi vehiculat între specialiștii primei perioade a comunismului românesc, dar are dezavantajul de a rămâne obscur publicului larg. Pe deasupra, nu denumește întregul fenomen ideologic al perioadei comuniste din 1948 până în 1989. Termenul de realism socialist este preferabil, din motivele pe care le-am spus. Cu asta discuția ar părea încheiată, dacă n-am ști câte bătălii politice și (fals) culturale s-au dat în jurul
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
literară a URSS" (p. 73) și ulterior expulzat în Ungaria, de unde venise. Cel puțin un beneficiu va rămâne de pe urma lui: supraestimarea caracterului popular al operelor literare valorificate din trecut, ca un substitut al caracterului de clasă, un criteriu prea tezist ideologic. După al doilea război, dictatura stalinistă se manifestă mai sever, prin intermediul lui Andrei Jdanov, membru în Biroul Politic al PCUS. El pronunțase, la Con-gre--sul scriitorilor din 1934, condamnarea proletcultismului pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946 cu
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
de a arăta și a face cunoscute roadele muncii noastre la cel mai înalt nivel posibil, tovarășului Nicolae Ceaușescu.... Bla-bla-bla. Încremenim cu toții. Peste trei zile, Ceaușescu urmează să ne viziteze atelierul, ca să impulsioneze producția pentru export." (pag .170) Locuri comune ideologice, limbaj de lemn, ton omagial și întru totul crohmălit. Așa vorbește și așa se pune în pagină - un pic nostalgică - "baba comunistă" a lui Dan Lungu. Bla-bla-bla. Așa se exprimă Dan Lungu atunci când își insinuează, printre nenumărate balbisme, propria voce
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
tranziție postcomunistă, lumea în care Florin Salam face muzica. În general tocmai acest mediu citadin face obiectul reportajelor jurnaliștilor străini atunci cînd este vorba despre România, trezind, cine știe, nostalgii tiermondiste și reflecții despre capitalismul sălbatic. Nu există nici un proiect ideologic în acest film, de felul celor conținute în reportajul fără frontiere. Scena este luminată tandru de dragostea fără urmă de venalitate a tînărului protagonist, dragoste pe care mizeria nu reușește să o distrugă, iar atingerea sînului Marilenei provoacă un scurtcircuit
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
notate: P 2006 - sau din ședința comună similară, din 20 decembrie 2005 = P 2005, cf. www.cdep.ro). În schimb, o metaforă precum cea a drumului ("drumul parcurs din după-amiaza tumultuoasă a lui 22 decembrie", P 2006) este relativ indiferentă ideologic, asociindu-se la fel de ușor cu mai multe perspective politice, cu diverse idei și ierarhii de valori. Metafora, la fel de răspîndită, a construcției are totuși afinități ideologice, apărînd în mod prototipic într-un discurs conservator, al stabilității și al ordinii ("s-a
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
drumului ("drumul parcurs din după-amiaza tumultuoasă a lui 22 decembrie", P 2006) este relativ indiferentă ideologic, asociindu-se la fel de ușor cu mai multe perspective politice, cu diverse idei și ierarhii de valori. Metafora, la fel de răspîndită, a construcției are totuși afinități ideologice, apărînd în mod prototipic într-un discurs conservator, al stabilității și al ordinii ("s-a ridicat mai apoi, cu multe greutăți, dar și cu multe satisfacții, edificiul României post-decembriste", P 2005), în nici un caz într-unul anarhist. În același cîmp
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]