KorAP: Find »[drukola/base=idiot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...70 >

1,748 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

în sufrageria soției. Vtc "V" Generăleasa ținea foarte mult la originea ei. Mare-i fu surpriza când, fără nici o pregătire prealabilă, află că acest cneaz Mâșkin, ultimul din spița lui, despre care auzise deja câte ceva, nu e decât un jalnic idiot, aproape un cerșetor și, de sărac ce e, primește de pomană. Generalul mizase pe efectul celor spuse, ca să-i trezească interesul și să-i abată gândurile într-o cu totul altă direcție. În situațiile extreme, generăleasa făcea de obicei ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
puternică... dădu prințul să înceapă. Uite, îl susținu nerăbdătoare Lizaveta Prokofievna, adresându-li-se fetelor, a și început. — Maman, măcar lasă-l să vorbească, o opri Alexandra. Acest prinț poate că e mare șmecher, dar în nici un caz nu e idiot, îi șopti ea Aglaiei. Cred că așa-i, și eu tot așa văd lucrurile, îi răspunse Aglaia. Și-i o mârșăvie din partea lui că joacă teatru. Oare o fi sperând să câștige ceva din asta? — Prima impresie a fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
m-am decis să fiu cu toți politicos și sincer; doar nimeni nu va pretinde mai mult de la mine. Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pretinde mai mult de la mine. Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și în această privință, poate, voi fi luat drept copil, dar nu-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i nimic! Mereu, cine știe de ce, sunt luat drept idiot; ce-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând. De-abia la Berlin, când am primit din sat câteva mici scrisori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i drept, cândva am fost atât de bolnav, încât chiar semănam a idiot, dar ce fel de idiot sunt acum, când îmi dau singur seama că sunt luat drept idiot? Intru undeva și mă gândesc: „Iată, ei mă iau drept idiot, însă eu totuși sunt inteligent, lucru pe care ei nici nu-l bănuiesc...“ Am adeseori acest gând. De-abia la Berlin, când am primit din sat câteva mici scrisori, pe care copiii apucaseră să mi le trimită, am înțeles ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
societatea pe acțiuni. Rămase perplex când prințul îi ceru portretul și îi povesti în ce fel se aflase de portret în salonul generălesei. — E-e-eh! Trebuia să vă dați drumul la gură! strigă el cu ciudă răutăcioasă. Doar nu știți nimic... Idiotul! mormăi el ca pentru sine. — Sunt vinovat, dar am făcut-o fără să vreau; pur și simplu așa a venit vorba. Am zis că Aglaia e aproape la fel de frumoasă ca Nastasia Filippovna. Ganea îl rugă să-i relateze totul mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în cel mai înalt grad sigur de faptul că acesta nu-i decât o nulitate. Însă deodată își luă seama și își veni în fire. — Dar în ce mod, i se adresă el brusc prințului, în ce mod dumneavoastră (un idiot! adăugă în sinea lui) i-ați câștigat încrederea la două ore după ce ați făcut cunoștință? Cum? Pe lângă toate chinurile lui, numai gelozia mai lipsea, iar aceasta îl înțepă pe neașteptate drept în inimă. — Asta chiar că n-aș putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
i-a arătat bătrânei biletul? — Pot să vă garantez că nu i l-a arătat. Tot timpul am fost acolo; de fapt, nici nu a avut când s-o facă. — Da, poate că n-ați băgat ceva de seamă... O! Idiot blestemat! exclamă Ganea, ieșindu-și cu totul din fire. Nici să povestească ceva nu se pricepe! Începând o dată să vorbească urât și neîntâmpinând rezistență, Ganea își pierdea treptat toată stăpânirea de sine, cum se întâmplă adesea cu unii oameni. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca o momâie, privind-o; când ea izbucni în râs, zâmbi și el, însă tot nu-și putea mișca limba. În prima clipă, când îi deschisese ușa, era palid, însă acum sângele îi năvăli subit în obraji. — Ce-i cu idiotul ăsta? strigă furioasă Nastasia Filippovna, bătând din picior. Hei, unde te duci? Pe cine o să anunți? Pe Nastasia Filippovna, bâigui prințul. — Cum de mă cunoști? îl întrebă ea repede. Nu te-am văzut niciodată! Du-te și anunță... Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amândoi cu sinceritate. — Nu mi-am închipuit deloc, deloc că sunteți așa, spuse, în sfârșit, prințul, oftând din greu. Credeam că nu sunteți... capabil... — Să-mi recunosc vina?... De unde și până unde am scos-o eu mai înainte că sunteți idiot? Remarcați ceea ce alții nu remarcă niciodată. Cu dumneavoastră s-ar putea vorbi atâtea, dar... mai bine tac! — Iată cui trebuie să-i mai cereți iertare, spuse prințul, arătând spre Varia. — Nu, în cazul acesta am de-a face cu dușmani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind de obicei în timp ce erau judecați din pricina unei inocente găuri făcute în buzunarul statului și ai căror copii, precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în sfârșit, termină prin faptul că scornesc una dintre acele anecdote care uluiesc publicul și fac de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
copilul nostru de suflet nu a învățat să vorbească în nici o limbă, fără s-o excludem nici pe cea rusă. Ultima împrejurare e, de altfel, scuzabilă. În sfârșit, în capul iobăgesc al lui P. și-a făcut loc fantezia că idiotului ar putea să i se toarne minte cu lingura în Elveția, fantezie, de altfel, logică: trântorul și proprietarul putea, firește, să-și imagineze că, pe bani, chiar mintea poate fi cumpărată la piață, mai ales în Elveția. S-au scurs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să-și imagineze că, pe bani, chiar mintea poate fi cumpărată la piață, mai ales în Elveția. S-au scurs cinci ani de tratament în Elveția, la un profesor celebru, și bani s-au cheltuit mii și mii: se înțelege, idiotul nu s-a deșteptat, dar se zice că totuși a început să semene a om, cu chiu cu vai, desigur. Deodată P. moare subit. Firește, nu lasă nici un testament; ca de obicei, treburile sunt în neorânduială, apar o mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu mai găsești nici căutând cu lumânarea, nici la comandă nu ți-l face nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg! strigă Ivan Feodorovici, ajuns la cel mai înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
făcută în gura mare, când erau de față și persoane străine. „Trebuia să am răbdare și să-i ofer banii mâine, între patru ochi, se gândi imediat prințul, însă acum greșeala nu mai poate fi îndreptată! Da, sunt idiot, un idiot veritabil!“ își dădu el verdictul în sinea lui, într-o criză de rușine și nespusă întristare. Între timp, Gavrila Ardalionovici, care până atunci stătuse deoparte și tăcuse cu încăpățânare, ieși în față la invitația prințului, se opri lângă el, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sunt vinovat, spui, că am îndrăznit să vă ofer capital“... iar tu, fanfaronule, mai ai curajul să râzi! se repezi ea deodată la nepotul lui Lebedev - „noi, cică, refuzăm capitalul, noi pretindem, nu cerem!“ Ca și cum n-ar ști precis că idiotul ăsta chiar mâine se va târî la ei, ca să le ofere prietenia și banii lui! Nu-i așa că o să te duci? Te duci sau nu? Mă duc, rosti prințul cu vocea înceată și smerită. — Ați auzit! Păi tu tocmai pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai bine să-i dăm voie conștiinței dumitale să hotărască? Prințul îl privea extrem de curios pe Keller. Se vedea clar că problema gândurilor duble îl preocupa de mult. — Ei, după toate astea, chiar nu înțeleg de ce se spune că sunteți idiot! strigă Keller. Prințul se înroși ușor. Dacă ar fi fost vorba de predicatorul Bourdaloue, el n-ar fi cruțat omul, dar dumneavoastră l-ați cruțat pe omul din mine și m-ați judecat omenește! Ca să mă pedepsesc eu însumi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nătâng! O scrisoare indecentă! Indecentă pentru o fată distinsă, bine educată, deșteaptă, deșteaptă... Hm! continuă ea. Sunt sigură că îi era ciudă că nu te arăți, numai că nu și-a dat seama că nu-i poți scrie așa unui idiot, care-ți ia cuvintele de bune, cum s-a și întâmplat. De ce tragi cu urechea? strigă ea, dându-și seama că a luat-o gura pe dinainte. Are nevoie de-un măscărici ca tine, de mult n-a mai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mult decât pe alții!“) Totuși, devenise subit o fată admirabilă - și ce frumoasă e, Doamne, ce frumoasă e, din zi în zi tot mai frumoasă! Și uite... Și uite că, de îndată ce și-a făcut apariția acest ticălos de prințișor, acest idiot de tot nimicul, s-au tulburat iarăși apele, iar s-a întors casa cu fundul în sus! Totuși, ce s-o fi întâmplat? Pentru alții, cu siguranță nimic. Dar tocmai prin asta era remarcabilă Lizaveta Prokofievna: în combinația și încurcătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dar, văzând că ea și ceilalți râd, căscă gura deodată, începând să râdă și el. Râsetele dimprejur luară amploare; ofițerul, probabil un mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta Prokofievna, scrâșnind din dinți. — E o glumă! E aceeași glumă ca și cea de atunci, cu „cavalerul sărman“, îi șopti la ureche Alexandra, sigură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
picior în felul ei. Numai că gluma a fost împinsă prea departe; trebuie să-i punem capăt, maman! Mai înainte a făcut grimase ca o actriță, ne-a speriat dintr-o joacă... — Încă-i bine că a dat peste un idiot ca ăsta, îi șopti Lizaveta Prokofievna. Totuși, observația fiicei ei o făcuse să se simtă mai ușurată. Prințul auzi, totuși, că cineva l-a făcut „idiot“ și tresări, dar nu din cauza asta. Uită imediat cuvântul jignitor. Însă în mulțime, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și-l aminti acum. O amintire demult uitată se zvârcoli în el și deodată totul se limpezi. Se întâmplase în Elveția, în primul lui an de tratament, chiar în primele luni. Pe atunci încă mai era cu totul ca un idiot, nici măcar nu putea vorbi bine, uneori nu putea înțelege ce i se cerea. Odată a urcat în munți, într-o zi senină, cu soare, și a umblat mult timp cu un gând chinuitor, dar care nicidecum nu-și găsea întruchiparea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
interesant dacă te-ai fi priceput să suporți cu tărie și mândrie situația noastră. Prin-țul a prins-o în cursă pentru că, în primul rând, nu ținea deloc s-o prindă și, în al doilea rând, pentru că toți îl consideră un idiot. Ei îi place acum că-și poate pune toată familia pe jar din pricina lui. E-eh, voi nu pricepeți nimic! — Bine, mai vedem noi dacă pricepem ceva sau nu, mormăi Ganea misterios. Numai că n-aș fi vrut să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]