1,774 matches
-
fost reședința de vară a lui Friedrich Wilhelm I, spuse el pe un ton exaltat. Iar mai recent, Republica a folosit-o pentru oaspeți de seamă, precum regele Egiptului sau premierul britanic. Mă refer, desigur, la Ramsay MacDonald, nu la idiotul ăla cu umbrela. Cred că e unul dintre cele mai frumoase palate vechi. Mă plimb adesea pe aici. Grădina asta leagă sediul Sipo de cel al Gestapoului, așa că de fapt îmi este foarte la îndemână. Și e frumoasă mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Așa ceva ofensează simțul meu de ordine publică. Mă ofensează ca polițist. Atunci când chiar vom decide să scăpăm de evrei, va fi așa cum trebuie, nu cu o gloată care să o facă. Sunt și implicațiile comerciale aici. Acum două săptămâni, niște idioți din Nürnberg s-au hotărât să șteargă de pe fața pământului o sinagogă - una care întâmplător era asigurată pentru o sumă mare la o companie germană de asigurări. I-a costat mii de mărci să plătească despăgubirea. Așa că vezi dumneata, revoltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ce vrei să spui. Când zici că totul se prăbușește la primul semn pentru că, ăă, a apărut o altă femeie, nu sunt foarte sigură că este chiar așa. Nu că ar conta să fie chiar așa, firește. Oricum, e un idiot și un prost și nici măcar nu te merită. — Foarte bine atunci, n-a fost chiar primul semn. Toți merităm o a doua șansă. — Adevărat. Dar a șasea sau a șaptea? — Uau. Nu te feri, Izzie. Pe bune, spune-mi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu prea am chef de discuții în seara asta, spuse Emmy încet uitându-se lung la el. El oftă ca și când totul era foarte dificil. — Em, uite, sunt un idiot, bine? Știu că am dat-o în bară și vreau să îndrept lucrurile. Toată povestea asta cu Brianna — a fost o scăpare, un hop, un lucru total lipsit de sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sine, firesc, treacă, meargă; dar din calcul? Să vrea să mă cumpere, să vrea să mă cumpere pe mine, pe mine! Ți-o spun mătușă, are să mi-o plătească. Are să mi-o plătească ăla... — Ăla... cine? Hai, spune tot! — Ăla..., idiotul ăla plicticos. Pentru mine, e ca și cum n-ar exista. Nici ni există! — Ce prostii tot spui... Crezi oare, mătușă, că individul ăsta... — Cine, Fermín? — Nu, ăla..., ăla cu canarul, are ceva în el? — Măcar inimă, și tot are... — Ce, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ziua a șaptea. Practic, de sâmbăta trecută de după prânzul cu Nick și Pauline la Red Lobster, am capul cât o baniță, nasul ca un cartof înfundat și izvoros, gâtul cu gheare și pieptul acoperit cu gheață. Mă simt așa de idiot, că mi-au trecut și cheful și dispoziția pentru absolut orice. Luni și joi am fost la departament cu un efort teribil și frustrant. Nu am putut citi, nici lucra la textul pentru conferințele din ianuarie, nici gândi, nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Asta-i partea cea mai importantă : eram disponibilă. Tocmai mă despărțisem de Jacob. Ar fi fost absolut perfect. Încerc să nu mă gândesc prea des cât de perfect ar fi fost. Însă Nigel MacDermot, care e un cretin sadea, un idiot și un tembel notoriu i-a spus lui Guy că am o relație cu un partener senior de la Berry Forbes. Deși nu eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să fie mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
drăguț din partea ta, Samantha. Dar nu trebuie să-ți faci griji. Nu sunt un prost. Deschide ușa și intră înapoi. Deci, domnilor, unde rămăsesem ? Mă uit la el supărată și îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se întâmple cu mine de față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i despachetez lucrurile... și să-i fac amestecul ăsta idiot de cafea fără cofeină... — Eu în locul tău știi ce-aș face, spune Nathaniel. I-aș scuipa în cafea. — Îh ! Mă strâmb. Nu fac așa ceva. Pun cafea în filtru, după care adaug și o linguriță de cafea fără cofeină. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și mă privesc de parcă aș fi vreo specie de extraterestru. — Ești plătită cu... 500 de lire pe oră ? Trish nu reușește să-și controleze vocea. — Ți-au oferit parteneriat egal ? Melissa e verde la față. Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la patru după-amiază, va trebui să vă descurcați singur sau să aduceți ajutoare, personalul de aici nu vă poate fi pus la dispoziție nici măcar contra cost, și se întreba dacă merită să îndure asemenea rușine, să fie tratat ca un idiot, un nimeni, pe deasupra trebuind să recunoască că aveau dreptatea de partea lor, pentru Centru nu contează niște rudimentare farfurii de ceramică sau niște ridicole păpuși făcând pe infirmierele, eschimoșii și asirienii cu barbă, nici o importanță, nimic, zero, Asta suntem pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
închipuim că nu face decât să ne privească, și nu ne dăm seama că el doar dă impresia că ne privește, când adevărul e că ne-a văzut iar apoi a plecat, ne-a lăsat să ne agităm ca niște idioți la suprafața ființei noastre, presărând cu explicații false și inutile lumea. Tăcerea câinelui și faimoasa tăcere a universului la care altădată s-a făcut o teologică referință, părând imposibil de comparat, fiind atât de disproporționate dimensiunile lor materiale și obiective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele pe care o să le am dacă află cei de sus, nu te-ai gândit că m-ar putea costa slujba, Vei spune că socrul tău e un idiot, un iresponsabil care ar trebui internat la casa de nebuni, băgat într-o cămașă de forță, Aș câștiga mult cu asemenea explicații, fără îndoială. Cipriano Algor își întoarse ochii spre cavitate și întrebă, Ai văzut ce e înăuntru, Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tare și limpede, pentru ca nimeni din mulțime să nu se lase amăgit: Aud acest catren pentru prima dată din gura ta, străine. Dar iată un rubai pe care l-am compus cu adevărat: Îi vezi pe cei doi sau trei idioți? Lumea o țin În mâinile lor. Nimic nu știu. Superiori se cred din ignoranță. Mergi pe drumul tău, de ei seamă nu ține. În splendida-le suficiență, Eretici Îi vor numi pe cei ce nu-s de-ai lor. Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi amintesc că el nu știe despre ce vorbesc. Pe hârtie scria că vrea să se pensioneze, îi explic. Pensie și tot tacâmul. Dar în realitate... — Nu era pregătită? sugerează Michael. — Exact! Îi plăcea foarte mult munca ei și numai idiotul ăla de bărbat‑su voia ca ea să renunțe la ea. Și nu avea decât cincizeci și cinci de ani! Gesticulez cu paharul. Zău. Nu se spune că viața începe la cincizeci și cinci de ani? — Pe‑asta nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deprimat și mai tare. Are dreptate; mi‑am ratat toate șansele, nu? Am avut șanse pentru care alții ar face moarte de om, și mi‑am bătut joc de ele. Michael aprobă din cap, grav. — Se întâmplă, zice. Din păcate, idioții ăștia sunt ca o turmă de oi. Ajunge să se sperie una, și se sperie toate. — Simt doar că am stricat totul, spun, cu un nod în gât. Urma să primesc slujba asta fabuloasă, iar Luke urma să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zice fata, întorcându‑se. Ei bine, n‑o s‑o aibă. Șaizeci de lire. — Șaizeci de lire? face tipul de lângă ea, care se holbează la mormanul de haine de lângă ea, ușor alarmat. Pentru o eșarfă? — O eșarfă Denny and George, idiotule! zice fata în roz și ia o gură de vin. La magazin ar fi cel puțin două sute de lire. Șaptezeci! O, ce tâmpită sunt. Nu e rândul meu, nu? Fata în negru murmură încet în telefon. Acum se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
profesionist. — E prima oară când apar la televizor în direct. Cât te-au plătit? — E confidențial: 24 000. — Pe mine 38 000. Dacă plăteam nota, ce făceai cu banii? — Îi băgam în buzunar. Cu tot respectul cuvenit, trebuia să fiți idiot să plătiți nota. — O să trebuiască să ne-nțelegem asupra drepturilor de imagine: mi-ați folosit imaginea. Ar fi păcat să ajungem la avocați. — De ce să aruncăm banii pe avocați? spune Robert și scoate un plic din buzunar. 8 000 e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi zâmbit, doar nu se vede nimic. Pe chipul galben lucios, doar o adiere, așa, abia simțită vicleană neîncredere și batjocură. Ca și cum ar fi zâmbit doar în gând, un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
săracă. Vorbește, vorbește. A pierdut orice discreție, orice mândrie. Nu se sfiește să se plângă, tocmai el... știi cât era de fudul. Că e sărac, bătrân, n-are pe nimeni, e un ratat, că până și cei mai abjecți și idioți și-au aranjat un culcuș. N-ai să crezi, uneori îmi vorbește de maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pulbere. Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
discutat relaxat, despre festival și arta românească. Pentru mine, au fost opt zile de neuitat, ramificat profitabile. Sper, repetabile... Directorul festivalului de păpuși din Praga, al cărui oaspete am avut plăcerea să fiu, nu o dată, are o Înjurătură tare nostimă:”Idiot! La pista matii!”... E drept, soția lui e din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
asemenea eleganță n-ar purta falsuri. Pare agitată, atât însă cât poate fi cineva foarte echilibrat. — Draga mea, spune Barney, sărutând-o pe buze. — Știam că e combinat! îi șoptesc lui Stewart. Combinat? zice Stewart sec. Bărbații sunt cu toții niște idioți. Vă rog, ne face atenți Barney, luând-o pe femeie de umeri cu un zâmbet larg, v-o prezint pe logodnica mea, Vanessa! Chiar ieri am cerut-o de nevastă și am vrut să vă facem cunoscută această veste minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebui. Cu cât mă învârt în cercuri mai pretențioase, cu atât întâlnesc mai puțini bărbați interesați de persoana mea. În schimb, sunt preferata muncitorilor necalificați. Aceștia mă adoră: sunt micuță, am sâni mărișori, fața destul de drăguță, părul ondulat... Unul dintre idioții de pe-aici, pe care - n-o să vă vină să credeți - îl cheamă Tooty, mi-a spus acum vreo jumătate de oră că am un „păr nebun“. Mă uit în jur și-mi dau seama că vorbele lui sună mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]