3,638 matches
-
vis, Călărași, 1935; Mări de fum, Brașov, 1938; Idoli cu mască, Iași, 1982. Repere bibliografice: Dimitrie Danciu, „Mări de fum”, „Ardealul”, 1938, 115; Octav Șuluțiu, Provincia literară, „Front literar”, 1938, 2-3; Manu, Reviste, 202; Ilea, Mărturisirile, 59-61, 303; Nae Antonescu, „Idoli cu mască”, AST, 1982, 9; Radu Ciobanu, „Idoli cu mască”, T, 1983, 1; Lucian Valea, „Idoli cu mască”, ATN, 1983, 10; Nicolae Scurtu, Un solitar și un mare timid, RL, 1988, 8; Vasile Gionea, Oameni pentru care mi-a bătut
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
Idoli cu mască, Iași, 1982. Repere bibliografice: Dimitrie Danciu, „Mări de fum”, „Ardealul”, 1938, 115; Octav Șuluțiu, Provincia literară, „Front literar”, 1938, 2-3; Manu, Reviste, 202; Ilea, Mărturisirile, 59-61, 303; Nae Antonescu, „Idoli cu mască”, AST, 1982, 9; Radu Ciobanu, „Idoli cu mască”, T, 1983, 1; Lucian Valea, „Idoli cu mască”, ATN, 1983, 10; Nicolae Scurtu, Un solitar și un mare timid, RL, 1988, 8; Vasile Gionea, Oameni pentru care mi-a bătut inima, Ploiești, 1990, 208-209; Dicț. scriit. rom., IV
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
Danciu, „Mări de fum”, „Ardealul”, 1938, 115; Octav Șuluțiu, Provincia literară, „Front literar”, 1938, 2-3; Manu, Reviste, 202; Ilea, Mărturisirile, 59-61, 303; Nae Antonescu, „Idoli cu mască”, AST, 1982, 9; Radu Ciobanu, „Idoli cu mască”, T, 1983, 1; Lucian Valea, „Idoli cu mască”, ATN, 1983, 10; Nicolae Scurtu, Un solitar și un mare timid, RL, 1988, 8; Vasile Gionea, Oameni pentru care mi-a bătut inima, Ploiești, 1990, 208-209; Dicț. scriit. rom., IV, 316-317. L. D.
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
Φ4∀4 ƒ<γ<Ζ6≅<ϑ∀. Cele patru contexte vorbesc despre profanarea templului, fapt care poate fi pus în legătură cu: 1) un personaj anume (în acest caz, cu regele Antiochos al IV‑lea Epiphanes); 2) un obiect cu caracter profanator (un idol căruia i s‑ar aduce închinare); 3) un alt altar care va fi construit deasupra celui vechi, în interpretarea lui M. Delcor. În capitolul 13 al Evangheliei după Marcu, regăsim același context, la care se adaugă prezența ostentativă a acelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu are nici o valoare în sine, nu reprezintă decât un instrument de care cel răzvrătit se slujește pentru a „lovi” mai bine în Dumnezeu. Anticristul recapitulează istoria răului, fiind în același timp un personaj caracterizat prin unicitate. El detronează toți idolii tradiționali „spre a‑i convinge pe ceilalți că el este Dumnezeu” (25, 1). Până la cea de‑a două venire a lui Isus, acțiunea diavolului este diversă, contorsionată, complicată. Varietatea, multiplicitatea, caracterul pestriț (Β≅4648∴∀) constituie apanajul oricărei acțiuni demonice/eretice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Antonio Orbe, „îi plac nu numai lucrurile variate, dar și cele complicate (tortuoso). Înainte de Anticrist el se manifestă printre păgâni prin multe lucruri abominabile. Odată cu Anticristul își va schimba tactica. De la variat va trece în chip complicat la un singur idol, pentru ca, prin intermediul acestuia, să fie adorat în templul de la Ierusalim atât de iudei, cât și de păgâni. Va schimba, așadar, greșeala uarius cu un idol suprem, adorat în mod deschis în templul și în cetatea unde se desfășoară de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul își va schimba tactica. De la variat va trece în chip complicat la un singur idol, pentru ca, prin intermediul acestuia, să fie adorat în templul de la Ierusalim atât de iudei, cât și de păgâni. Va schimba, așadar, greșeala uarius cu un idol suprem, adorat în mod deschis în templul și în cetatea unde se desfășoară de obicei cultul Creatorului. Acesta este simbolul supremei nerușinări!”. Diavolul nu se mai ascunde de Dumnezeu, el se dezlănțuie către sfârșitul lumii, știindu‑se condamnat definitiv, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâi, nu este prima dată când Irineu invocă acest pasaj. În III, 6, 5, de pildă, acesta este adus în sprijinul teoriei potrivit căreia Scriptura distinge sistematic între Dumnezeul creștinilor, unic și absolut, și zeii păgâni, numeroși și relativi, asimilați idolilor „de către cei care îl ignoră pe Dumnezeu”. În al doilea rând, apologetul invocă textul lui Pavel conferindu‑i o interpretare sui generis. Într‑adevăr, Pseudo‑Pavel scrie că adversarul eshatologic, împins de trufia sa, „se înalță mai presus de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el va guverna unul dintre cele zece regate apărute din destrămarea naturală a Imperiului Roman („imperiul de acum”, V, 26, 1); se va instala în templul din Ierusalim; va declanșa o luptă vicleană împotriva idolatriei, proclamându‑se el însuși Dumnezeu (idol suprem); „va schimba vremurile și legea” (Dan. 7,25) impunând un alt ritm festiv, o altă cadență temporală (tempora ar însemna, potrivit lui Antonio Orbe, „datele sărbătorilor”). Așadar, activitatea sa va schimba în mod radical cele două coordonate esențiale ale vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a micromonografiei (V, 30, 1‑30, 4) este consacrată numelui Anticristului. Iată planul secțiunii: 1) contestarea cifrei 616 pe care unii o atribuie Anticristului (30, 1) - contra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudeii: „Vedeți deci voi cei ce călătoriți încă pe marea îndoielilor,/ Că, după cum spun Scripturile, neamurile au fost cele care au crezut mai întâi în Domnul/ Acum deci drept este să credeți în Cel descoperit de Scripturi/ Și nu în idolii cei deșerți, cinstiți zadarnic în locul Vieții” (vv. 433‑436). Păgânii trebuie să părăsească idolii, dar nu pentru a îmbrățișa ulterior religia iudaică. Argumentul cel mai puternic rămâne exemplul personal, altfel spus, convertirea lui Commodian însuși (vv. 3‑12): Rătăceam neștiutor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Scripturile, neamurile au fost cele care au crezut mai întâi în Domnul/ Acum deci drept este să credeți în Cel descoperit de Scripturi/ Și nu în idolii cei deșerți, cinstiți zadarnic în locul Vieții” (vv. 433‑436). Păgânii trebuie să părăsească idolii, dar nu pentru a îmbrățișa ulterior religia iudaică. Argumentul cel mai puternic rămâne exemplul personal, altfel spus, convertirea lui Commodian însuși (vv. 3‑12): Rătăceam neștiutor din loc în loc, în puterea speranțelor deșarte,/ Iar nebunia tinereții mă purta prin văzduh
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar, ce spune: trebuie să fie dat la o parte cel care o împiedică. Într‑adevăr, numai atunci se va arăta Nelegiuitul, când rătăcirea care împiedică [oamenii] se va stinge, iar înșelăciunea idolilor va pieri. Domnul a spus aceasta în Sfintele Evanghelii: „Evanghelia va fi propovăduită până la marginile pământului, dând mărturie [în fața păgânilor]. Și atunci va veni sfârșitul” (cf. Mt. 24,14). Pavel, care cunoștea aceste cuvinte, îi învață pe tesaloniceni și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului. „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Unii au afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul] el va îndepărta fățiș pe oameni de Dumnezeu. De aceea apostolul a numit venirea lui „descoperire”. Cel care s‑a pregătit întotdeauna în ascuns, va vorbi atunci deschis, fără ocolișuri. [Pentru ca aceasta să se întâmple], trebuie doar ca înșelăciunea idolilor să înceteze și Evanghelia să fie propovăduită pretutindeni. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii sale și îl va nimici cu strălucirea venirii sale” (2Tes. 2,8). El a vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu, uzurpatorul numelui dumnezeiesc, care va îmbrăca haina firii omenești. Și, așa cum odinioară s‑a făcut fur al numelui de „Dumnezeu”, pretinzând că este al lui și al complicilor lui în rău, și cum i‑a convins pe oameni, prin idolii cei făcuți de mână, să îi aducă un cult divin, tot astfel, în zilele acelea, va îndrăzni să‑și atribuie numele Domnului nostru Isus Cristos, „rătăcind”, ca să spunem așa, „toată lumea” si amăgind pe mulți dintre cei care se închină numelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
altă parte, lucrarea multiplă a nelegiuirii. El a arătat, de asemenea, caracterul tiranic al acestuia, orgoliul și îndrăzneala sa, numindu‑l „potrivnicul” și „cel care se înalță” (2Tes. 2,4), și spunând nu doar că el se va pretinde superior idolilor înșelători, ci și că se va instala în templul divin, ca dumnezeu. Pavel numește „templu al lui Dumnezeu” bisericile (2Tes. 2,4). Apoi, amintește tesalonicenilor ceea ce le spusese deja, în repetate rânduri: „Nu vă aduceți aminte că pe când eram încă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
36‑50. . Teología..., p.11. . Ibidem, cu referințe. . Ibid., op.cit., p. 13. . Foerster, TWNT, VIII, pp. 173‑174. . Într‑o primă fază, Anticristul va duce o campanie antiidolatră, pentru a câștiga încrederea coreligionarilor săi. Ulterior, el se va instala ca idol unic în templul din Ierusalim. Este evident că Anticristul nu se poate declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
declara antiidolatru decât în fața iudeilor și a creștinilor. Cu toate acestea, la distanță de numai un rând, ni se spune că toți cei „care ce‑l slăvesc pe diavol prin multe lucruri abominabile îi vor sluji atunci printr‑un sigur idol” (V, 25, 1). Aceasta înseamnă că păgânii se vor converti la rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va și veni, precum l‑ați văzut voi mergând la cer. Atunci ei s‑au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor”. . „Citim în Cartea Macabeilor, iar Iosephus confirmă aceasta, că profanarea templului din Ierusalim prin prezența idolului lui Jupiter, sub Antiochos Epiphanes, va dura din luna Kislev sau cea de‑a noua lună a celui de‑al o sută patruzeci și cincilea an al domniei Macedonenilor și se va încheia în a noua lună a celui de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nevoie de o armată de douăzeci de mii de oameni, deși adversarul său era Însoțit doar de patruzeci de munteni curajoși.” Crima avu loc Într-o mică moschee aflată la cinci mile distanță de Lahore. Fiind un fanatic convins, Jalla, idolul 229 lui Hira Singh, unelti Împotriva marelui preot al sikhșilor, guru Baba Bir Singh. Sub pretextul că acest om sfânt era În relații bune cu rebelii și cu fugarii, primindu-i În tabăra sa pentru a pricinui abandonarea țării În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ca Honigberger să Încerce aici să explice Îndepărtarea sa din Lahore În iunie 1844, Împreună cu alți ofițeri și colaboratori străini, din pricina bănuielilor exagerate și contraproductive ale acestui Jalla Pandit, cf. J.-M. Lafont, La présence française, pp. 438-446. 229. Cuvântul „idol” poate surprinde; Însă trebuie să ne reamintim că Marco Polo credea, bunăoară, că idolatria Își are originea În Kashmir, de unde s-a răspândit În toată Asia; iar de aici pornește o lungă serie de ipoteze și dezbateri despre idolatria asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Kashmirului merită să fie studiate cu grijă pentru antichitățile și monumentele lor. Însă partea dinspre vestul Indusului este cea de la care istoria și numismatica așteaptă noi descoperiri interesante. Orașul Jelalabad și Împrejurimile sale, câmpiile de lângă Begram și Balabagh, peșterile și idolii de la Bamyian sunt deja locuri faimoase, cărora recentele descoperiri ale domnilor Honigberger, Masson și Gerard le-au dăruit o faimă nouă. Planuri exacte, descrieri detaliate ale acestor localități și, dacă e cu putință, anumite desene ale acestor monumente vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
joase». În aceeași direcție, trebuie să remarcăm, nu departe de Balabagh, același călător semnalează «un loc presărat cu ruine și numit Bahhar, unde musulmanii sunt ocupați În mod constant cu săpăturile și unde găsesc, Între altele, piese din aur și idoli, pe care prejudecățile lor religioase Îi fac să le spargă de Îndată ce le descoperă. De la Kabul la Jelalabad există un număr infinit de st¿pa sau burdj dispersate pe suprafața regiunii, cea mai mare parte distruse de ravagiile ploilor, neprezentând călătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]