3,687 matches
-
chiar întâmplătoare, junele critic detectând la stihuitoarea care s-a stins pretimpuriu unda de prevestire a tristului sfârșit. Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu-și controlează exclamațiunile. SCRIERI: Idoli de humă, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Autentice..., Arad, 1926; Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu, București, 1926; Pata de cerneală, București, 1928; Versuri, Craiova, 1935. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 39-43; Eugen Constant, Evocări, postfață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
pentru rememorare la Bernauer Strasse și la Mülhenstrasse, unde 118 artiști din 21 de ț...ri au realizat o fresc.... C...r...mizi din zid sînt vîndute la bucat..., cu atît mai scumpe cu cît sînt desenate cu graffitti! Statuile idolilor regimului comunist figureaz... printre primele ținte ale opozanților. Ele sînt deseori d...rimate spontan În bucuria popular..., cum se Întîmpl... cu cele ale lui Lenin la București (martie 1990) și Tirana (iunie 1991); dac... nu, se ocup... de astă noile
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Capitolul VII Geografia artei / 203 Peisajul absent / 205 Profanarea lumii / 209 După peisaj / 214 Capitolul VIII Cele trei vârste ale privirii / 221 Prima reperare / 223 Panoramic (a se vedea tabelul) / 227 Indice, icoană, simbol / 232 Scrierea la începuturi / 236 Era idolilor / 238 Era artei / 243 Capitolul IX O religie disperată / 257 Încă o moarte a artei? / 259 Capitalul vesel / 263 Pontifex maximus / 266 Sublimul și eșecul / 269 Cunoașterea și sensul / 273 Simptomul alexandrin / 277 Cartea a III-a După spectacol / 281
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibile pe suprafețe dure, netede și delimitate (deși peretele paleolitic era inegal și lipsit de contururi, iar rama tabloului este un fapt destul de recent)? De ce aceste glife, gravuri și desene rupestre, de ce aceste volume înălțate, cromlehuri, betili, acrolite, coloși, hermeși, idoli sau statui umane? De ce, pe scurt, există o imagine în loc să nu existe nimic? Să acceptăm, pentru un moment, că nu știm nimic despre asta și să trecem prin poarta umbrei. Rădăcini Sursa nu este esența, iar devenirea este importantă. Dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Noi spunem "ultima suflare", dar ei spuneau "ultima privire". Mai rău decât a-ți castra dușmanul era să-i scoți ochii. Œdip, mortul viu. Iată o estetică vitalistă. Mai mult decât cea egipteană, cu siguranță. Surpriză: și aici guvernează moartea. Idol vine de la eidôlon, care înseamnă fantoma morților, spectru și abia mai apoi imagine, portret. Acest eidôlon arhaic desemna sufletul mortului care se înalță din cadavru sub forma unei umbre insesizabile, dublul lui, a cărui natură subtilă, dar corporală încă facilitează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Hypnos fratele mai mic al lui Thanatos. Prin cultul visului, suprarealismul a putut regăsi așadar dinamica esențială, inima vie a imaginii. Dar, din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu, arta ajungând în imagine atunci când magia se retrage din ea. André Breton pare să trateze magia ca pe o calitate, și nu ca pe un raport social, cu un obiect
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
avea cu adevărat nevoie de artiști. În 30000, în marea sărăcie paleolitică, imaginea țâșnește la punctul de întâlnire dintre o panică și un început de tehnică. Atâta timp cât panica este mai puternică decât mijlocul tehnic, avem magie și proiecția ei vizibilă, idolul. Când panoplia tehnică primează încetul cu încetul asupra panicii, iar capacitatea umană de a ușura durerea, de a modela materialele lumii și de a-i stăpâni procedeele de figurare poate în sfârșit să contrabalanseze tristețea animală în fața cosmosului, trecem de la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Când panoplia tehnică primează încetul cu încetul asupra panicii, iar capacitatea umană de a ușura durerea, de a modela materialele lumii și de a-i stăpâni procedeele de figurare poate în sfârșit să contrabalanseze tristețea animală în fața cosmosului, trecem de la idolul religios la imaginea de artă, acest mediu al finitudinii umane. Gustăm aici un moment de echilibru între neputință și performanță, un pas pe culme, punct de trecere de la o natură terifiantă la o natură stăpânită. "Delectarea" clasicului, cea a lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
leagănă. Râsete și glume deocheate. Dar când acest paso se apropie, supraîncărcat de aur și argint, nu un simulacru de lemn aurit, ci, întrucâtva, Maica Domnului în persoană cufundă mulțimea din Sevilla într-o bulă de tăcere imobilă. Eterna reîntoarcere Idolul ne face să vedem infinitul; arta, finitudinea noastră; vizualul, un mediu aflat sub control. Dar rămâne și o parte incontrolabilă. Chiar dacă-și domină spațiul, consumatorul occidental nu-și stăpânește încă timpul intim, nici uzura neuronilor săi. Speranța noastră de viață
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
semn și un reper. În asta rezidă "miracolul artei": suprimarea distanțelor. "Miracol" vrea să spună pur și simplu: perenitate a precarului, coextensie a originii la istorie. Dacă moartea este la început, înțelegem de ce imaginea nu are sfârșit. Cel mai îndepărtat idol cretan ne poate șopti la ureche: "Ascultă zgomotul inimii tale și vei înțelege ce avem în comun". Există, fără îndoială, o neîncetată remodelare a agoniilor, căci oamenii nu mor, în secolul al X-lea înainte și în secolul XX după
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gotică se adresa unei alte priviri decât un afiș de cinema. Evoluția comună a tehnicilor și a credințelor ne va conduce să reperăm trei momente în istoria vizibilului: privirea magică, privirea estetică și, în fine, privirea economică. Prima a produs idolul; cea de-a doua, arta; cea de-a treia, vizualul. Mai mult decât niște viziuni, acestea sunt organizări ale lumii (vezi tabelul de la pp. 229-230). Capitolul II Transmiterea simbolică " Iar pictorul, în definitiv, nu spune nimic, el tace, și eu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sacru. "Misterul Picasso" era mic copil pe lângă șamanii postmoderni, retrași și sibilini, care-și ritualizează aparițiile și distilează strălucirea. Vermeer nu era o personalitate, nici Rembrandt un mare personaj al epocii sale. Pe lângă ei, superstarurile de astăzi ale imaginii sunt idoli planetari. Constantă mediologică: cu cât imaginea este mai puțin mediumnică, cu atât devine mai mediatică. În mod general, cu cât o artă transmite mai puțin, cu atât "comunică" mai mult. Personalizarea, în estetică la fel ca în politică, este direct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Când Yahve se arată poporului său, o face din spatele norilor și al fumului. Sau în vis, în viziuni nocturne, lui Avraam, Isaac sau Balaam. Se ferește de lumină și de vederea oamenilor. Teologia biblică nu este o teofanie, iar "era idolilor" ocolește iudaismul, admirabilă izolare. Dumnezeul evreu se mediatizează prin cuvânt, iar valoarea viziunilor onirice din Vechiul Testament este dată de banda lor sonoră, în timp ce ele sunt mai degrabă mute în Noul Testament, unde imaginea fără cuvinte are sens în sine. Pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Vechiul Testament este dată de banda lor sonoră, în timp ce ele sunt mai degrabă mute în Noul Testament, unde imaginea fără cuvinte are sens în sine. Pentru un monoteist ortodox, nu există altă viziune decât a lucrurilor trecătoare și coruptibile, deci nici alți idoli decât zeii falși. Aceștia din urmă se recunosc prin faptul că pot fi văzuți și atinși ca niște bucăți de lemn. Culmea ridicolului: statuia sacră. Ce fel de Dumnezeu este acela care se sfarâmă în bucăți, care poate fi azvârlit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Dumnezeu este posedat. Nu fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi, 97, 7). "Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit" (Deuteronomul, 27, 15). "Idolii dumnezeirilor lor să-i ardeți cu foc" (Deuteronomul, 7, 25). Atâta insistență în imprecație face simțită prezența pericolului. Avem aici un fel de furie a autopedepsirii. Ceea ce nu se practică nu are nevoie să fie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fac parte viziunile din cele șapte plăgi trimise asupra egiptenilor de Ocrotitorul poporului ales? "Să se rușineze toți cei ce se închină la lucruri cioplite" (Psalmi, 97, 7). "Blestemat să fie cel ce va face idol cioplit" (Deuteronomul, 27, 15). "Idolii dumnezeirilor lor să-i ardeți cu foc" (Deuteronomul, 7, 25). Atâta insistență în imprecație face simțită prezența pericolului. Avem aici un fel de furie a autopedepsirii. Ceea ce nu se practică nu are nevoie să fie interzis. Știm că existau statui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea mai mare crimă a speciei omenești", mare luptător creștin împotriva
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau mai puțin mărturisită și de o marginalizare socială a femeilor. Cuvântul detașează, imaginea atașează. De un cămin, un loc, un obicei. Iar nomadul monoteist care se oprește din drumul său își strică puritatea, se lasă din nou prins de idol, imagine fixă și grea, regresie spre Mama sedentară. Monoteismele Cărții sunt religii ale fraților și taților care-și acoperă fiicele și surorile ca să reziste mai bine la ispita imaginii impure. Ar fi hazardat să vedem în interdicția evreiască "o formă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amenințarea de castrare care însoțește iubirea interzisă a mamei"24. Dar nu și să decelăm în spatele acesteia obsesia persistentă a unei recăderi virile în sânul, gineceul, matriarhatul imaginarului. Miraje ale imaginii, oglinzi ale erosului. Înțelegem atunci ce afecte îi atribuiau idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idolului religiile Scripturii. Ca și acel schimb continuu de la fascinație la repulsie, acea alternanță între tămâie și ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât Luther. El are oroare de relicvele sfinților și compară statuile colorate ale Fecioarei cu niște "desfrânate de bordel". Orice imagine a lui Christos este în ochii lui un idol, iar arta, spune el, nu poate dezvălui nimic din invizibil. Ea nu poate și nu trebuie să arate decât "lucrurile pe care le vedem cu ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reprezentării. Îngrijorat de primele concesii, Tertulian Africanul (160-240) condamnă profesiile de sculptor și astrolog și cere reconversia artistului pictor în zugrav. Constituțiile apostolice, care fixează liturghia creștină în 380, exclud din Biserică prostituatele, patronii de bordeluri, pictorii și fabricanții de idoli. În secolul al IV-lea, episcopul Eusebiu se miră ca de o rămășiță păgână de faptul că la Cezareea, în Palestina, se poate înălța o statuie miraculoasă a lui Isus. Și totuși imaginea se va strecura încetul cu încetul în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scrisoarea către episcopul iconoclast al Marsiliei, Biblia idiotarum: pictura este pentru neștiutorii de carte ceea ce Scriptura este pentru cărturari pe scurt, Evanghelia săracului. Se răspunde astfel la o dublă cerință: cea a cărturarilor și cea a copiilor. Nu sunt păpușile idolii celor mici, iar idolii păpușile celor mari? Soluția cea mai ușoară imaginea ca roată de rezervă a pastoralelor: "căci este mult mai ușor să vezi picturi decât să înțelegi doctrine și să dai formă pietrelor după imaginea omului decât să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al Marsiliei, Biblia idiotarum: pictura este pentru neștiutorii de carte ceea ce Scriptura este pentru cărturari pe scurt, Evanghelia săracului. Se răspunde astfel la o dublă cerință: cea a cărturarilor și cea a copiilor. Nu sunt păpușile idolii celor mici, iar idolii păpușile celor mari? Soluția cea mai ușoară imaginea ca roată de rezervă a pastoralelor: "căci este mult mai ușor să vezi picturi decât să înțelegi doctrine și să dai formă pietrelor după imaginea omului decât să-l reformezi pe om
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe cei care îmbrățișează viața militară, cât și pe cei care se duc la spectacole. Dar în secolul al IV-lea, după cucerirea statului, se trece de la "orice război este injust" la "există războaie juste" și de la "orice imagine este idol" la "există imagini venerabile". Teodosie și Iustinian, în secolele al V-lea și al VI-lea, accentuează, sub acoperirea antiudaismului, recursul la iconografia cu caracter păgân și toate vechile trucuri de captare prin imagini a maselor. Căci erau războaie de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]