1,586 matches
-
un radio cu tranzistori. Am urmărit rolele cum măturau taxiul. Ascunși în cabină, în vreme ce apa clăbucită lovea geamurile, șoferul ieșit din tură și soția lui erau două manechine invizibile și misterioase. Mașina din față avansă câțiva metri. Stopurile de frână iluminară interiorul Lincolnului, poleindu-ne în roz. În oglinda retrovizoare am văzut că soția mea stătea tolănită pe banchetă, cu spatele lipit de al lui Vaughan, cu ochii ațintiți spre pieptul lui, spre cicatricele din jurul sfârcurilor rănite, care străluceau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina spre imobilul nostru din Drayton Park, felinarele stradale iluminau fața adormită a lui Vaughan, abandonat pe bancheta din spate, cu gura desfigurată de cicatrice deschisă ca aceea a unui copil pe spătarul îmbibat de sudoare. Chipul lui părea golit de orice urmă de agresivitate, ca și când sperma pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau o încununare a imaginii sale la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea să se plimbe peste peisajul de jos, încercând să găsesc această rampă paradiziacă, acel gradient larg de-o milă și susținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am imaginat pe Vaughan așteptând-o la intersecții tăcute, apoi urmărind-o prin spălătorii și devieri de trafic, apropiindu-se tot mai mult de o intensă joncțiune erotică. Și, în cursul acestui ritual de acuplare delicios prelungit, străzile mohorâte erau iluminate de trecerea corpurilor lor. Fără să mai pot să rămân în apartament în timp ce se petrecea acest joc al curtării, am luat mașina până la aeroport. Pe acoperișul parcării supraetajate de lângă clădirea de transport marfă am așteptat să apară Vaughan. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului lângă poartă. Urmărind-o din întuneric în vreme ce Catherine își îndrepta hainele, am recunoscut-o pe doctorița Helen Remington. La volan era Gabrielle. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cît despre „cunoscutul gazetar” invocat, acesta nu putea fi decît Eugen Filotti. Iată și o descriere a decorului, tot din perspectiva lui Fred: „Prin cuprinsul sălii (ai cărei pereți erau îmbrăcați într-o pînză de sac de culoarea cartonului și iluminați de sus cu niște jgheaburi mici de zinc care cuprindeau lămpi albe ca rampele de teatru) erau niște fotolii joase de forma celor americane, dar de lemn gros în întregime și tăiate parcă în felii negre, alternate cu gălbui. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profunzime. Apoi face o pauză și reia.) Floarea pe care o țin în mână este de la el. Nu moare niciodată, e mereu la fel de proaspătă și strălucitoare ca soarele de pe cer. (Arată cu mâna spre soarele spălăcit ce dintr-o dată e iluminat cu jerbe de lumină.) Floarea a comandat-o pe internet pe adresa mea și deci nu se știe ce proveniență are. Totuși, trebuie să stea la soare câteva ore pe zi pentru a-și menține prospețimea. De aceea o plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era interesat să bea sau să piardă vremea cu amicii, nici ruleta nu-l atrăgea. Totuși, când un marinar mai în vârstă depăna întâmplări mai mult sau mai puțin adevărate de pe mare, devenea dintr-odată foarte interesat. Chipul i se ilumina și devenea afabil, plăcut, vorbăreț, la fel ca în ziua în care priveau jocul delfinilor pe valuri. De-atunci, în fiecare zi, Santiago strecura câte un bilețel în pumnul ei deschis, ce atârna în jos, complice, gata să-l primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nici un plan. Cumva el și-a strecurat propria imagine în tărâmul viselor, ca să se poată visa numai pe el, într-o perpetuă uimire, admirație și fericire, și totuși fără să se recunoască. Pentru A. Breton, scopurile visului sunt de-a ilumina locurile ascunse. Astăzi cred că am visat ceva foarte apăsător. M-am chinuit din greu să mă trezesc, mă luptam zadarnic să împing către trezire conținutul tulburător al visului meu, dar era ceva ce-l menținea în subteran. Visul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi, Însă numai pentru a ridica de jos una din torțele scăpate de soldați. Își acoperi fața cu vălul beretei, pentru a-și proteja nasul și gura de miasme, și ilumină iarăși mortul. Încetul cu Încetul, inima Începea să Îi bată regulat. Varul săpase răni În carne, producând niște brazde stacojii, iar când fusese Înlăturat smulsese fâșii de piele și de peri de pe față, devastându-i trăsăturile și făcând-o se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În cărbune, profilurile unor turnuri, ziduri și temple, ca și când uriașul ar fi fost pe cale să părăsească cetatea aflată la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor, lumina lămpii parcă Însuflețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
largă, cu pereții regulați. Hotărî să se aventureze și să treacă de partea cealaltă. Cu toate că nu Îi putea evalua Întinderea, era sigur că dinaintea lui se deschidea un spațiu mai vast decât cel pe care Îl lăsase Îndărăt. Pe măsură ce lampa ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
După care a luat-o în jos, pe hol. — Cineva trebuie să muncească pe-aici. Mi-am surprins reflecția în monitorul calculatorului: stăteam prăbușită, pe scaunul meu rotitor, părul îl aveam prins într-un coc neglijent, iar fața îmi era iluminată de lumina albastră a monitorului. și-apoi am mai văzut ceva: întregul Manhattan - sclipitor, plin de viață, vibrând de energie și freamăt - care se întindea afară, de partea cealaltă a ferestrei. Cinci luni, mi-am promis, cinci luni și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
echilibrată o dată la câteva săptămâni compensează un regim regulat de mâncare nesănătoasă. În realitate, nu va reuși decât să provoace arsuri grave ale pielii, care pot cauza cancer. Trebuie să aveți în vedere faptul că sursele de lumină artificială care iluminează majoritatea birourilor, școlilor, spitalelor și caselor nu au bandă ultravioletă și, de aceea, nu sunt bune decât pentru iluminare vizuală. Un exemplu alarmant de probleme ce pot fi cauzate de lipsa cronică a ultravioletelor este hiperactivitatea gravă, lipsa de concentrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Asiei. În acea vreme, majoritatea oamenilor de știință din Vest în atenția cărora a intrat cazul lui Lee i-au luat în derâdere pretențiile de longevitate și au disprețuit planta simplă pe care o recomanda, dar câțiva oameni de știință iluminați l-au crezut pe cuvânt și au făcut cercetări. Biochimistul francez Jules Lepine a găsit un alcaloid puternic în frunzele și semințele aceste plante care are efecte de întinerire asupra nervilor, a celulelor cerebrale și a sistemului endocrin. Profesorul Menier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i-a sunat vocea. —Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți ofer o partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o fost o ședință grozavă, mulțumesc. Ascultă, nu intra în panică... E încă în viață, dar Susan a avut un accident și e în stare gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau în lacrimi. Crezi c-o să se facă bine? Era a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a trăi mulțumit în K, era distrus. Vultur-în-Zbor era un om pustiit, o Carapace fără Formă. — Pe toți dracii! zise el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii, nu avea acum timp pentru așa ceva. Plănuia ascensiunea lui Vultur-în-Zbor spre Grimus. — Poarta către Grimus este asemănătoare cu cea prin care ai intrat în Marea Calf. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a oprit pe hol și mi-a cerut să-i Împrumut, pentru câteva minute, un creion. Avea prima oră geometria și venise mai devreme la școală, ca să se consulte cu o colegă asupra temei. Toate peșterile din lăuntrul meu se iluminară dintr-o dată, gonind beznele cuibărite acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
inert. Un fir de praf. Adică... nimic! Asta denotă, după unii (Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze ființa cu o revelație... Domnul Cantemir (a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune estetică asupra lumii. Iradierile acestei măști provoacă În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac În grele somptuozități și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]