1,488 matches
-
folosit niciodată aspiratorul, pentru că praful nu e vizibil când treci întâmplător pe acolo și poți să te faci că nu-l vezi, dar nu suportam să văd pete și resturi de mâncare uscată întărite pe tăbliile mele de un alb imaculat. De aceea, când m-am retras în bucătărie și am aprins spoturile de 100 de wați ale căror fascicule de lumină pură explorau fără teamă fiecare colțișor care sclipea de curățenie, mi-am recăpătat încrederea de sine. Afară se întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dorim și altele la fel de răsunătoare, iar cuvântul, care este primordial în comunicare pentru că este propriu numai omului, să-l însoțească mereu. Gloria Lăcătușu 22 august 2007 Cuvântul autorului Nu știu dacă sunt omul potrivit pentru a zugrăvi în cuvinte paginile imaculate. Având în vedere zicala românească „Încercarea greș nu are”, mi-am zis să încerc și eu, că doar nimeni nu s-a născut învățat, nimeni nu s-a născut filozof ... e drept am ezitat mult. Stând de vorbă cu diferiți
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
făcea bine treaba și-și iubea surorile, pe care le găsea frumoase și sofisticate. Îi plăcea Madridul, un oraș Încă incredibil În ochii săi, și Îi plăcea munca lui care, desfășurată sub lumina strălucitoare a candelabrelor, printre fețe de masă imaculate și haine de seară și mâncarea Îmbelșugată din bucătărie, Îi părea frumoasă Într-un mod romanțios. În pensiune locuiau și mâncau Între opt și douăsprezece persoane, dar singurii care existau cu adevărat pentru Paco, cel mai tânăr dintre cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi nu suntem chemați decît pentru a aplica legile așa cum sunt. Atîta tot. La facultate ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
marginea râpei. Un par înfipt în zăpadă, în vârful căruia se afla un coif argintiu ce strălucea în soare. Păru să fie un coif roman. Lângă par, printre urmele care se suprapuneau, o pată roșie, lungă se întindea pe zăpada imaculată, dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reușea să vadă chipul creaturii. Distinse cu greutate părul lung, blond, și brațele goale. — De asta ai venit aici? Glasul femeii era batjocoritor. Nu! strigă Vitellius. Se sperie de corbul care venise să se așeze în fața vrăjitoarei, negru pe zăpada imaculată, și începu s-o roage să-i spună care avea să fie destinul lui acum, când soldații îl aleseseră imperator. Găsi de cuviință s-o informeze că își împărțise armata în două trupe: de o parte Flavius Valens, cu patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-și luă pumnalul, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un servitor nu veni să-l ajute. Arbitrul privi spre pulvinar. Vitellius se sprijini de balustradă și, după o clipă, batista din mâna lui unduia în vânt, imaculată pe cerul albastru. Explodă muzica flautelor și a orgii hidraulice. Mulțimea amuți. Valerius inspiră profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cenaclului „Alexandru Vlahuță” de la Bibliotecă și unde într adevăr, noi, care mai citisem câte ceva, a doua zi, la școală ne lăudam că am fost la „Academie”. Spuneam aceasta, motivat, că îl avusesem prin tre noi, în hainele lui albe, perfect imaculate, bine dichisit, pe chiar poetul G. Tutoveanu, creatorul Academiei. „Academia” după cum am mai spus, rămăsese ca entitate spirituală în mentalul multora dintre noi, după cum scrie și Gruia Novac în eseul care este însăși cartea citată și citită. Că este așa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mai mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pălării cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea mai nobilă tradiție americană a dramei, În final, visul despre plecarea-n Arizona se spulberă, Depp intră În magazinul părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pățit cu patul, va Împușca cisternele cu apă și-i va ciopîrți cu cuțitul pentru bizoni pe sîrbii care Îi omorîseră iubita sîrboaică dar care ținea cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În imaculata sa rezervă de spital, Liv Ullman vede la televizor un preot budist În flăcări, o imagine de neuitat pe care-am fost lăsați și noi s-o privim pe vremuri de neuitat, ce-ar explica/motiva tăcerea (după ce ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau atât de puține ferestre luminate. Rămase mult timp cu valiza în mână, privind emoționat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna stângă, îl ajută cu dreapta să deschidă lada. Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai un asemenea copil? Pentru mine e suprema satisfacție, suprema împlinire a vieții mele.” (p. 38) Al. Mânăstireanu este iubitor al naturii ale cărei frumuseți le descrie cu har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat ... E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii ... Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că pe cer s-ar afla mai mulți sori... Privesc fascinat broderia măiestrit așezată pe absolut tot ce mă înconjoară. Franjurii broderiei de pe vița de vie, a pomilor și a acareturilor din jur dau impresia (reală) a unui tot „alb-pur imaculat”! Chiar și gradul despărțitor de scândură ce poartă amprenta vechiului de peste 25 de ani de existență este un tot albneîntinat iar stâlpii de susținere s-au ales cu câte o căciulă apreciabilă, la fel de albă. Bradul mare - cel mai înalt arbore
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
putu stăpâni mult timp și scoase la iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de birou pur și simplu nu existau! Acele lucruri elementare și necesare, precum dosarele, coșurile de gunoi și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din priviri cum apar și dispar șase etaje Întregi de perfecțiune de un alb imaculat și abia pe urmă am simțit veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
corporale emanate de șofer. Acum lucrez la Runway, În fond. ↔ Am constatat cu plăcere că restul acelei prime săptămâni nu a fost prea diferit de prima zi. Vineri, Emily m-a Întâmpinat, ca de obicei, În holul de un alb imaculat la ora șapte dimineața și de data asta mi-a Înmânat propriul meu card de identificare, pe care se afla o poză despre care nu-mi aminteam să mi-o fi făcut. — A fost făcută de camerele de supraveghere, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la rând la Verdețuri s-au Întors să se holbeze la noi. Singurul obstacol care Îmi rămăsese de ocolit era mulțimea care se adunase la raionul bucătarului-șef al sălii, unde un alt bucătar, aflat În vizită, Îmbrăcat În alb imaculat, rânduia niște bucăți mari de sashimi pentru ceea ce părea a fi o trupă de fani În adorație. Am citit ecusonul de pe gulerul alb, scrobit: Nobu Matsuhisa. Mi-am notat mental să aflu câte ceva despre el, dat fiind că, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
număr pe telefon. M-am uitat În urma noastră și am văzut a doua mașină venind după noi fără pasageri și imitându-ne cu grijă fiecare viraj și oprire. Am tras În fața unei clădiri cu portar, tipică pentru Fifth Avenue: trotuar imaculat, balcoane perfect Întreținute și un hol care părea superb și bine Încălzit. Un ins În frac a venit imediat la mașină și ne-a deschis portiera, iar Emily a coborât. M-am Întrebat de ce nu lăsam pur și simplu Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o femeie Fă și tu o greșeală și capeți o cheie Intra-vei pe poarta cetății de carne deschisă de alții neînțelepți Cangrena și cancerul lor vor fi leac pentru spleenul tău cosmic Ascultă, nu-mi tot boscorodi despre concepțiunea imaculată La urma urmei, și tu ai ieșit tot dintr-o burtă umflată N-ar fi adus barza un Înțelept de talia ta De fapt, berzele s-au speriat de mult de cei numiți din greșeală oameni Cuvântul acesta nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai "cuminți". La zece ani, își amintește gânditoarea, era "o fetiță model", înțeleaptă și virtuoasă. Urmând exemplul mamei sale, etalon de credință, ajunsese chiar, mărturisește cu ironie scriitoarea, să se amorezeze de propriu-i suflet, pe care "mi-l închipuiam imaculat și scânteietor asemenea ostiei din sfântul chivot". Făcea parte dintr-o confrerie religioasă, "Îngerii pătimirii", având astfel dreptul să poarte un scapular și datoria să mediteze la cele șapte pătimiri ale Fecioarei... "În lumea mea, își amintește scriitoarea, carnea nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]