7,075 matches
-
fost tentat să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îi zice mortadella, din toate neamurile de carne, să mănînci pîn te caci pe tine, nu alta — Da ce pasca măsii face acolo de nu Înaintăm deloc? țparcă pășim În eternitate Închid ochii, deschid ochii ca să-mi creez un ritm imaginar o senzație de deplasare o lădiță cu scule bune de deschis orice ușă Înțepenită mă descurc destul de bine și ea o să mă laude și o să mă spele pe cap și o să-mi dea cu parfum și seara adîncit În lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de fiare și cărămizi le auzi sudalma horcăitoare punctînd un marș triumfal și briza devine mai dulce Îți amintești fața ta În oglindă zîmbind unor aplauze imaginare cărțile tale cărțile lor frunze Între fălcile viermilor de mătase și literele acelea care semănau atît de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
După ce ne-am întors pe veranda casei în care locuiam, legăturile cu trecutul s-au schimbat brusc. O atmosferă romantică cu miros din Evul Mediu s-a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum spre lumea cealaltă, cu contururi albastre în jurul corpurilor supte parcă de o nouă stare. Cavalerii care își exersaseră arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie fuseseră umplute de cifre cu aer de păsări și pești, ascunzând formula magică, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am ajuns la halba aia pe care trebuie să o savurez cu plăcere, parcă așa spuneai că se face, nu-i așa? Ba da, așa-i. Maricel strânse cele două halbe goale și se apucă să îndepăr teze niște firimituri imaginare de pe masa lui Cristi. Îndreptă o cută rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un scriitor britanic devenit celebru tocmai datorită romanelor ale căror eroi sunt cei doi. Dar Sherlock Holmes era atât de talentat! Nu exista caz pe care să nu-l rezolve. Era talentat, pe dracu'. Pricepe că el este un erou imaginar. Însușirile personajelor din cărți sunt însușirile autorului. Vreți să spuneți că metoda nu-i a lui Sherlock Holmes? Stricto facto, nu. Arthur Conan Doyle a inventat-o și a pus-o pe seama eroului său de roman. Nu știam. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sînt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sînt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se va destrăma de la sine În momentul În care am Încercat să completez, să descifrez segmentele acelei istorii tulburi care au rămas În umbră pînă-n ziua de azi și care, Într-un fel, nu vor fi niciodată clarificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de învățătură a poporului român în întregul său (prea mult timp fusese îndepărtat de la „masa” instrucției și educației), a deschisă larg porțile școlilor, dar le-a deschisă și pe cele ale închisorilor, reprimând fără alegere pe „dușmanii” reali, potențiali sau imaginari. Evenimentele politice de după lovitura de stat de la 23 august 1944 au dusă la acapararea întregii puteri politice de către partidul comunist care, prin forță, și-a îndepărtat opozanții, dar și aliații de moment. Legea de reformă a învățământului a fost prefațată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
eliberați toți în 1964, dar reprimarea adversarilor regimului a durat până în 1989 și după, însă formele și mijloacele erau altele, mai subtile, combinate cu „atentate” la viața psihică a celui cercetat de securitate. În paralel cu reprimarea opozanților reali sau imaginari, regimul se consolida. După crearea organelor de represiune, în 1950, a dat o nouă lege de organizare administrativ-teritorială, imitând împărțirea sovietică cu regiuni și raioane; comuna Filipeni a fost arondată raionului Răchitoasa, un sat pe undeva prin partea de sud
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fi necesară stocarea lor în memoria cuiva. Proteze bionice, branșate direct la creier, vor ajuta la stabilirea unor punți între cunoștințe, la producerea de imagini mentale, la călătorii, la învățătură, la comunicarea cu alte spirite, la realizarea unei realități imaginare... încă de pe acum se poate realiza deplasarea unui cursor pe un ecran datorită unei imagini mentale transmise unui calculator, prin intermediul unui implant electronic plasat în cortexul motor. Un astfel de dispozitiv îi permite de pe acum unui tetraplegic să scrie 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unei credințe, a unei ambiții laice sau pentru obținerea unui profit nelegiuit. Firește, pentru a justifica un astfel de război preventiv, Alianța nu va trebui să inventeze motive de conflict, nici să pretexteze existența unor arme de distrugere în masă imaginare, cum a fost cazul războiului împotriva Irakului din 2002. Alianța nu va putea să-și bazeze politica externă pe drepturile omului și, în același timp, să le încalce în practica de zi cu zi. Dar probabil că așa va proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a unei omeniri libere, fericite, diverse, echitabile, dornice de demintate și de respect pare imposibilă. Chiar și simplul fapt de a reflecta la așa ceva pare o zădărnicie. Și totuși: când, în 1516, Thomas Morus visa alegerea conducătorilor Utopiei, cetatea sa imaginară, el nu-și imagina că, patru secole mai târziu, miniștrii propriei țări vor ajunge să fie aleși de întregul popor. De asemenea, când, în iulie 1914, Jean Jaurès își imagina o Europă liberă, democratică, pașnică și unită, încă nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o curiozitate, dar dacă nu vreți, nu răspundeți. Omul ezită o clipă, apoi, serios, răspunse, Da, domnule, am votat în alb, după câte știu nu e interzis, Interzis nu e, dar vedeți rezultatul. Omul părea să fi uitat de prietenul imaginar, Domnule primar, eu, personal, n-am nimic împotriva dumneavoastră, chiar pot să recunosc că ați făcut treabă bună la primărie, dar nu eu port vina pentru situația aceasta pe care o numiți rezultat, am votat cum am avut chef, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a Londrei. Avea o adevărată pasiune pentru lectură (destul de rară la femeile de genul ei, care se interesează mai ales de autori și mai puțin de carte, de pictor mai degrabă decât de atelierul lui) și-și inventase o lume imaginară în care trăia cu o libertate imposibil de obținut în lumea cotidiană. Când a ajuns să cunoască scriitori, a simțit că e ca și cu s-ar aventura pe o scenă pe care altădată nu o știa decât din partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îi ieși un suspin adânc. - Lumină. Însăși lumina din care sunt făcute visele, răspunse. Apoi se Îndreptă Încetișor către noaptea de afară, sub stele. NOTA AUTORULUI Mașinăria gândită de Michael Scotus și realizată de mecanicii arabi, deși În mod evident imaginară, nu este totuși complet lipsită de plauzibilitate. Ea o reia, În linii generale, pe aceea realizată de francezul Armand Fizeau, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, pentru a determina mișcarea și viteza luminii. Dispozitivul se bazează pe utilizarea a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dădu pe celebrul personaj: cine, dracu’, o fi? Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o fată? Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am supărat-o, mă, mamă, mă! Se aprinsese scânteia chimică, făcuse clic!, și eu m-am purtat groaznic... Știi, în fiecare cuplu e o a treia persoană, reală sau imaginară, iar Tina... — Te-am mai auzit de ea. — Ea va rămâne mereu între mine și Loredana. Înțelegi? — Înțeleg eu câte ceva... Dar n-ai zis că ai o nevastă de casă?, că gătește, că stă acasă tot timpul, băăă, ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țigări foarte bune. Sunt... ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri de cerc.) CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU Colțul unei cămăruțe de la parter, ocupat de un divan de piele extrem de confortabil. Deasupra, pe fiecare margine și În mijlocul Încăperii, arde câte o lampă mică, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
calul să intre În pădure, iar Amory a urmat-o lent, așa cum o urmase pretutindeni timp de trei săptămâni. Vara se terminase, dar el Își petrecuse zilele privind cum Eleanor, un Manfred grațios și superficial, Își construia piramide intelectuale și imaginare În timp ce se desfăta cu artificiozitatea adolescenței temperamentale și scriau Împreună versuri la cină. Când Vanity a sărutat-o pe Vanity, acum o sută de luni fericite de iunie, s-a minunat de ea cu răsuflarea tăiată și, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân. - Aș, de unde să fie nou, păi nu mi-am mai cumpărat ceva nou de ani de zile! - Ciudat. Aș fi jurat că e nou. Sau ai mai slăbit tu? - Crezi? - Sigur, e ceva schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată muzical, zâmbește Sophie mirată. Hans boxează tot timpul cu niște umbre, poartă lupte imaginare și joacă fotbal, nu vede mai departe de vârful nasului sau, în cel mai bun caz, până acolo unde ajunge cu brațele. E cufundat cu totul în clipa de acum, e un om al prezentului. Nici măcar mâța din sac nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar el însuși, pentru că după pubertate băiatul își este sieși cel mai mare inamic, fapt care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]