1,883 matches
-
pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se așternu liniștea. Pe scenă, își făcu apariția un bărbat cu părul alb. În ciuda vârstei sale și a semnelor vieții tumultuoase pe care o dusese - nasul de alcoolic și barba unui fumător înrăit - ochii îi erau foarte ageri, ținuta impecabilă și pluti spre mijlocul scenei cu gesturile unui mare artist. Se opri lângă singurul stâlp de pe platformă, o sculptură din lemn a unui fragment de coloană romană. Interiorul sălii era unul mai degrabă sărăcăcios, dar omul purta un costum foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
noi - suma derizorie rămasă în contul cel vechi este o parte a vechii mele vieți și n-am să mai iau din ea. Fusese surprinzător de ușor să iau bani cu împrumut: date fiind referințele mele personale și profesionale aparent impecabile, noua bancă fusese deosebit de încântată să îmi avanseze zece mii de lire, în ciuda unei rate a dobânzii dureros de mari. Nu contează - dacă totul merge bine la testele lui Stacey, aveam să dau aproape opt mii de lire în următoarele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plastician să-i reconstruiască sânul stâng care se dezumflase. Dar acum? Înlocuirea soluției saline cu silicon a fost o decizie bună — chiar dacă asta a însemnat alte patru zile și nopți în care Emmy a trebuit să-și îngrijească prietena. Erau impecabili. Atât de rotunzi și de plini și de frumoși, nu păreau falși câtuși de puțin... Mă rog, poate arătau doar un picuț falși, dar numai pentru cei care o știau pe Adriana dinainte și, așa cum spusese chiar Adi râzând, “Odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că l-ar recunoaște. — Deci, Dean, ce te aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Orientul Mijlociu. A înlocuit-o cu o casă adevărată pentru păsări: un cuib lucrat din lemn cât un dulap de mare, proiectat de unul dintre cei mai buni arhitecți din New York și construit de un reputat contractant care a executat proiectul impecabil. Cadrul era făcut din stejar masiv pe care Adriana l-a comandat băițuit în culoarea cafelei ca să se potrivească cu culoarea mobilei din camera de zi; podeaua și tavanul erau făcute din granit; pereții erau din plasă de inox; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uit la televizor la talkshowuri În care e vorba de bărbați care se culcă cu niște capre și femei care rămân cu ei. Jill McNulty era o persoană veselă și primitoare cu un accent clar și maniere de modă veche impecabile. Ruby decise că nu avea mai mult de patruzeci de ani, dar lăsa impresia că era mult mai bătrână. Era probabil din cauza accentului și a manierelor, dar și a hainelor ei conservatoare și extrem de curate. Tunsoarea ei scurtă tip castron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă Italia. Perfect întinsă în moarte, prinsă într-o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
țapițerie, lângă geamul care ne despărțea de sicriu. Haina atingea lemnul în care Italia se odihnea și așa ar fi fost pe tot timpul călătoriei. Intimitatea aceea mi-a plăcut. Mă simțeam în largul meu în mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
deget. — Nu, femeile astea o țin pe deget. — Poate că o pierduse. — Își cumpără alta, fac economii la coșniță, iau bani împrumut, dar cumpără alta. Poate era mai bine dacă ar fi continuat să tacă, vocea îi era mai puțin impecabilă decât tăcerea. — O iubeați mult? — Ce importanță are? — Nici una, era așa, ca să vorbim. Își luă ochelarii de pe masă, se ridică și privi lentilele negre în bătaia luminii. Acum un an mi-am pierdut soția. Își pusese din nou ochelarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mișca la fel. Un actor mai slab s-ar fi aplecat de spate, copleșit de suferință, dar Schildkraut îl studiase cu siguranță pe Otto. Se mișca precum un om al cărui suflet fusese rănit, dar a cărui ținută era încă impecabilă, mulțumită armatei germane. Unul după altul, personajele apărură pe ecran. Nu am putut să nu zâmbesc. Actrița cu tenul alb ca laptele - un fost model, citisem eu - nu semăna cu nici una dintre persoanele pe care le cunoscusem eu, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Întrebare. Sau cel puțin ar trebui să decurgă. Inclusiv comportamentul nostru În Teritorii. Fima Închise frigiderul și decise că În dimineața asta va mânca În oraș, la micul restaurant al doamnei Scheinbaum, peste drum, pentru că nu voia să strice ordinea impecabilă pe care o făcuse În bucătărie noaptea trecută, dar și pentru că pâinea se uscase și margarina Îi amintea de coșmarul robinetelor vâscoase din vis, Însă mai ales pentru că ceainicul electric se arsese ieri și fără el nu putea face cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imposibile În Ierusalimul plin de profeți. Citise nu de mult Într-un ziar că agenții de voiaj ultrareligioși știau să aranjeze lucrurile de așa natură, Încât să vândă bilete de avion la jumătate de preț. Acolo, la Roma, În mijlocul palatelor impecabile și al piețelor pietruite, viața e veselă și lipsită de griji, distractivă și eliberată de orice rușine sau vinovăție, și chiar dacă și acolo se petrec nedreptăți și cruzimi, nedreptățile nu sunt responsabilitatea ta, iar cruzimile nu-ți apasă conștiința. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa o țigancă frumoasă care făcea să danseze un urs ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cafenelelor pe trotuare, privind pelerinajul trecătorilor, se admirau toaletele și pantofii doamnelor, al căror mers le unduia șoldurile, pălărioarele englezoaicelor stârneau amuzamentul general, la fel ca odinioară. Iar mamei îi plăceau bărbații care îi ieșeau în cale, cu o freză impecabilă și elegant îmbrăcați, care se așezau la masa de alături și se lansau într-o conversație degajată cu o femeie necunoscută. Aveau un charme aparte, și un dialog scurt, un compliment nu însemnau mai mult decât plăcerea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
am închis ușa. Minunat. Chiar acum când se presupunea că vom face cu toții progrese, regresam cu toții, unii mai mult ca alții. Nu am fost prima care s-a trezit a doua zi la ora 7. Phil era deja îmbrăcat în impecabilul său costum, bea ceai și mânca un castron cu cereale. Citea ziarul nostru, The Independent, de parcă ar fi fost într-o limbă străină. În fine, probabil și era, pentru un cititor de The Telegraph 2. —Cum te simți în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el și George o foloseau de obicei pentru a-și desemna stăpânul, când erau doar ei Între ei. Nu era o manifestare a lipsei de respect, ci mai degrabă a admirației față de eleganța cu care James juca rolul gentlemanului: manierele impecabile, amabilitățile verbale elaborate, vestele Îndrăznețe, colecția de pălării și bastoane atent selectată pentru toate ocaziile ivite În saloanele de la Lamb House. — O mulțime de yanchei au strâmbat din nas când și-a schimbat cetățenia, spuse Burgess. Și nici familia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din lumea bună, dar lovită de nenoroc, care venise la el la recomandarea lui Frith, căutând de lucru ca modele. Cei doi fuseseră nevoiți să recurgă la asemenea expediente, dat fiind că nu aveau nici o pregătire sau deprindere În afară de manierele impecabile. — Știau că desenez mult personaje din Înalta societate, spuse Du Maurier, și s-au oferit să Îmi pozeze. I-am pus la Încercare, dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei actuală cu Irving, erau bine cunoscute celor care aparțineau lumii ei, dar Ellen Terry nu făcuse niciodată greșeala pe care o făcea Wilde, de a Încuraja scandalul. Dimpotrivă, se comporta cu o discreție admirabilă și cu o decență exterioară impecabilă, iar Henry, care credea din ce În ce mai cu tărie că numai un sistem elegant și inventiv de minciuni sociale benigne apăra civilizația de la distrugerea cu care o amenințau patimile omenești, o respecta pentru aceasta. Uitase, iertase sau poate nu aflase niciodată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu în țoalele de dril gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă, despre jalnica josnicie și viclenie a unei clici de ofițeri aristocrați, despre un atentat împotriva Führer-ului mult iubit și care, din fericire, dăduse greș, și despre răzbunare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sub cerul liber, cu zarurile astea am jucat cu un băiat de o vârstă cu mine, pe care mi-ar fi plăcut să-l găsesc atunci în pădurea întunecată de pini și care, iată, se numea Joseph și vorbea o impecabilă germană literară cu accent bavarez. Ploua des. Noi ne-am săpat o gaură în pământ. Pe ploaie, ne vâram sub o foaie de cort care îi aparținea. Vorbeam despre Dumnezeu și lume. Ca și mine, și el fusese ministrant, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu trimitere la găina mea pe cale de a se naște, una din propozițiile standard: „Natural, și totuși conștient!“ Cuvintele lui erau la fel de limpezi ca lumina nordului pătrunzând prin marea fereastră a atelierului. Tot așa și barbișonul lui negru: tuns și impecabil ca formă. Era un om care se disciplina în permanență. El știa să folosească un termen deja la modă, „abstract“, în relație cu orice obiect sau corp ce se lăsa abstractizat. Că, în acest timp, eu rămâneam obiectual, corespundea concepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
savorile fundamentale sunt patru: acru, sărat, insipid, amar. Doctrina provoacă polemici, dar fiecare Aristarh trebuie să lupte cu mii de inimi cucerite. În 1891, Praetorius Își publică volumul astăzi clasic, Les Saveurs; să notăm În trecere că maestrul, făcând cu impecabilă bonomie concesii reclamei unor corespondenți anonimi, adaugă primitivului catalog o a cincea savoare, dulcele, care, din pricini pe care nu e cazul să le investigăm, multă vreme Își bătuse joc de perspicacitatea sa. În ’92, unul din participanții la șuetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din Orașul Etern și În cele mai acreditate târguri france din Orașul-Lumină. E demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tenis și pe Borges subtil ca zeii, chinuind fără milă Remingtonul. Beau ciocolată după ciocolată, poate chiar din cănuțe azurii precum cea a lui don Isidro Parodi, râd fără opreliști, Își pasează cu cea mai mare Îndemânare vorbele, cu revere impecabile. Undeva nu prea departe, Silvina, soția lui Bioy, pictează ascultând muzică la fonograf: „După un timp - i-a povestit Borges lui Sorrentino - ne-am dat seama că unele discuri ne tăiau elanul sau ne enervau, erau piese de Debussy sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]