1,421 matches
-
de francezi și britanici: nu doar pentru că se angajaseră În secret Într-o expediție atât de prost planificată și executată, dar și pentru momentul ales. Criza Suezului aproape a coincis cu ocuparea Ungariei de către sovietici. Implicându-se Într-un complot imperialist flagrant Împotriva unui singur stat arab, cu intenția vădită de a se răzbuna pe acesta fiindcă Își exercitase suveranitatea teritorială, Londra și Parisul au distras atenția Întregii lumi de la ce se petrecea În Europa de Est: Uniunea Sovietică invadase un stat independent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică a particularismelor subnaționale poate părea o simplă revenire la matcă după secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modernă timpurie. În plus, este posibil ca dinamismele imperiale să supraviețuiască în anumite state, dar, de regulă, acestea sunt supracoordonate (învăluite) de dinamismele „economiei mondiale”. „Statele centrale” luptă împotriva altor „state centrale”, acționând, astfel, ca niște „imperii mondiale”. Asemenea „războaie imperialiste” au marcat relațiile dintre Spania, Olanda, Franța și Anglia în raport cu operația de „cucerire a ariilor periferice”. În consecință, ele tind să fie prinse în cercul vicios al creșterii cheltuielilor militare și guvernamentale, al presiunilor spre impozitare și al revoltelor interne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în cadrul procesului intentat mareșalului Ion Antonescu în 1946, guvernul Petru Groza a solicitat rechemarea sa, monsenorul Andrea Cassulo fiind nevoit să părăsească România în februarie 1947. Autoritățile comuniste l-au acuzat ulterior de implicare în acțiuni de spionaj în favoarea "puterilor imperialiste". 1466 Visarion (Victor) Puiu (1879-1964), prelat ortodox român. Studii de Teologie la Seminariile din Roman (1893-1896), și "Veniamin" din Iași (1896-1900), respectiv Facultatea de Teologie din București (1900-1904) și Academia Duhovncească din Kiev (1907-1908). Episcop de Argeș (17.03.1921-29
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
rămăseseră în România erau cele atașate la legație 388. Mult-așteptatul proces al lui Maniu a început pe 29 octombrie. Guvernul îl acuza pe Maniu, acuza Partidul Național-Țărănesc și Statele Unite. Printre altele, Maniu era învinuit că ar fi conspirat cu "cercurile imperialiste" din SUA și Marea Britanie pentru a răsturna guvernul. Mai mult decît atît, Maniu îl împuternicise pe Grigore Niculescu-Buzești să "pună la punct un plan prin care să se creeze, în țară, o organizație clandestină, cu sprijin american, constînd în echipament
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ambasadorul sovietic a ținut o cuvîntare în fața unui auditoriu format din membri ai PCR, cu ocazia aniversării Revoluției Bolșevice. Acesta spunea că Uniunea Sovietică avea să "scuture lanțurile pe care ni le pregătesc nouă acum gangsterii și ațîțătorii de război imperialiști... Nici o mînă, nici măcar una înarmată cu bomba atomică nu va putea întoarce înapoi roata istoriei"479. Lucrurile o dată clarificate, Consiliul Securității Naționale a trecut la revizuirea politicii americane vizavi de Uniunea Sovietică. Pe 30 martie 1948, Consiliul a aprobat CSN
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
s-a mai potolit, România și-a prezentat în fața Statelor Unite această poziție moderată. Ceaușescu aprecia, fără îndoială, avertismentul Washingtonului către Moscova, de pe 30 august 1283. Înainte de criza din Cehoslovacia, România descrisese intervenția Americii în Vietnam ca fiind un act "tipic imperialist, brutal și barbar"1284. Pe 7 octombrie, Ceaușescu a cerut "Statelor Unite să înceteze măcar bombardarea" Vietnamului de Nord, pentru a "crea premisele unor rezultate pozitive" la convorbirile de pace de la Paris, care începuseră în luna mai a anului precedent 1285
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Externe, Andrei Gromîko, a vizitat România, pentru a discuta cu Ceaușescu. Pe 2 februarie, cei doi au dat publicității un comunicat care punea situația din Afganistan pe seama "acumulării unor probleme interne nesoluționate", sugerînd că adevărata problemă este "amestecul forțelor imperialiste în treburile interne ale altor state"2042. Comunicatul era suficient de vag pentru a răspunde obiectivelor politicii externe ale ambelor țări. Cu toate acestea, vizita lui Gromîko a avut ca rezultat o atitudine mai pozitivă din partea lui Ceaușescu. În aprilie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească, este și motivul pentru care românii nu au avut campanii de cucerire ale popoarelor dimprejur. Îmbrățișarea legii creștinești, care propaga înfrățirea tuturor popoarelor și iubirea aproapelui, le-a negat românilor aspirații imperialiste: "pentru a se ține cu tótă inima de legea creștinéscă, [Românii] s-aŭ lepădat de orĭ ce gând de cucerire asupra altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în măsura în care este și sovietic. Solidaritatea cu Uniunea Sovietică țara tuturor oamenilor muncii este o componentă integrală a noului patriotism. Loialitatea față de propriul stat național trebuie astfel subordonată solidarității cu "statul SOCIALIST, care prin însăși natura sa nu poate avea tendințe imperialiste" (Baltiiski, 1945, nr. 255, p. 1). Pot fi tipologizate, așadar, trei ipostaze ale atașamentului față de propria țară: a) un patriotism ignobil, etnocentric, războinic și asupritor acesta este vechiul patriotism naționalist și fascist; b) un patriotism socialist inspirat de internaționalismul proletar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care a condus la elaborarea schemei binare exploatatori-exploatați. Romanii cuceritori formează elementul exploatator, dacii fiind poporul exploatat de imperialismul roman. Antagonizarea daco-romană merge mână în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe care, în urma frăției de arme ruso-române, Rusia a impus-o Turciei" (Roller, 1952, p. 421). În ciuda tuturor binefacerilor cu care marele popor rus i-a blagoslovit pe români, elita politică a acestora din urmă, aservită capitalului străin și puterilor imperialiste, a luat parte la "războiul criminal antisovietic" (1941-1944) (Roller, 1952, p. 662). "Atacul criminal contra URSS", lansat la 22 iunie 1941, a fost o acțiune fatidică pentru România. Atacând Uniunea Sovietică, împreună cu trupele naziste germane, "Antonescu a împins în măcel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și în interpretarea războiului mondial care a ocazionat-o. În optica naționalistă distorsionată în favoarea ideii de unitate, cel de-al Doilea Război Mondial a fost conceput drept "Războiul Sfânt de Reîntregire a Neamului". Din perspectiva comunistă, România participa la "războiul imperialist", ale cărui tranșee au reprezentat "un uriaș abator pentru soldații care trebuiau să-și verse sângele numai pentrucă așa cereau interesele imperialiștilor din Apus și ale clicii exploatatoare din țară" (Roller, 1952, p. 512). Idealul naționalist de reîntregire a neamului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
principal al războiului, după cum s-a pronunțat Lenin, a fost "desbinarea și înșelarea naționalistă a muncitorilor și exterminarea avantgărzii lor" (Roller, 1952, p. 507). Dacă războiul mondial este supus unei convertiri semantice din "război pentru întregirea neamului românesc" în "război imperialist", Unirea din 1918, evenimentul epocal în viziunea naționalistă, nici măcar nu este menționat în manualul de Istoria RPR! Aceeași lucru se petrece și în celelalte două manuale unice de istorie a românilor (de clasa a IV-a, respectiv, pentru clasa a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p. 52). Aservită puterilor imperialiste, guvernarea și-a asumat "misiunea [...] de jandarm și unealtă a reacțiunii mondiale împotriva revoluției socialiste" (Roller, 1952, p. 546). Prin această comutare, calendaristica simbolică națională este substituită cu o calendaristică proletară. Nu doar ziua de 1 decembrie, ci și anul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație populară". Îmboldiți de simțul unei maxime urgențe, "noul stat democratic luă o serie de măsuri, pentru lichidarea trecutului. Moștenirea primită era dintre cele mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada interbelică, a Războiului de Reîntregire Națională. Iată cum este raționalizată pe criterii naționale participarea României în război, păstrându-se în același timp retorica războiului imperialist: Intrarea României în primul război mondial se cuvine înțeleasă în legătură cu sarcina obiectivă care se afla atunci în fața țării: realizarea statului național unitar. Era un țel care răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
răspundea năzuințelor arzătoare ale maselor largi, ale întregului nostru popor. Iată de ce participarea României la război are o adîncă justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
socialismului românesc a reliefat lupta perenă a poporului muncitor pentru eliberare socială, înțeleasă în sensul emancipării din relațiile de exploatare socio-economică. Pe plan intern independența însemna eliberare socială, iar pe plan extern, libertatea națională echivala cu independența economică în fața puterilor imperialiste. În sincronie cu torsiunea ideologică înspre naționalism, ideea de independență revine pe matca în care a evoluat încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. După cum vom vedea, momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
originar" al partidului, exprimat în vădita sa atitudine antinaționalistă. Partidul își reneagă trecutul antinaționalist, condamnând "tezele și aprecierile profund eronate" impuse de Internaționala a III-a în problema caracterului statului național unitar român, "taxat în mod greșit ca un stat imperialist" (Petric și Ioniță, 1983, p. 35). Congresele al III-lea, al IV-lea și al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]