2,195 matches
-
II.2006). Deși s-a susținut că s-a lucrat foarte mult la acest dosar [...] el este doar atât (gest cu două degete foarte apropiate, sugerând subțirimea dosarului) (L. C. Koveși, procuror general al României - TVR 1, 7.XII.2007). Exprimarea impersonală, care persistă încă în discursul politic actual, este simțită ca atare de vorbitorii din afara sferei politice, fapt ilustrat în exemplul următor: Surse noi de energie există deja. Dar, ca să vorbim ca în Parlament, "încă nu se dorește". (I. G. Pascu
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
de vorbitorii din afara sferei politice, fapt ilustrat în exemplul următor: Surse noi de energie există deja. Dar, ca să vorbim ca în Parlament, "încă nu se dorește". (I. G. Pascu - TV "The Money Channel", 28.XI.2007). 4.5.2. Clișeul impersonal este folosit frecvent și de jurnaliști (în ciuda obligației lor profesionale de a informa complet destinatarii), precum și de persoane din afara domeniului publicistic: Se vrea și arestarea lui Ovidiu Tender. ("Libertatea", 25.II.2006) Nu se vrea să se afle ce e
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
de asigurările sociale. (Radio BBC România, 1.IV.2006) Responsabilii vor fi scoși la iveală, dacă se va dori. (B1 TV, 25.V.2006) Nu se vrea să se înțeleagă asta. (TVR 2, 1.II.2006). 4.5.3. Formularea impersonală poate fi folosită uneori cu o funcție pragmatică aparte, aceea de atenuare a unor acuzații. În pasajul următor se poate observa cum locutorul trece, în cursul aceleiași intervenții, de la adresarea directă (la persoana a doua) la forma impersonală, atunci când formulează
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
3. Formularea impersonală poate fi folosită uneori cu o funcție pragmatică aparte, aceea de atenuare a unor acuzații. În pasajul următor se poate observa cum locutorul trece, în cursul aceleiași intervenții, de la adresarea directă (la persoana a doua) la forma impersonală, atunci când formulează acuzații: Să luăm cazul absolut regretabil și revoltător de la Constanța. Peste 100 de documentații au fost trișate ca să capete realizare. Eu mă întreb de ce nu ați acționat în momentul în care ați observat și trebuie să schimbăm legile
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
proprie limbajului jurnalistic actual pentru forma de superlativ a epitetelor folosite (Dascălu 1998: 90); − acumularea sinonimelor contextuale (clar, deslușit, răspicat) amintește de caracterul tautologic al limbii de lemn; − clișeul nu se vrea/ dorește este o sechelă a construcțiilor pasive și impersonale (Thom 1993: 44, passim), o "fosilă" (Slama-Cazacu 2000: 80) a limbii de lemn totalitare, ca expresie a "ocolirilor impersonale" (ibidem: 81; autoarea le mai numește și "rezerve", idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
răspicat) amintește de caracterul tautologic al limbii de lemn; − clișeul nu se vrea/ dorește este o sechelă a construcțiilor pasive și impersonale (Thom 1993: 44, passim), o "fosilă" (Slama-Cazacu 2000: 80) a limbii de lemn totalitare, ca expresie a "ocolirilor impersonale" (ibidem: 81; autoarea le mai numește și "rezerve", idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
verbul se află la pasivul reflexiv: Nu s-a vrut de către Guvern să se aplice legea fără discriminări (GALR 2008 II: 433-434). 27 Iată câteva exemple atestate de alți autori, care au constatat persistența în limba de azi a construcțiilor impersonale (mai ales în presă): S-a venit cu făina de grâu din import. (Sălișteanu-Cristea 1998:194); Infractorul nu s-a oprit când a fost somat, așa că s-a executat foc în plan vertical; Au fost organizate filtre pe șosea, s-
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
nu s-a oprit când a fost somat, așa că s-a executat foc în plan vertical; Au fost organizate filtre pe șosea, s-au făcut verificări și s-a colaborat cu celelalte structuri (Forăscu 2007: 302). 28 "Structurile pasive și impersonale sunt dominante în limba de lemn, corespunzând unei tendințe discursive de a omite agentul și de a evita angajarea, precizarea responsabilităților" (Zafiu 2007: 36). Analizând limbajul politic actual reflectat în presă, Rovența-Frumușani (2005: 142) subliniază felul în care "structura sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
limbajul politic actual reflectat în presă, Rovența-Frumușani (2005: 142) subliniază felul în care "structura sintactică [...] poate influența orientarea argumentativă a discursului [...] prin depersonalizarea deciziei și deculpabilizarea actorilor politici", ca "modalitate curentă de declinare a responsabilității". Pentru menționarea construcțiilor pasive și impersonale ca trăsături specifice limbii de lemn, v. Thom 1993: 44, passim; Slama-Cazacu 1991, 2000, 2003 și alții; pentru efectul opacizant al acestora, v. Teodorescu 2000. 29 Despre elementele și caracteristicile acesteia, precum și despre limbajul politic postdecembrist, v. Slama-Cazacu 1991, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
D. Stahi - Monitorul Oficial - Buc. 1937, pag. 27). Comentariul autoarei continuă subliniind influența germană și criticând faptul că “Stahi se oprește prea mult la detalii” și că uneori se apropie de “trompe l’oeil” făcând asocierea cu aspectul fotografic aproape impersonal, chiar având impresia lipsei de “căldură în redare”, totul părând rece și îndepărtat. Autoarea recunoaște în final că nu are pretenția unui studiu adevărat. Comentatorii de mai târziu nu și-au asumat cercetarea aprofundată a operei pic- torului. Ei au
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
semnificativă pentru a face o reevaluare mai aproape de idealul obiectivității în artă, vom avea imaginea unității ei, distincției nete în perimetrul picturii românești moderne, amprenta personalității autorului fiind una evidentă. Nu mai sunt relevante punctele de vedere asupra aspectului fotografic impersonal și par forțate chiar afirmațiile despre excesiva apropiere de “trompe l’oeil” și despre “lipsa de căldură în redare”. Vom spune că opera pictorului este atât de puternic marcată stilistic de propria personalitate încât vom uita de rădăcinile ei “academiste
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
afla În perfectă consonanță, ca semnificație, cu această avalanșă de semne non verbale: dativul -mi, prin care locutorul devenea beneficiarul acțiunii exprimate În propoziție, prin care lua asupra sa Întrega răspundere a rezolvării situației. El nu a folosit expresia neutră, impersonală și faci, cum ar fi fost normal. Asta pentru că ceea ce se Întâmpla nu se mai afla În paradigma cazuisticii instituționale - un conducător de zbor avea de soluționat un incident de zbor; Startul, mai presus de a fi conducător de zbor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de comunicare produs În exemplul dat de Hasan (cum ar fi caracterul procesual al enunțurilor) este conferit, printre altele, de relația concretă care există Între cumpărător și vânzător: dacă ei nu se cunosc - adică se Încadrează În ceea ce numim comunicare impersonală abaterea de la tipicitate este redusă; dacă se află Însă Într-o relație specială (prietenie, rudenie etc), abaterile pot fi foarte mari (În schimburile verbale pot apărea multe elemente nespecifice unei conversații Într-un asemenea cadru). 3.5. Actul de limbaj
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
incredibilă, existe și zone slab dezvoltate care se confruntă cu fenomenul sărăciei. Dificultatea cea mai mare cu care se confruntă economia rusă după 1990 este aceea că legile și stimulentele nu promovau creșterea economică. Legile și stimulentele nu erau cele impersonale, moștenite în modelul economic occidental, ci erau născute din nevoia și instinctele unui singur conducător.<footnote Jerry F. Hough, The logic of economic reform in Russia, Editura The Brookings Institution, Washington, 2001, p. 232; footnote> „Industria gazului, este un element
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
morții fizice. Budhismul consideră că acest suflet se reîncarnează periodic pentru a se desăvârși. Cât adevăr ar putea fi în aceste afirmații ? Unul dintre cele mai interesante evenimente cu care v-ați putea confrunta ar fi acela numit proiecția conștiinței impersonale (out of the body experience, OOBE, engl. n.a.Ă. Inginerul și omul de afaceri Robert Monroe s-a confruntat spontan cu un asemenea fenomen care i-a și schimbat profund cursul vieții. Explorările făcute pe cont propriu asupra fenomenului (deși
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
dintre cei mai influenți teologi catolici ai secolului nostru, afirma: „Creștinul viitorului ori va fi un mistic ori nu va mai exista”. Cercetările psihiatrului Rick Strassman asupra moleculei spiritului (DMTĂ, cele ale lui Robert Monroe în ceea ce privește controlul fenomenului proiecției conștiinței impersonale, fondarea psihologiei transpersonale de către Stanislav Grof și a psihologiei cuantice de către Robert Anton Wilson, confirmă intuiția remarcabilă a lui Karl Rahner. Știința, fie ea și de frontieră, nu lasă loc la compromisuri. Din păcate, mistici sunt puțini, nebuni sunt mai
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
a voinței acestora este pedepsită, iar înfruntarea dintre zei și oameni se încheie de obicei cu victoria zeilor. În cadrul gândirii filosofice propriu-zise, cât și în cel al gândirii mitice, Necesitatea își face simțită prezența în viața oamenilor într-o formă impersonală - ca Destin. Destinul întruchipa - pentru antici - caracterul prestabilit și implacabil a cursului vieții fiecărui individ. Gândirea antică face apel la ideea de soartă sau destin fără a elucida natura și originea acestei forțe implacabile căreia i se acordă un rol
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
persoane autonome, cu trebuințe și tendințe proprii având o istorie personală. Completând această descriere, Rutter a ară tat că în mediile în care interacțiunile adult-copil au o intensitate redusă, iar îngrijirea copiilor (afectați de depresie) se desfășoară într-un stil impersonal, tabloul psihic al copiilor afectați de deprivarea maternă poate evolua prin psihopatie. În 1951 J. Bowlby poate cel mai renumit cercetător al relației mamă copil și al consecințelor deprivării materne și aduce date importante privind efectele, considerate de el practic
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
aceste studii au avut un răsunet deosebit în politicile sociale privind protecția copilului ocrotit în instituții de îngrijire (creșe și case de copii). R.A. Spitz (1946), J. Bowlby (1958), J. Robertson (1958) și alții au denunțat efectul negativ al îngrijirii impersonale a copiilor din instituțiile rezidențiale de copii, care poate conduce la comportamente din domeniul psihopedagogiei. Din perioada anilor '60 și cu un elan crescut în anii '70, în Occident s-a renunțat treptat la "instituționalizarea" copiilor abandonați de părinții lor
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale ale speciei, orice hotărâre pe care o iau reprezintă nașterea violentă a eului: de îndată ce alții au încetat să hotărască pentru mine, mă descopăr pe mine ca instanță supremă a deciziei. Hotărându-mă, îmi apar ca punct ferm prin care mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în deplina claritate pe care le-o conferă lumina hotărârii, nu există de fapt niciodată. Orice hotărâre se naște în penumbra șovăielii; ea este prin esența ei crepusculară și tocmai de aceea, în mod esențial, nehotărâre. De îndată ce ies din categoriile impersonale ale speciei și trebuie să hotărăsc singur, mă descopăr de fapt ca punct lipsit de fermitate. Căci singurul lucru cert este tocmai incertitudinea mea. Ceea ce descopăr acum este că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii. Tocmai pentru că există incertitudine, există
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în felul acesta să hotărască în privința noastră este legea. Legea este spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spațiul neutru obținut în urma renunțărilor libere la un cuantum de libertate în vederea obținerii unei constrângeri (și a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază libertatea la mijloc între noi toți și toți suntem așezați la aceeași distanță față de rezultatul liberei noastre depuneri. Forța
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl „hotărăște“ -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune „la mijloc“, în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-a cunoscut măcar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]