2,424 matches
-
prezentării scenice a experienței - „demonstrația“ mai degrabă decât „relatarea“ poveștii, prin intermediul confruntării și interacțiunii personajelor - nu putea aduce literaturii genul de forță structurală și eleganță care atât de adesea Îi lipsea, În timp ce artistul narator rămânea liber să adauge trăsătura neprețuită, inaccesibilă dramaturgului, a capacității de a dezvălui mecanismele tainice ale conștiinței În toate amănuntele lor dense și delicate? Era atât de mulțumit de acest aperçu, Încât Îl notă imediat În carnet, cu comentariul: „Oare parte din toată pasiunea irosită și timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai putea sătura de atâta burtă de vacă; iar micuța fată a aurarului, ale cărei gropițe din obraji i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-mi aduc obolul Înfiorărilor și truculențelor câte unui roman policier. Dar Îndrăznesc să mărturisesc că nu sunt sclavul modei: noapte de noapte, În solitudinea ombilicală a dormitorului, Îl las pe altă dată pe ingeniosul Sherlock Holmes și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi refuzat colaborarea. Dar Loomis, bărbat de o recunoscută veracitate, o ținea una și bună: repeta surâzător că lucrarea fusese publicată fără ca noi să fi observat; În confuzia noastră, am ajuns să ne imaginăm că revista scotea numere ezoterice, inaccesibile abonaților obișnuiți sau mulțimii care infestează, avidă de cunoaștere, bibliotecele, tejghelele și chioșcurile. Totul s-a lămurit În toamna anului 1911, când vitrinele de la Moën au făcut cunoscut ceea ce mai târziu s-a numit Opus I. De ce să nu menționăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atare, o ignora fără nici o grijă. Ceea ce însemna că eu nu aveam nici o clipă de liniște. Dezamăgirea aproape c-a ucis-o pe biata Anna. Iar ploaia a continuat să cadă cu găleata. Malurile canalului au explodat. Drumurile au devenit inaccesibile. Multe mașini au fost abandonate pe străzile inundate. Am auzit despre toate lucrurile astea de la alții. Eu nu am ieșit deloc din casă. Mă gândeam la James tot timpul. Îl visam. Aveam visuri minunate în care eram în continuare împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai e doar un instrument, e Sașa, și, pentru o clipă de o inimaginabilă frumusețe, șoferul sare fără să-și dea seama-n gol, Întrezărește În sfîrșit acel ceva pînă atunci inaccesibil, nu mai are Încotro și Înțelege. Minune, strigă mulțimea dac-ar avea timp să strige, pentru că Întîlnirea dintre cei doi durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-l cred. Sper ca asta să se termine diseară. După mica noastră Întîlnire dublă, urmează petrecerea discretă de la Badge of Honour și un interludiu intim pe undeva. Loew Își răsuci lanțul de la vestă. — Jack, ce zici, Joan face pe inaccesibila sau chiar are atît de mulți pretendenți? Jack răsuci cuțitul În rană. — Este o puștoaică foarte populară, dar toate vedetele alea de film sînt apă de ploaie. Țin-te tare. — Vedete de film? — Apă de ploaie, Ellis. Drăguți, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în companie, ar putea fi în situația de a urmări progresele făcute, poate chiar să înceapă să inițieze contracte: pe scurt, să se strecoare în însăși rețeaua care va constitui subiectul filmului și care până atunci i se păruse total inaccesibil. Deci înainte de a se duce acasă în seara aceea, ceru să-l vadă pe domnul Riley și spre marea lui surprindere și încântare îi spuse că se mai gândise la oferta lui și voia să accepte postul de la marketing. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar În avioane diferite - ea de la Milano, eu de la New York - se pare că mă aflam În unica situație În care nu mă putea suna vreme de șapte ore la rând. Timp de o Întreagă și binecuvântată zi, faptul că eram inaccesibilă nu era din vina mea. Din motive de neînțeles, părinții mei nu fuseseră nici pe departe cât mă așteptam eu de Încântați când le povestisem despre călătorie. — Zău? Întrebase mama În felul acela al ei special, care voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în templul Domnului, surzi față de mama Biserică, în acele clipe solemne cînd Aceasta îi vorbește și acționează în persoană în calitatea sa de Biserică. Nici nu ar putea să îngăduie preoțimii să se rupă de popor, urcîndu-se pe o înălțime inaccesibilă și baricadîndu-se acolo, ca să degenereze într-o elită separată de societatea Bisericii ca un întreg, cu propriile sale interese, legi și obiceiuri. Pentru că acestea sînt inevitabilele consecințe ale unei cauze aparent ușoare. Acestea sînt inevitabilele rezultate ale unei preoțimi a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în cadrul Bisericii, necunoscute de venerabila antichitate și în disprețul funcțiunilor obișnuite ale Bisericii, ca și cum ar fi prea puțin, deși fuseseră de ajuns în primele secole. Dar cenzorii atît de severi și înfocați nu se gîndesc că sfîntul serviciu a devenit inaccesibil poporului, în vreme ce la polul opus, Sfîntul Filip, Sfîntul Ignațiu și alții asemenea lor, care se gîndeau numai la binele sufletului, devin martorii gravi ai adevărului cuvintelor noastre. 55 Ioan, XVII, 11. 56 În Bula dogmatică: Auctorem fidei, promulgată de Pius
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit pe obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe după stânci. Soldații mai mult se cațără decât urcă. Picioarele alunecă, pietrele se rostogolesc peste cei din urmă. Marius ridică ochii. Cât o poate zări sus, printre copaci, la o sută de metri în față, stânca i se înfățișează imensă, inaccesibilă, înaltă de cel puțin 25 de metri. De acolo pornește asupra lor o grindină de foc și moarte. Un moment companiile regimentului par copleșite de focul viu al automatelor și mitralierelor. La naiba, ăștia pot arunca și cu pietre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a ridicat bastonul pentru a propune să nu se mai folosească "or" cu sens adversativ, deoarece a fost introdus în limba română de ministrul conservator Alexandru Marghiloman. Scrisoarea merită un comentariu mai amplu, de exemplu în legătură cu acele "mari surse franceze, inaccesibile" cărora le este tributară literatura lui Ion Barbu. A scris întâi "poezia, dar a șters acest cuvânt și l-a înlocuit cu "literatura", deoarece sunt vizate aici, în mod evident, și unele texte în proză. Reflecția din partea finală "Trebuie să
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
răsare înainte un anume scrupul! Conferința se ține în sala Dales, dar în cadrul Institutului Francez. - Știi ce reputație de galofob mi-au creeat dușmanii mei din cafenele și redacții, mie, a cărui întreagă literatură e tributară câtorva mari surse franceze, inaccesibile! Sunt laș. Mi-e teamă că mâine chiar, voiu citi cu spaimă în "Dreptatea" o improvizație în gustul următor, făcută să-mi înnegrească întreaga zi: Cutezanța unui profascist notoriu " Ieri, la conferința în limba franceză a rectorului S.S., ținută sub
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
spune remedii contra răului, ci pentru a arăta că, daca e un element care să mai merite recunoștința noastră deplină, pentru că dă oarecare strălucire celor din urmă pagine ale istoriei noastre, este tocmai acel popor din sate, care a rămas inaccesibil tuturor înnoiturelor noaste nenorocite, dar care se stinge prin munca de Sisif ce i s-a impus, pentru ca tocmai el și nu altul să susție uneltele care-l esterminează. Dar chiar bucuria și recunoștința noastră sinceră este înveninată de un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr fără grabă, dar cu o patimă pe care nu i-o bănuiam, potolindu-mi bătăile prea puternice ale inimii, care mă paralizau. Și abia astfel trupul ei gol care îmi păruse brusc inaccesibil în primele clipe când ea se desbrăcase deveni tangibil și trezi în mine, cu violență, dorința care mă torturase atâția ani în singurătate și în vis... Era chiar ca în vis când mă trezii în intimitatea ființei ei, ca într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aruncat o privire nostalgică și neliniștită. Era bătrână pentru mine. Aveau o căsuță și trăiau din pensia tatălui, ofițer inferior, invalid din primul război mondial. Fata era de vârsta mea, dar până la douăzeci de ani fetele de vârsta noastră sânt inaccesibile, nu minunata ei făptură mi-a turburat adolescența, ci Nineta Romulus, prostituata sacră... în zilele când cred eu că am conceput-o cu Matilda pe Silvia am avut un coșmar. Ara visat un copil, un monstru... Senzația de coșmar ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mărturisim nimic? Nu ne-a văzut nimeni, iar cel dispărut nu poate fi găsit. N-o să mă convingi că o să se deplaseze la cota 2.000 o divizie de milițieni ca să caute un om care a pierit în cine știe ce văgăună inaccesibilă." "Acuma nu, îi răspunsei, dar când se va topi zăpada da, și fără să fie nevoie de o divizie de milițieni, ci de un simplu cioban, sau tăietor de lemne, sau unul din acei excursioniști cărora tocmai asta le place
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine personaje-cheie sau figuri neînsemnate și dând acțiunii alte finaluri, niciodată aceleași), trucam istoria și relațiile dintre oameni, doar-doar o pricepe cineva ce vroiam să fac. În sprijinul poveștilor mele virtuale, produceam dosare și fișe, xeroxuri după originale splendide, dar inaccesibile (și, din motivul ăsta, neverificabile), poze inexistente, citate cu pagină și paragraf făcute acasă, pe calculator și voalate în sepia, cu pete de grăsime uscată, ca să imite patina timpului. Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
creierul și să dau cu el de-a dura pe coridoare. Mi-ar fi plăcut să mă văd decapitat, cu sângele desenând arteziene, ca-n Kill Bill 1, gratuit și răutăcios; și mai departe, cu mintea splendid tranșată de creier, inaccesibilă puturoșilor cu care îmi pierdeam timpul, energia și demnitatea. În realitate, nu se petrecea nimic. Eram extrem de cuminți și de-obișnuiți. Fetele se strigau cu „Fato!“ sau „Fată!“, schimbau între ele maldăre de foi sau câte-o carte inutilă, împrumutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
haine așezau obstacole delicioase între carne și privirea mea. Era o voluptate să urmărești cum tricoul mângâie buricul sau piciorul alunecă în pantalon. Uneori, combinațiile deveneau năucitoare: porțiuni întregi de piele catifelată dispăreau din raza mea vizuală, în timp ce altele, aproape inaccesibile, ieșeau la suprafață, făcându-și loc prin spațiile perverse dintre țesături. Bucăți mici și strălucitoare din corp navigau prin moliciunea stofelor, căutând să-și găsească țărmul. Carnea fremăta, mișcată de fluxul și refluxul dorinței. Spațiile libere păreau să mă atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dimineața aia, pentru cei dintre noi care încă mai păstram vreo urmă de îndoială, s-a dovedit că Doru nu era numai un bun fotbalist și-un mare cotonogar, dar și un fin economist. Revista ne dădea cu tifla: ascunsă, inaccesibilă, ținută cu un pumn ferm la spate. Ne-am scotocit cu toții prin buzunare și-am plătit pe rând: care cu monede, care-n bancnote, cât șterpelise cu-o seară înainte de la părinți. Mulțumit, Doru a numărat banii, apoi a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fustă scurtă de blugi, atât de scurtă încât îi scotea din minți pe muncitori. Astea erau fetele. Maria visa să deschidă cu ele o afacere specială, nemaiauzită, care să le-aducă în buzunare măcar o parte din banii grei și inaccesibili ai tranziției: o crescătorie de melci, undeva la țară. Monica avea terenul (mă rog, bunicii ei, dar era aproape același lucru), Anca venea cu melcii și instalația frigorifică (printr-un prieten de familie, care lucra la „Tehnofrig“), iar Maria punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]