3,661 matches
-
sociale, mecanică ce cuprinde cum deja a fost evocat, și vârstele vieții umane. Un alt exemplu de paranteză magică, de interval și sincopă edenică ce ar putea interveni în viața omului cotidian este reprezentat de inspirația și actul creației artistice. Individualitatea ce posedă o tainică înclinație pentru deschiderile frumosului și armoniei sensibile se poate întâlni cu clipe de extaz în care își proiectează întreaga sa ființă spre metafizica unei calme așteptări. A fi în așteptare înseamnă a preîntâmpina, a prevedea întâlnirea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de substanță ușor prelucrabilă a lemnului majoritatea instrumentelor ce se reunesc în orchestră ar absenta. Fără duritatea moderată a pietrei sculptura cu greu și-ar concepe evoluția. Creatorul ordonează conținutul de spirit ce i se oferă, îi dăruiește chip și individualitate, îl numește așezându-l în parametrii stabili și bine precizați. Astfel, sunt posibile aparițiile strălucitoare a nestematelor artistice cum ar fi cele picturale, muzicale sau literare. Dincolo de farmecul persuasiunii lor ele se dăruiesc încântării admiratorilor fundamentându-se în temelia unor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a energiilor spirituale abandonate ignoranței. Fenomenul tresăririi existențiale ce între-rupe somnolența raportării constante la banalul social se fundamentează pe acceptarea chemării transcendente de către omul ancorat cotidianului. Fiecare dintre semenii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestor oferte metafizice, deplina aderare la exigențele dobândirii lor constituie pasul ce inaugurează convertirea unei vieți individuale supuse mundaneității sociale în experiența trăirii mistice angajate ca viețuire întru sacru până la finalitatea hotărâtoare a morții. Aici intervine acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acea staționare paradigmatică a individualității în mijlocul fluxului social urmată de retragerea conexiunilor cu acesta. Omul ce își asumă chemarea Absolutului este profund atins, în acest context, de intensitatea maximă a unei dorințe nestăvilite, a unei sfâșieri ce-i retrage propria individualitate din peisajul dimensiunii și interconexiunilor sociale. Mai mult, în interioritatea lui survine nu numai aspirația desprinderii de cetate alături de valorizările sociale prezente chiar în afara acesteia dar și năzuința evoluției spre înaltul transcendent prin depășirea titanică a imanentului. Aici nu este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre ce va fi implică înlocuirea vechiului cu o aparent nouă interconexiune de elemente și situații. Dar finalitatea sub spectrul căreia acestea, la rândul lor, dispar indică un destin comun al tuturor evoluțiilor posibile în planul ființărilor terestre. La nivelul individualității umane viața se grăbește spre moarte. Încercarea de-a estompa și încetini această grabă se dovedește de fiecare dată un eșec dar generează multiple artificii existențiale în interiorul cărora se încearcă exercițiul uitării dramaticului și implacabilului final. Moartea sustrage mereu ființe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sa și-l oferi ca jertfă dăruindu-ți propria ființă. În suferința mistuitoare a sacrificiului întotdeauna se topește și cel ce sacrifică. În acest sens, se poate spune că în demersul jertfei autentice, ființa care sacrifică își oferă supliciului propria individualitate prin intermediul multiplelor forme de ofrandă, ea este cea care își așează pulsația sub apăsarea ontică a plângerilor ce-și revarsă suspinul. Absența sa din ofrande este semnul întunecat al falsității acestora, al vidului de spirit ce le însoțește abandonul fantomatic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
drumurile incomode ale destinului. Răutatea se înveșmântă aici în giulgiul prieteniei consolatoare, al apropierii calde pe care te poți bizui, în care te poți lăsa pe tine însuți așa cum zăbovești sub mantia ocrotitoare a unei zodii binecuvântate. Așadar, chipul-mască al individualității negative ascunde realul răsturnat al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării pentru ca revărsarea negativității să poată surprinde cetatea celuilalt cu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
le-a depășit prin inteligență. Din pol al inter-relaționării benefice cu semenul ce-i punctează apropierea el devine agentul unei jungle emancipate, vânător abil și prădător inspirat de scânteierile vicleniei. Condus de mirajul distrugerii și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea la cei superiori și disprețul înveninează privirea către cei inferiori. Se dorește aici stingerea ambelor categorii: a celor dintâi pentru că dețin din plin și a celor din urmă pentru că supraviețuiesc puținului pe care îl
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asuma sau nu o acțiune, de a-i conferi sau refuza acordul conștiinței. Astfel, oricât de intensă ar fi presiunea exteriorității, un act împlinit de un eu fără adeziunea sa, survenit pe fondul unei constrângeri insistente, este o survenire străină individualității solicitate astfel. Eul nu acționează aici în numele ci în pofida voinței sale. Delimitându-se de un act în care nu se reflectă, el nu își arogă nici responsabilitatea consecințelor ultime ale acestuia. Se poate evoca și în cazul apropierii demonice cazul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
împrejmuirea lumii într-un mod distinct față de semenii săi neatinși de agonia febrilă a durerilor ce coboară în trup sau urcă spre profunzimile spiritului. La rândul său, omogenul cromatic al lumii, vârtejul înnrobit timpului în dinamismul căruia se topesc uniformizant individualitățile umane își asumă într-un chip special, deci, diferit de orice alte gesturi de însușire, prezența omului suferind. În ce constă unicitatea, singularitatea modului de percepție a lumii de către cel ce suferă? Și invers, care poate fi elementul ce face
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor convulsii titanice. Există multiple situații ontice când asemenea drame survin dezvoltând peste destinul unei individualități umane suflul lor devastator. Astfel, unul dintre cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării sau al pierderii definitive a celui drag. Complexitatea inter-relaționărilor și a inter-schimburilor concentrată bipolar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spiritual coleșitoare și neconsolantă. Ea este, așadar, în cazul evocat aici, generată de îndepărtarea sau chiar deplina dispariție a semenului iubit, a celuilalt spre care s-au revărsat adorațiile tandre și grația ocrotitoare deschise din prea-plinul de candoare al unei individualități umane. Îndepărtarea a ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate în conexiunile unei relații, mai exact, înstrăinarea celui care va părăsi aceste conexiuni este profeția survenirii inevitabile a despărțirii concrete. De sunetul ascuțit dar veridic, de mesajul clar în duritatea evidenței sale nemiloase pe care îl aduce o asemenea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spectrul survenirii răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca o ruinare a temeliilor conexiunii sociale dintre eul ce își începe suferința și reperele ontice care îi încadrau prezența până în acest moment radical. Se petrece aici o resurecție ce aruncă sufletul într-o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității în care este închis conștientizând relativitatea trupului ca fascicol de imanență activă. Prin această conștientizare adusă de restrângerea la sine din răsfirarea în mundan, de reconcentrarea atomară a spiritului în propria individualitate, suferindul își asumă transcendența ca unică zonă primordială spre care se poate elibera de imanentul ce-l apasă întru durerea corporală. Desigur, el nu își poate dovedi sieși existența sau non-existența transcendenței într-un mod argumentativ dar tocmai acest demers
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce sondează devenind progresiv din simplă atenție redirecționată spre sine luciditate care-și aprofundează sinele. Pe fundalul suferinței de ordin spiritual, eul se reia în posesie ca entitate deschisă sieși, ca dimensiune lăuntrică ce se revarsă metafizic în imensitatea unei individualități cu adâncuri insondabile. Metamorfozele impuse prin suferințele de ordin spiritual vizează convertirea modalității de abordare a paradigmei sufletului de către suflet. Înainte de survenirea cutremurării aduse de aceste suferințe, conștiința se raportează la propria ființare precum și la prezența celorlalte conștiințe prin intermediari
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reprezentând un pericol de risipire dizolvantă pentru hipnoza liniștii colective, pentru narcoza unei acalmii comune. Astfel, chiar tendințele sau încercările de înaintare spre acele adâncimi ale conștiinței trebuie reprimate sau atent încadrate fiind stopate ulterior. Suferința de ordin spiritual impune individualității acele transformări, acele metamorfozări ce conferă sufletului forța de a privi și de a se raporta la propria conștiință precum și la conștiința celorlalți într-un mod direct, fără intermediari și nume false imprimate de voința vulgului social. În acest sens
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a fi neprimejdioasă propriului sine. Desigur că există și camarazi întru compasiune pentru cel pătruns de suferințele cauzate prin temeiuri și motive spirituale. Dar aceștia constituie minoritatea iubirii ce-și deschide prea-plinul în imensitatea multiplicată, mereu în expansiune numerică a individualităților prăbușite în orgoliul ce respinge și diprețuiește ascunzându-se sub chipul fățarniciilor care par consolatoare. Conștientizând aceste evidențe sub semnul unei priviri ce se desprinde din negura naivității, cel care îndură suferințele de ordin spiritual percepe lumea învăluitoare asemeni unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în respingerea sa iar cel care îndură suferințele de ordin spiritual se dovedește o conștiință ce-și dobândește profunzimea din mijlocul durerilor motivate doar sufletesc și își asumă transcendența ca temelie învăluitoare a imanentului spre care trebuie să-și proiecteze individualitatea ca uultimul țărm al posibilei eliberări și restaurări suprași metafizice. Pulsează aici speranța în realitatea unei armonii infailibile, de ne-atins pentru spectrul negativităților telurice și incompatibilă cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui posibil răspuns la întrebarea cum percepe lumea prezența, cel mai adesea, în mijlocul ei, a suferindului? Această prezență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
infinitatea unui absolut armonic. Un astfel de adevăr nu poate fi primit de vulgul și superficialul ce definesc zbuciumul temporal al mundaneității. Ea nu poate accepta revelații primordiale ce destabilizează imaginea de sine pe care a impus-o componentelor sale, individualităților ancorate în optimismul naiv al cotidianului. Acestea sunt întovărășite sub semnul evoluției sociale comune, sub promisiunea echilibrată de mai bine pe fondul unui efort colectiv. Aici și acum sunt repere ce exclud prezența conceptuală a lui dincolo. Astfel este ignorată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]