1,875 matches
-
cu mijloacele consacrate. "Simbolismul ar putea fi definit ca o atitudine mentală, manifestată în literatură și arta vizuală, care a recurs la motive, reprezintări ireale. Ideea de bază a fost că realitatea vizibilă, măsurabilă, definibilă, reprezintă doar prim planul unui inefabil sistem universal. Era imposibil să comunici în mod direct o experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie deopotrivă "schema universală" inaccesibilă, dar și manifestarea ei proteică. În același timp, există o ambivalență constitutivă, pe care, simbolismul ca atitudine mentală, o presupune, exprimarea inefabilului se realizează simultan cu o hermeneutică a lui, mijloacele de expresie devenind și instrumente ale unei forme de cunoaștere, de inserție, care nu mai face apel la rațiune, ci la stări adecvate unor deschideri inițiatice, visul, transa, extazul 6, forme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din "Vârful cu dor", cu diademă de stele, 1916; Studiu pentru compoziție "Vârful cu dor", (inventar 1097). "Inventarul" este revelator pentru ponderea pe care a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rodiniene mediată și de profesorul său, Dimitrie Paciurea, Boambă dă o lucrare precum Gânditorul sau Pe gânduri (1915), unde remarcabil devine modelajul unui chip adâncit într-o meditație sumbră, cu o difuză atmosferă tragică, subliniată de adâncirea trăsăturilor în jocul inefabil de lumini și umbre pe care-l dirijează convexitățile și concavitățile modelajului. Reflecția devine la Boambă o sursă de angoasă, o proiectare într-un orizont pesimist a unei viziuni, fapt accentuat de postarea acestui cap pe un bloc inform, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă starea emoțională prin reverie. Frumusețea acestui nud nu mai este asociată cu voluptatea, nu este menită să reflecte o armonie a proporțiilor, ci este trecută prin filtrul sentimentului de tristețe, de abandon, corporalitatea fiind astfel sensibilizată prin gest. Altfel, inefabilul reveriei melancolice poate fi cuprins într-o temă îndelung utilizată în formatul idilic. Artur Verona încetează să mai picteze idile, ceea ce-l reține sunt elementele folclorice și desfășurarea plenitudinară a unui suflet național. O parte din tablourile sale cu țărănci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce menține coeziunea în cadrul grupului este secretul, iar puterea acestui secret asupra fiecăreia dintre ele indică trepte de vulnerabilitate sau capacitatea de a gira misterul. Simbolismul pantomimic al Ceciliei Cuțescu-Storck se dezvoltă pe baza acestei coregrafii a indeterminatului și a inefabilului cu o componentă simbolistă și reprezintă o trăsătură dominantă a picturii ei, care se relevă nu numai în cazul panourilor decorative, ci și al picturii propriu-zise. În același timp, această coregrafie simbolistă care o apropie de pictura lui Ferdinand Hodler
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
494. Însă acest tip de "efect" constituie nu numai o anticameră a impresionismului, pe care nu foarte mulți pictori îl vor adopta într-un mod deplin, ci se află și la confiniile cu simbolismul, unde efectele de lumină introduc prezențele inefabile, devin expresii ale indicibilului, creează o aură de mister. Chiar și în cadrul convenției academizante, are loc o încercare de înnoire la ceilalți pictori prezenți în expoziție: George Demetrescu Mirea, Constantin Artachino, Constantin Pascaly, Juan Alpar, R. Aurelian, A. Dimitriu, Eduard
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt uniforme. Nu e nimic uniform în viață, căci viața înseamnă creație și diferențiere continuă. Dacă așa se întâmplă în plan general, în toate regnurile, cum să vorbim altfel despre istorie, care e lucrul cel mai delicat, ca un produs inefabil al respirației cotidiene, al prezenței noastre în lume, produs ce nu poate fi însă explicat fără rest, pentru că este rezultatul unui cumul inepuizabil de factori. Complicat, nu-i așa? Să reformulez atunci întrebarea. Cum se raportează istoricul Alexandru Zub la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
era capitală culturală a Europei C.C.) Sibiul e ceva de moment, însă Iașul ar putea fi ceva pe termen lung. Ana BLANDIANA Prelecțiunea "Bășcălia la români, între salvare și sinucidere" 23 martie 2007 "Poezia poate învinge bășcălia" Fragilă până la limita inefabilului, fină și sensibilă, Ana Blandiana întrupează poate mai bine ca oricine ideea de poet, confiscată, din nefericire, de atâția inși al căror "mare merit" se rezumă la aceea că știu să scrie în limba română. Dincolo de fragilitatea aceasta frumoasă, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
la care Isaia afirmă că, în ceea ce-l privește, nu s-a pierdut nimic de valoare, aserțiune la care concura și Iezechiel (E: 39). Când vine vorba despre chipul și vocea lui Dumnezeu, Isaia nu ezită să le sublinieze caracterul inefabil: "I saw no God. nor heard any, în a finite organical perception; but my senses discover'd the infinite în every thing [...]" (E: 38). La rândul său, Iezechiel își mărturisește dorința de a-i ajuta pe oameni să perceapă infinitul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
influenți, William James și W.T. Stace înregistrează numeroase caracteristici formale ale experienței mistice. Cele mai multe dintre ele sunt relevante și în cazul experienței vizionare, așa încât nu este inutil să le supun atenției cititorului. Concret, James 104 opinează că (1) caracterul inefabil, (2) calitatea noetica, (3) caracterul pasager și (4) calitatea pasivă definesc experiență mistica (Almond 1982, pp. 132-133). La rândul său, Stace 105 este de părere că nu se pot omite (1) simțul obiectivității sau al realității, (2) sentimentul de binecuvântare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rândul său, Stace 105 este de părere că nu se pot omite (1) simțul obiectivității sau al realității, (2) sentimentul de binecuvântare, bucurie, fericire, satisfacție, (3) sentimentul că obiectul percepției este sacru sau divin, (4) caracterul paradoxal și (5) caracterul inefabil (Almond, 1982, p. 134). Câteva dintre trăsăturile mistice enumerate, precum caracterul inefabil, calitatea pasivă, sentimentul de binecuvântare, bucurie, fericire, satisfacție, sentimentul că obiectul percepției este sacru sau divin și caracterul paradoxal se aplică și vizionarismului blakean. Contribuția lui N. D.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
1) simțul obiectivității sau al realității, (2) sentimentul de binecuvântare, bucurie, fericire, satisfacție, (3) sentimentul că obiectul percepției este sacru sau divin, (4) caracterul paradoxal și (5) caracterul inefabil (Almond, 1982, p. 134). Câteva dintre trăsăturile mistice enumerate, precum caracterul inefabil, calitatea pasivă, sentimentul de binecuvântare, bucurie, fericire, satisfacție, sentimentul că obiectul percepției este sacru sau divin și caracterul paradoxal se aplică și vizionarismului blakean. Contribuția lui N. D. O'Donoghue la tema dezbătută în aceste rânduri este importantă prin aceea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infra. 7 Toate citatele din opera lui Blake, inclusiv din scrisori și din marginalia, vor fi oferite în limba engleză, cu respectarea minuțioasa a ortografiei și a punctuației originale. Am optat pentru acest procedeu fiindcă traducerea trădează, de multe ori, inefabilul sursei poetice. De asemenea, menționez că textele secundare vor fi traduse integral. În cazurile în care nu am menționat explicit numele traducătorului, traducerea respectivelor pasaje îmi aparține. 8 Am în vedere mai ales formulă lui Leopold Damrosch, Jr., potrivit căreia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este, de fapt, într-o deplină concordanță cu trecerea discretă, dar tumultoasă a Ilenei / Lena prin viața celor doi eroi masculini și se înscrie în linia generală a discursului de tip confesiune, fiind construit în aceeași ,,notă de discreție și inefabil” care caracterizează întreg romanul. Dialogul susține structura epică până la ultimele rânduri, conversația dintre Mavrodin și Hasnaș încheindu-se aproape imperceptibil printr-o revenire lentă la prezentul narațiunii în care este certificată identitatea celor două iubite, Ileana / Lena . Marcând o evoluție
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
idilică, deseori sub forma unor egloge, se materializează în chemări ale unui eu liric însetat de viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în lumea ficțională și nu numai evidențiază rolul decisiv al femeii și al mamei, candoarea și fragilitatea ei, puterea de jertfă, dragostea nelimitată, dăruirea permanentă, calități ce
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Domenach realizează o analiză a tragicului din perspectiva multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
s-o contracareze. Punctul de vedere al moralistului și al politicianului este opus punctului de vedere al "psihologului": interesul său nu este îndreptat spre întreg, ci spre fiecare individualitate în parte, propunându-și să le studieze originalitatea, caracterul irepetabil și inefabil, cu toate trăsăturile lor mai atrăgătoare și fascinante și cu valorile estetice pe care le produc. Prin intermediul considerației "psihologice", Bourget își deschide o cale de acces la fenomenul decadenței, care îi permite să valorizeze efectele sale pozitive, mai cu seamă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe urmă, mai nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
celor doi. Spre deosebire de Întoarcerea din rai sau Noaptea de Sânziene care se încheie cu tabloul zbuciumului final al protagoniștilor, cu trecerea lor într-o altă lume, prin moarte, Nuntă în cer are un sfârșit în aceeași ,,notă de discreție și inefabil” care caracterizează întreg romanul. Dialogul susține structura epică până la ultimele rânduri, conversația dintre Mavrodin și Hasnaș încheindu-se aproape imperceptibil printr-o revenire lentă la prezentul narațiunii în care este certificată identitatea celor două iubite, Ileana / Lena . Marcând o evoluție
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
la mormântul mamei, sau în Ierusalim - la mormântul tatălui, îi va aduce „bogăție în nopți și în zile” și, deopotrivă... și „superbele zile și nopți ale incertitudinii”. Durerea acestui prezent agitat este subliniată prin imperativul „întrebați-vă”. Un imperativ al inefabilului, într-un crescendo sfâșietor de trist, urmat de un alt imperativ, „gândiți-vă!...” Invitație la rațiune. Zâmbetul, iubirea, speranța pălesc... în eventualitatea declanșării... grenadei ucigașe. Tristețea sfâșie. într-un colț de lume, liniștea domnește - „crispată”, „înșelătoare”, „absolută”, doar în cimitirul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în orice sacrificiu, s-a schimbat total. De fapt, stima sa față de frații din Anglia a crescut ulterior atât de mult, încât s-a dăruit lor cu toată dragostea inimii sale și s-a atașat de ei cu o legătură inefabilă. Într-adevăr, i-a considerat conformi voinței sale în orice propunere ce urmărea desăvârșirea, dispuși să îndure temnița și exilul împreună cu el pentru reforma Ordinului. 97. Fratele Albert a stabilit ca în casele de oaspeți să se respecte mereu tăcerea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cât de mult au fost cinstiți cei care au putut afla sfat în îndoielile lor, alinare în supărări, exemplu și îndemn în situațiile cele mai grave de la asemenea persoane, ce aveau pârga darurilor Duhului Sfânt (Rom 8,23)! O, har inefabil! O, privilegiu incomparabil! O, ce dragoste suavă de o nesfârșită delectare este posibilitatea de a ne bucura de prietenia unor asemenea oameni, de a fi mângâiați pe parcursul pelerinajului pământesc de dragostea specială a acestor persoane eminente, de a fi apărați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
spre a se menține la o distanță pură de viață". Melodrama e definită astfel după tiparul dramei expresioniste, ca artă a gestului excesiv și a cuvântului elocvent, în linia acelei poetici a țipătului care sugerează legături cu cosmicul și cu inefabilul metafizic. Pornind de la asemenea considerații, Lukács va stabili o distincție tipologică semnificativă, de natură dialectică, potrivit căreia polaritatea esență-existență configurează raportul dramă-epopee, drama desemnând "totalitatea intensivă a esențialității", pe când epopeea, "totalitatea extensivă a vieții". Relevabile numai la analiza în retortă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al unor procedee tehnice precise. Ibrăileanu observă, spre exemplu, că într-un roman de dragoste detalierea "comportistică" nu elucidează, dar adâncește misterul personajului feminin, și asta generează de fapt "infinitul" nuanțelor sufletești alimentate de obsesia vizuală. Altfel spus, sugestia (infinitului, inefabilului etc.) nu e cu putință în absența unui "referent" concret, tot așa cum psihologia, în artă cel puțin, nu se poate lipsi de om și de viață. În alt context și cu alte mijloace teoretice, Peter Brooks atrăgea atenția asupra caracterului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]