2,937 matches
-
venea din faptul că dormea cu ochii larg deschiși, așa cum nu am mai văzut dormind pe nimeni. Să stai să o privești în timp ce dormea era înspăimîntător, parcă vegheai o moartă. Nu încerc să explic aici de ce am iubit-o, lucru inexplicabil ca tot ce este firesc. Nu vreau nici măcar să povestesc ce s-a întîmplat cu noi acum zece (să fie unsprezece? douăsprezece?) zile. Mă gândesc doar să îmi rechem trecutul, sau să îmi modelez trecutul, sau să îl inventez, sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată ființa mea, dar mă exclusesem singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul lor încăierîndu-se cu băieții și luând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sâni rotunjiți frumos sub sarafan, în jurul lor, necăjindu-le, se învîrteau băieții, cu ciudatele lor nume totemice, Șobolanul, Mamutul, Porcul, Rățoiul. În zgomotul difuz al clasei, în aerul galben, zdrențuit de siluete și mutre familiare, s-a petrecut lucrul acela inexplicabil. Am privit brusc în sus, ca și când cineva m-ar fi strigat, și la un metru deasupra mea și puțin mai în față am văzut o sferă albastră. Avea cam șaizeci de centimetri diametru și era de un bleu intens, chiar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pată pe retina mea, adică un fel de fosfen, dar privind în altă parte nu am mai văzut-o, așa că mi-am ațintit privirea din nou spre ea și-a trebuit să accept că ori este un corp real și inexplicabil, ori un produs nu al ochilor, ci al minții mele. Marele glob albastru a rămas deasupra mea poate, vreo jumătate de minut, timp în care l-am privit incapabil să mă desprind de sub fascinația lui. Evident că nimeni altcineva nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
autobuze, circulau trecători, dar nimeni nu ni se alătura ca să privească luna, care începu curând să crească din nou până ce, în vreun sfert de oră, redeveni globul perfect dinainte. Mai târziu, totul ni s-a părut un vis al amândurora, inexplicabil. Duminicile, Gina nu voia să ne întîlnim. Îi dădeam telefon și n-o găseam acasă, îmi răspundea de obicei bunica ei care-mi spunea că Gina ieșise în oraș. Ce făcea ea duminica seara? Ce făcea în serile când nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase și acel inexplicabil iadeș, ca o furcă de os cu care n-ai fi știut ce să faci nici dacă te-ai fi gândit o mie de ani, căci să îl rupi, cum se face de obicei, evident că nu aveai voie), nouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori se împleteau în el inexplicabil, formând arabescuri complicate. Mi-am adus aminte că, în prima zi, când îmi povestise despre strămoșii lui, îmi vorbise despre un dar minunat pe care neamul său îl dobândise o dată cu înțepătura muștei cu aripi albastre, acolo, pe țărmurile Africii; îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trasate strâmb, marcând neverosimilele explozii ale spiritului prin care Emil Popescu reușea să treacă de la o etapă la alta, de la o mentalitate la alta, de la niște convenții la altele, repetând, redescoperind, pas cu pas, istoria muzicii, într-o confuzie aparent inexplicabilă, game, exerciții de armonie și contrapunct se înlănțuiau seară de seară, până noaptea târziu, în aerul întunecat din spatele blocului, scîn-teind câte zece minute într-o melodie limpede ca diamantul, apoi cufundîndu-se iar în căutări și frământări miloase, de care arhitectul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să povestească împrejurările în care-l cunoscuse pe Emil Popescu. Popularitatea acestuia părea să nu țină de nici o modă, ci să crească mereu, ba chiar la un mod exponențial. Auditorii din toate generațiile cereau aceeași muzică, lucru nemaiauzit și, sociologic, inexplicabil. Iar televiziunea prin cablu și comerțul cu videocasete cuprindeau pe trei sferturi concerte ale lui Emil Popescu. Momentul crucial pentru instaurarea melocrației arhitectului a trecut neobservat de către opinia publică. El se petrecu în seara în care saxofonistul, întorcîndu-se acasă de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit oarecare larmă sus, d-na Sen strigând pe Maitreyi și alte glasuri de femei alarmate. Am alergat amândoi cu o inexplicabilă spaimă în suflete, parcă am fi presimțit o nenorocire. Am găsit pe Chabù zbătîndu-se să sară peste balcon, în stradă, și câteva femei încercînd s-o țină în brațe. Biata fată fusese lăsată aproape singură, în această zi în care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și își trăgea peste față voalul negru și lung ; cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele, coșul pieptului, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se râdea, se făceau glume, nu se simțea nevoie de prezența ei de gazdă, așa că și-a permis câteva secunde de relaxare și s-a uitat pe fereastră. Îți rămân în minte clipe din viață când te-ai simțit fericit, inexplicabil de fericit, vezi tu, mai târziu. Mai târziu, îți dai seama că acea clipă de fericire și liniște era pândită de necazuri mari, ce nu peste mult timp aveau să se declanșeze ; totuși, păstrezi o amintire bună de-atunci. Așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i dea în primul rând lui funebra veste. Probabil are din nou migrenă, din nou va trebui să stea legată la cap cu comprese de oțet aromatic. Dar zâmbetul i se stinge pe măsură ce înțelege șoaptele ei, și din nou aceeași inexplicabilă emoție ca la 10 Mai, când acordurile fanfarei îi ridică acestui bărbat matur un nod în gât... Cineva plânge înă untrul lui sub inutilele bătăi ale gongului, ce nu vestește altceva decât obișnuita oră a după-amiezii - șase. înclinându-se ceremonios
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără rost trandafirii la o oră la care s-a auzit un inexplicabil țârâit de sonerie ? !... Ce confuzie ! Altceva își dorise decât această vânătoare de vorbe, altceva, un cât de mic amănunt concret, el îi stă sub ochi, tot atât de incert, însă întunecându-i de-acum toată seara - indiferent dacă va pleca, indiferent dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iar ea va rămâne să lupte cu bine cunoscuta senzație de iritare și umilință : după ce ani de zile ți ai impus o conduită discretă, nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându-se și luptând cu panica inexplicabilă. Bufeurile fac să-i ardă obrajii, și mecanic începe să se scarpine - pe brațe, pe gât -, nemaipăsându-i deloc că astfel își agravează inexplicabila alergie. Trece, de vreun an, printr-o perioadă dificilă, și el, care prea bine știe acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându-se și luptând cu panica inexplicabilă. Bufeurile fac să-i ardă obrajii, și mecanic începe să se scarpine - pe brațe, pe gât -, nemaipăsându-i deloc că astfel își agravează inexplicabila alergie. Trece, de vreun an, printr-o perioadă dificilă, și el, care prea bine știe acest lucru și s-ar cuveni s-o ocrotească, n o ocrotește, la fel ca de obicei. Niciodată n-a ocrotit-o, dimpotrivă, în anii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul de căldură a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu-se unii de alții. Se oprește, împinge un scaun cu spătarul învelit în piele, se așază, își aprinde o țigară și trage primul fum cu nerăbdare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
școală și ți-o ștergi cu discreție, preocupată cum ești să strigi ! Din gâtlejul forțat nu iese nici măcar un gâjâit, oh ! Nu mai are niciun rost să te chinuiești ! Renunță ! Și renunți, pentru că brusc ți-ai amintit ceea ce e absolut inexplicabil că ai putut să uiți : nu mai ai glas, pentru că nu mai ai nici dinți ! Din cauza radiațiilor ți-au căzut dinții, dar nu-i nimic ! îți plimbi, împăcată, limba pe gingiile goale și moi, important este că trăiești ! Că vei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un lighean alb, de faianță, cu flori roșii și mari
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o astfel de primă lectură, mereu participativă, îți vei oferi luxul de a remarca și analiza prin ce procedee ți s-a pregătit o astfel de capcană. Procedee, termenul e de altminteri neîncăpător, din moment ce nu le simți înseamnă că harul inexplicabil învăluie totul. Biografia ta de cititor se împletește cu biografia unor personaje, mai reale decât cele întâlnite în viață. Și care dintre cititorii Gabrielei Adameșteanu va putea să pretindă de acum înainte că n-a cunoscut-o personal pe memorabila
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai fost În stare să-i faci? Da, scaunul cu spătar Înalt care a fost ca un scut În ziua aia, și de atunci n-ai vrut să te mai uiți vreodată la el, decît, poate, ca să-ți Încaseze furia inexplicabilă... Și ca să nu-l mai sîcÎi și să poată să-și termine treaba te trimite jos, la executanți, să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în asemenea momente, fetele se uitau una la cealaltă și izbucneau fie în râs, fie în plâns... Mai discutară, dar respinseseră ideea unei „scrisori de explicații“ pe care s-o trimită Hattie bunicului ei. Pentru că ceea ce se întâmplase era absolut inexplicabil. Și apoi, pe undeva mai exista un fir de speranță binecuvântată că poate bătrânul nu aflase de nimic. Ideea de a se duce până în Hare Lane, la locuința lui, nu se puse nici un moment în discuție. Pearl nu credea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lucru îngrozitor. Părintele Bernard îl pofti din nou să ia loc, numai că George refuza să se așeze. Se duse din nou spre bibliotecă și se întoarse cu spatele, în aceeași atitudine tristă, penitentă, care-l îndurera în chip inexplicabil pe părintele Bernard. Se rezemă de rafturi, frecându-și fruntea de cotoarele cărților. — George, nu i-ai făcut vreun rău Stellei, nu-i așa? George își întoarse capul pe jumătate și rosti pe o voce posomorâtă: — Stellei? Nu. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
salva“ până la urmă și pe ea, nu numai pe el. Am pomenit despre plecarea părintelui Bernard. Într-un fel bizar, de această plecare e asociată și soarta acelei „Madame Diane a noastră“. E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui se răspândiseră cu iuțeala fulgerului prin Ennistone, iar Diane le auzise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]