1,839 matches
-
pe podul rutier Western Avenue? Când ședea lângă mine, trecând în revistă cu ochi ageri părțile vitale ce-i mai rămăseseră din anatomia soțului, eram convins că citea răspunsul la întrebările sale nerostite în cicatricele de pe picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
preț de câteva ore după actul sexual, de presiunea elastică a pielii cuiva. În a patra zi, fără nici un motiv anume, anestezicele au fost retrase. Toată dimineața am vomitat în vasul smălțuit pe care mi-l ținu sub față o infirmieră. Femeia se holba la mine cu ochi îngăduitori, dar imobili. Marginea rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rece a vasului sub formă de rinichi mă apăsa pe obraz. Suprafața lui de porțelan era împodobită de-un fir mic de sânge rămas de la cine știe ce necunoscut care îl folosise înainte. Vomitând, mi-am sprijinit fruntea de coapsa puternică a infirmierei. Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Lângă gura mea învinețită, degetele ei muncite contrastau ciudat cu pielea-i tinerească. M-am surprins gândindu-mă la despicătura feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic, mici granule de materii fecale, oare le era îmbibată lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
enciclopedie de vise accesibile. Catherine părea foarte conștientă de aceste fantezii. Când mi-a făcut primele vizite, eu mă aflam în stare de șoc, iar ea se familiarizase cu rânduiala și atmosfera spitalului, schimbând glume cordiale cu doctorii. Când o infirmieră îmi duse voma de acolo, Catherine trase expertă masa metalică de la picioarele patului și descărcă pe ea un braț de reviste. Se așeză lângă mine, aruncând un ochi ager la fața mea nebărbierită și la mâinile nestăpânite. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încercat să-i zâmbesc. Copciile de la tăietura de pe cap, o a doua linie a părului aflată cu doi centimetri și jumătate mai la stânga celei originale, îmi îngreunară schimbarea expresiei. În oglinda de bărbierit pe care mi-o ținuseră în fața ochilor infirmierele semănam cu un contorsionist alarmat, uluit de propria-i anatomie deviantă. - Îmi pare rău. I-am luat mâna. - Probabil că arăt cam dărâmat. - Ești bine, zise ea. Categoric. Ești ca o victimă turnată în ceară la Madame Tussaud. - Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apăsam pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-un coșmar, am văzut-o cum dă naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întrebărilor pe care i le-am pus lui Catherine, rămânea o enigmă pentru mine, ca un oponent anonim ucis într-un duel inutil - de ce toate femeile acestea din jurul meu păreau să se îngrijească numai de zonele mele cele mai infantile. Infirmierele care-mi goleau urinarul și-mi porneau intestinele cu clisme, care-mi ghidau penisul prin prohabul pantalonilor de pijama și-mi potriveau tuburile de drenaj de la genunchi, care curățau puroiul de pe bandajele de la cap și mă ștergeau la gură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la genunchi, care curățau puroiul de pe bandajele de la cap și mă ștergeau la gură cu mâinile lor dure - femeile acestea rigide, în toate rolurile lor, îmi aminteau de cei care mă îngrijiseră în copilărie, gardieni ce-mi păzeau orificiile. O infirmieră studentă dădu ocol patului meu, cu coapsele malițioase ascunse sub halat, neluându-și ochii de la figura fermecătoare a lui Catherine. Calcula ea oare câți amanți avusese Catherine de la accident încoace, excitată de postura ciudată a soțului ei în acest pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avea nici o legătură cu altceva decât cu câțiva centimetru pătrați de mucoasă vaginală, unghii și buze învinețite și sfârcuri. Zăcând în salonul meu de spital, am privit-o cum măsoară din privire picioarele subțiri și lungi și fesele ferme ale infirmierei, cordonul albastru-intens care-i sublinia mijlocul și șoldurile late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din poșetă un plic gălbui. Am recunoscut proiectul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celălalt... soțul doctoriței Hamilton. M-am uitat stăruitor la ceasul de deasupra ușii, sperând că va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu de gimnastică morală. Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ea jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci de ani. După un salut plăcut, trase cuverturile deoparte și începu o examinare atentă a bandajelor mele, urmărind cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-o slabă eliberare de tensiune între degetele ei îngrijite. Capitolul 4 Acest impuls înviorător, penisul dând curând onorul, mă ridică aproape la propriu din patul de convalescență. În trei zile, mergeam șontâc-șontâc la departamentul de fizioterapie, făceam trebușoare pentru infirmiere și-mi pierdeam vremea în camera personalului, încercând să port discuții profesionale cu doctorii plictisiți. Conștiința unui sex viu răzbătea prin euforia mea nefericită, prin vinovăția mea confuză pentru omul pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lungul coridorului. Mersul în cârje mă obosea, așa că m-am oprit lângă intrarea în salonul femeilor, victime și ele ale accidentelor, și m-am sprijinit de zidul despărțitor al coridorului exterior. Avea loc o altercație între sora-șefă și o infirmieră tânără de culoare. Ascultând plictisite, pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar noaptea, când nu era prezent nici un vizitator, era umilită cu plosca și ignorată cu nerușinare de cele două infirmiere care croșetau în camera personalului. Sora renunță la dojeni și se întoarse pe călcâie. O femeie tânără îmbrăcată în capot de casă și-un doctor în halat alb intrară pe ușa unui salon privat rezervat pentru „prietenii“ spitalului: membri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
exact manetele ieșite în afară ale ștergătoarelor de parbriz și ale farurilor de poziție. Când mă apropiam de orgasm, începea să-și săpunească mâna la fiecare zece secunde, dând uitării țigara, concentrându-și atenția asupra orificiului corpului meu așa cum făcuseră infirmierele care mă îngrijiseră în primele ore de după accident. Când îmi țâșnea sperma în palma ei, mă ținea strâns de penis, de parcă aceste prime orgasme de după ciocnire ar fi celebrat un eveniment unic. Privirea ei dusă îmi amintea de guvernatoarea italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
infirm al Gabriellei. Inginerii de sunet și de lumini o priveau pe actriță de la o distanță discretă, ca spectatorii unui accident adevărat. fata de la machiaj, o fată rafinată dotată cu un simț al umorului liniștitor - și atât de deosebită de infirmierele de la traumatologie, cu care aceasta era, într-un anume sens, colegă -, lucra de mai bine de o oră la simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i loc să fie dusă la ambulanță. Două femei cu batic pe cap și haine de tweed fură împinse în lături. Cu brațele întinse, Vaughan plonjă între ele. Privirea sa părea pierdută. Apucă mânerul pe care-l ținea deja o infirmieră și ajută să fie dusă targa la ambulanță. Femeia, care respira sacadat prin crusta de sânge care-i acoperea nasul, fu urcată prin spatele vehiculului. Aproape că am strigat la polițiști, convins, după felul agitat în care Vaughan se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei necunoscute „din spatele frontului”, prezentarea nudă a suferinței, fragmentarismul modern și observația poetică: „Cartea aceasta nu e un roman. Nu propune și nu dezleagă, printre peripeții și episoduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desemnată. Forță motorul la maxim, vedeta țîșnea din creastă În creastă de val, gata să-și ia zborul, iar Lucas clocotea că nu poate goni la fel de repede cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum Îi gonea gîndul. Yvonne Le Bihan intră În camera Mariei. Sub privirea infirmierei care o supraveghea prin geam, se instală liniștită la căpătîiul tinerei femei care stătea acum calmă, nemișcată. De Îndată ce privirea pătrunzătoare a Yvonnei văzu că dispare chipul infirmierei, se ridică fără grabă, apucă o pernă pusă pe un scaun și se apropie de Marie, pe care o pironi cu privirea fără urmă de emoție. Pleoapele Mariei se zbătură cu greutate ca și cum ar fi Încercat să se deschidă, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hotărîtă, Marie avu oribila impresie că Yvonne avea s-o azvîrle definitiv Îndărăt În infernul de coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi cînd o recunoscu pe Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-o Împiedice să fugă spre cameră, unde se Îmbrăcă la repezeală. Fură nevoiți să se certe cu infirmiera de noapte pentru ca aceasta să accepte ca Marie să semneze un bilet de ieșire pe propria ei răspundere. - E o problemă de viață sau de moarte care Îl privește pe fratele meu Loïc! argumentă ea. - Dar fratele dumneavoastră e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]