1,902 matches
-
vorba de Eminescu. Omul cel de toate zilele pare mai degrabă cuminte și retractil; criticul devine bătăios în "controversele" sale, așa cum îi stă bine polemicii care nu se face cu mănuși, dar nici cu buzduganul. În tot cazul, e un ingenios care știe să-și stăpânească pornirile umorale și merge la victorie cu puterea argumentelor irecuzabile. E foarte bine informat și are convingeri consolidate. Nu fixiste! Stilul său este alert, al urgenței, dinamic, decis, cursiv. Căci ce poate fi mai ispititoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a susține validitatea conceptelor cu care operează. Admir strategiile lui Theodor Codreanu, foarte îndrăznețe, dar mă declar mefient în privința unora dintre rezultate. Când a apărut Sfârșitul continuu, de Caraion, am zis (în "Ateneu", nr. 1/1978) că e "un exercițiu ingenios", spectacular. Mai multe lucruri mă îndeamnă să spun la fel și despre Complexul Bacovia, adăugând că e și un exercițiu savant, cu un plan mai ferm și cu aparat istorico-literar. Cartea conturează un imperialism bacovian, cu priorități și superiorități certe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suită de reflecții grave, unele de mare profunzime ideatică, ce trădează seriozitatea lecturilor și capacitatea sa creativă și elevată. "Th. Codreanu nu caută paradoxul sau originalitatea cu orice preț", remarca și Edgar Papu. De aceea, multe din aforismele lui sunt ingenioase descinderi în sistemele filozofice de vârf (Freud, Jung, Hegel, Kant, Blaga, Bergson ș.a.) ori intruziuni în lumea imaginată de mari literați (Proust, Dostoievski, Sadoveanu, Eminescu, Borges, Rimbaud). Referindu-se la Dostoievski, de pildă, și la boala sa cumplită, Th. Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cugetări includ implicit recomandări sau sfaturi demne de luat în seamă: Câtă inactivitate, atâta neliniște", " Sufletele mari nu urăsc. Se indignează", "Înțeleptul se îndoiește, dar nu rămâne niciodată în îndoială". Câteva dintre meditațiile lui Th. Codreanu au o încărcătura etică ingenios nutrită/ dublată de o combustie emoțională ca aceasta, dedicată cuvântului: "Cuvântul e lumină... Cuvântul este o ipostază a luminii, după cum lumina însăși poate să fie o ipostază a luminii. Diversele limbi sunt închideri de lumină. Eminescu le-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Scrisori despre logica lui Hermes. În subtext, unda folclorică autohtonă se decelează cu ușurință: "De multe ori, notează gânditorul, precocitatea e un nenoroc sau o tragedie". Altfel spus: "Cățeii dintâi turbă". Miezul unor astfel de adagii constă într-o substituție ingenioasă a experienței milenare a paremiologiei românești. Pentru prima secțiune a cărții În căutarea stilului fragmentele îmi par niște așchii de spirit magnetizate de nuclee de eseuri, centre de interpretare critică originală, de la care s-ar putea concepe adevărate și dense
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel din Schimbarea la față a României. Problemele, deși asemănătoare, nu sunt coincidente ca problematică ori ca secționare în timp a evenimentelor. Cititorul constată și o deplasare oportună de accent pe portativul aceleiași discipline, filosofia culturii, de la punerea în ecuații ingenioase a categoriilor stilului, de natură spațio-paideumică (Frobenius-Spengler-Blaga) la interogarea fondului etnic autohton ca organism natural și dinamic (Eminescu-Rădulescu-Motru-Cioran), apoi la identificarea grupurilor demografice, majoritare-minoritare, în mișcare istorică și, mai ales, în bătălie nimicitoare între interese de grup, partizanale (Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Ion Barbu. Poetul răspundea acestor interpretări fie prin tăceri enigmatice, fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se fi declarat un neînțeles, oricât de savante sau ingenioase vor fi fost. Explicația cea mai la îndemână era cea temperamentală, pusă pe seama susceptibilității lui morbide, așa cum o face, de pildă, prietenul său, sociologul Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de Informații, structură care a luat o mare dezvoltare în 1917 și își dovedise utilitatea în confruntările militare din acel an. După stabilizarea frontului, acest segment a fost întărit de ambele tabere aflate în conflict, care au utilizat cele mai ingenioase și diversificate metode de cunoaștere a intențiilor adversarului. Pentru comunitatea informativă din România, cel mai important eveniment a fost elaborarea Instrucțiunilor cu privire la îndatoririle diferitelor eșaloane ale Serviciului de Informații, emise în ianuarie 1918, acestea fiind o urmare la Instrucțiunile asupra
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
elita guvernamentală cu privire la educația publică. Legea instrucțiunii din 1864 prevedea înființarea de școli "în fiecare comună rurală". Pentru a escamota această prevedere fără a o și viola în mod fățiș, conservatorii aflați la guvernare au recurs la un artificiu legislativ ingenios, adoptând, în 1874, o lege asupra unităților administrative care a redus numărul de comune la jumătate. Titu Maiorescu, ca ocupant al fotoliului de ministru al educației în acel an, este creditat cu meritul de a fi salvat, prin insistențele sale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de mari carate, românii s-au înscris în universalitate, contribuind la "dezvoltarea culturii europene și universale" (ibidem). Sub constrângerea imperativelor de neocolit ale programei școlare, autorii de orientare neaoșistă au fost forțați să ia seama de europenismul românilor. Printr-o ingenioasă inversare a raportului, aceștia au reușit să subvertească mesajul programat de autoritățile centrale pro-europeniste, rezultatul fiind o demonstrație istorică a românității europene. România este europeană, dar și Europa este românească. Ecourile protocronismului se aud răzbătând în surdină chiar și în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
U.N.E.S.C.O., inclusă în agenda călătoriilor turistice, cel mai bine păstrat monument din lume. Mausoleul îmbină caracterul decorativ al arhitecturii musulmane cu puritatea și armonia, proprii întregii arte a Indiei. În sud se înălțau pagode uriașe de o construcție ingenioasă, ca vestitul templu din Madura. Aceasta a fost epoca de înflorire a miniaturii indiene. Pentru unii străini care vin în India, Mausoleul Taj Mahal reprezintă o culme a artei indiene; fără îndoială că acest monument extraordinar are multe elemente indiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fi afirmat: "Hristoase, dacă îmi dai victoria, mă voi converti". * Înaintarea solariilor a rupt nordul lumii germanice de continent și a deschis scandinavilor văile unei noi deveniri, aceea de stăpâni ai mărilor. Bărcile vikingilor erau minuni de eficacitate, suple, rapide, ingenioase. Denumirea de viking înseamnă "cel ce stăpânește golfurile". Vikingii, împreună cu suedezii varegi, au propulsat expansiunea nordică sub semnul comerțului și a navigației. Deviza lor era: "Înainte pretutindeni". Vikingii navigau conducându-se după steaua polară, care este capabilă să reflecte lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Rosen în favoarea cumnatului meu a creat în jurul lui un fel de zid protector invizibil, permițându-i să-și continue activitatea rabinică fără ca pericolul unei noi arestări, deși fără șicane directe, să fi fost suprimat, până ce va reuși, datorită unei manevre ingenioase de deturnare a atenției organelor de securitate, să se strecoare printr-o portiță de scăpare descoperită adhoc și să plece, împreună cu soția și doi copii, la bordul vasului "Transilvania", în Israel. Dr. Moses David Rosen a fost ales, foarte de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
punctul lui de fierbere“, limitele și destinul lui. Tăcerea consimțitoare nu e scuzabilă, dar amendarea ei nu are efect decât dacă pornește dinlăuntrul celui vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din inevitabilele efecte colaterale ale lecturii: orice cititor își face - și are dreptul să-și facă - o imagine personală despre textul pe care îl citește. Cu atât mai mult, orice hermeneut poate „desco peri“ unghiuri de atac insolite, poate risca ingenioase tatonări printre rânduri. Cu condiția să nu creeze, prin efortul său inovator, un alt text și un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deștept, mai talentat, mai profund decât însuși obiectul stră da niilor sale. Tot omul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
științifică sub forma ei cea mai modernă ne îndeamnă să recunoaștem că, în limbaj, probabil încă de la origine, metafora și analogia se bucură de o existență întru totul legitimă, așa cum afirma Vico, care contesta că ele ar fi niște „născociri ingenioase ale scriitorilor”. Evoluția paralelă a științelor despre om și a științelor naturii confirmă acest lucru. Și ea ne incită, la rîndul ei, să vedem în limbajul figurat un mod fundamental al gîndirii, care o apropie pe aceasta de real în loc
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
endotoxice și sterile. Așa ar arăta diagnosticul și prognosticul pe care un medic venit de altundeva le-ar putea formula cu privire la planeta noastră, percepută global ca un ecosistem. Chiar dacă n-am vedea în tabloul de mai sus decît o metaforă ingenioasă, faptul că același limbaj poate descrie pînă la nivel de detalii niște fenomene care sînt amîndouă vitale, desigur, dar care țin de istoria individuală sau de istoria colectivă ar fi plin de învățăminte. Ne dăm seama mai bine de aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
subrevizor școlar Gh. Nicolau, la data de 11 octombrie 1938, acesta preciza: “Lam găsit pe d-nul învățător la datorie, d-sa preda o lecție de gramatică “Verbul”. Exemplele, bine alese din domeniul activității străjerești, lecție bine tratată și aplicată ingenios, legată de centrul de interes cerut de noua programă analitcă, mi-au făcut convingerea că d-nul I. C. Marcu este unul din dascălii noști de nădejde, de la care se poate cere mult și de la care avem destul să ne așteptăm
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
se alătura celuilalt prin reprezentare în memorie. Astfel se alcătuia strofa, poezia, care din repetare în repetare se închega integral în plan mental. Poezia terminată era imediat mărturisită colegilor de celulă, fiind imediat însușită prin memorare și apoi, prin mijloace ingenioase și pline de curaj, versurile își luau zborul spre alți confrați, frați și surori de suferință.” Demostene Andronescu afirmă: „Rostirea unei poezii, chiar și în gând, te îmbărbăta, te înduioșa”. Doctorița Despa Olaru a scris din memorie 200 de poezii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care puteai să trăiești frățietatea creștină. Trăirile exprimate frumos de altcineva, cu aceeași pătimire ca și tine, îți dădeau sentimentul că mai ai un frate care suferă ca și tine, că nu ești singur în lume.” Mulți deținuți găseau forme ingenioase de transcriere a versurilor lui Nichifor Crainic sau Radu Gyr, care rămân „clasicii” acestui gen de poezie, le memorau, le spuneau și altora, încât ele deveneau un fel de folclor poetic. „Aveam hârtie de la cutiile de carton care fuseseră cu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
milion de ori În rinichiul natural, chiar dacă aparent transferul se face dintr’un lichid - sângele - Într’un exterior tot lichid, căci acel exterior, În fond bazinetul În care nefronul se golește, e plin tot cu lichid. Doar că, printr’o ingenioasă stratagemă, rinichiul realizează două lucruri În plus: În ansamblu, separă ureea, acidul uric și alte deșeuri din sânge Împotriva gradientului de concentrație al acestora, urina fiind mai concentrată În ele decât sângele; și, În plus, extracția lor e selectivă. Rinichiul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eseuri, ediții critice, antologii. Toate fiind construcții solide, pe lângă care nu se poate trece fără a li se acorda atenția din plin meritată. D upă cartea lui Mircea Lucescu, "Mirajul gazonului", în 1975 publicam la "Junimea" opul lui Teașcă intitulat ingenios și incisiv "Ce rău v-am făcut?" N-a fost nevoie să recurgem, în redacție, la traducerea... din română în română, rezervată celor mai puțin deprinși cu scrisul, fiindcă Nea Titi nara cursiv, colorat și destul de îngrijit gramatical. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ultramodernă a acestui uriaș aeroport, construcțiile diverse și liniile lor îndrăznețe, încăperile numeroase și multiforme, care deserveau deopotrivă zeci și zeci de linii aeriene și făceau un corp comun cu nodul de cale ferată și cu diverse legături rutiere, îmbinarea ingenioasă între fier, sticlă și beton, cu tot felul de ghișee, chioșcuri, magazine, restaurante, cafenele, baruri și minibaruri, cu trepte elegante, scări rulante, ascensoare mari și mici, cu un du-te-vino zorit și necontenit, ne uimeau și ne dezvăluiau o imagine caleidoscopică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
caselor și în complexe speciale de stat la care copiii de toate vârstele se duc în ceasurile de răgaz, fie singuri, fie însoțiți de părinți, în cazul celor mai mici, plătind o taxă modică, simbolică și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie pentru urcat, și neimaginat de multe construcții ingenioase, în care să-și încerce curajul, inteligența, puterea, perspicacitatea, iscusința, voința etc. Și, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cazul celor mai mici, plătind o taxă modică, simbolică și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie pentru urcat, și neimaginat de multe construcții ingenioase, în care să-și încerce curajul, inteligența, puterea, perspicacitatea, iscusința, voința etc. Și, în interiorul acestor complexe, copiii ca și părinții ce-i însoțesc, găsesc servicii variate, pentru a comanda o frucadă, o gustare, ori pentru a-și încerca "norocul" la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]