2,412 matches
-
la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în aceste zile, o vizită în piața Obor e o experiență inițiatică. Deasupra întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod apocaliptic. Cărnuri sanguinolente, pești agonizanți, icoane kitsch, stambe bălțate, vânzători clandestini, muzici băloase, chiote obscene, scuipături, noroi, totul amestecat cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întâi pentru că trebuie să o rezolv clar și concis, gazetărește, ră mânând, așadar, în limitele genului scurt. Apoi, pentru că invocarea „lucrurilor importante“ stimulează gesticulația solemnă și impostația inițiatică. În sfârșit, pentru că, în acest domeniu, răspunsurile sunt, inevitabil, gata făcute, previzibile și, ca atare, nefolositoare. Poți întocmi oricând o listă validă de probleme nobile, care să definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a morții, a iubirii, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
preveni întoarcerea lor. Fără să ducem mai departe aceste considerații care ne-ar îndepărta de țelul pe care ni l-am propus, va fi suficient să reamintim că, în măsura în care riturile și credințele legate de Moș Crăciun țin de o sociologie inițiatică (și acest lucru este neîndoielnic), ele pun în evidență, dincolo de opoziția dintre copii și adulți, o opoziție mai profundă între cei morți și cei vii. Am ajuns la concluzia precedentă printr-o analiză strict sincronică a funcției anumitor ritualuri și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
transformându-le În var pentru zidurile și moscheile Învecinatului Cairo, după cum cărțile bibliotecii alexandrine au ajuns combustibil În băile publice... Un astfel de efort uman, sacrificiu chiar, Își găsea justificarea doar dacă era vorba de un templu. Mai mult, unul inițiatic, În - și acum cred În subiectul emisiunii - misterere lui Osiris. Iar cele patru canale de aerisire, care cu meșteșug pun la lucru diferențele de temperatură de pe fețele nordică, respectiv sudică ale piramidei, demonstrează că oameni vii și-au făcut de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se înfăptuiește în momentul în care se operează corespondența dintre suflet și lume, când Cuvântul iluminează într-o străfulgerare această contopire, consfințind-o50. Presărate de-a lungul întregii opere, există contexte care au neîndoielnic, dincolo de ecourile trăirii concrete, o rafinată tentă inițiatică; numai că învățându-le papagalicește când nu trebuie (căci așa e (în)tocmită programa școlară!), ele sunt repetate și reținute otova. Exemplu ilustrativ: De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint 51. Furați de frumusețea imaginilor, dar și de muzicalitatea versurilor, se iau îndeobște imaginile ca atare, fără să se pună problema că în spatele lor se ascunde un adânc înțeles inițiatic, care s-ar putea traduce în felul următor: numai dacă îți este dat să treci prin codrii de aramă întocmai ca-n poveste! vei avea privilegiul să-i vezi, în sfârșit, pe cei de argint. Mai mult, sentimentul retrăit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
privind Ipoteștii și, simultan, constituirea unui corpus de texte eminesciene care sugerează, într-un fel sau altul, acest spațiu; b) rememorarea experienței și a propriei noastre deveniri pe parcursul descoperirii acestui filon complex de date concrete, sentimente și trăiri. Acest parcurs inițiatic ar fi putut părea fără sens dacă el nu s-ar fi întâlnit în chip miraculos și benefic cu un împătimit cercetător al operei lui Eminescu: Petru Creția. Discuțiile cu acesta, pledoariile sale pentru realizarea unei lucrări care să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sinceră, își deschide inima-n lumina misterioasă a lunii: dragul codru, troienindu-și frunza toată,/ Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată126. Adierea de vânt, troienirea și duhul pădurii deschid perspective către văile cosmosului. Referitor la stadiile inițiatice pe care le sugerează Eminescu în poezie, fiind vorba de codru, explicația din Călin devine firească numai dacă treci codrii de aramă, adică pe cei obișnuiți ai toamnei, vei avea privilegiul să-i vezi și pe cei de argint. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Sardino, s-a ajuns să se vâneze iepuri importați din România, apoi taman asta încearcă să prevină autorul la noi, martor cu pix al împuținării viețuitoarelor și strâmtorării habitatelor din spațiul mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie inițiatică, la care cei zidiți între membranele de beton ale blocurilor-dormitor (multe construite de inginerul Sardino...) n-au acces decât prin literatură. Așa îmi iau îngăduința să înțeleg invitațiile la expediții cinegetice cutezate în noua carte semnată de Luigi Sardino... * C
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Inceput Eu, celălalt, care mă caut febril în mine însumi, simt că sunt la început și că încă nu m-am născut cu-adevărat. Călătoria mea către antipozi continuă. Tomis nu e decât una dintre etapele noi ale unui parcurs inițiatic ce începe mereu cu fiece metamorfoză. Totdeauna am avut spaima să nu mă pietrific într-o singură dimensiune, să nu rămân doar un poet galant, specialist exclusiv în ars amatoria. Adolescența fugoasă de la Sulmona, ca experiență fundamentală a existenței mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bucuros că doica l-a recunoscut decât că s-a reîntors acasă, unde-l așteaptă Penelopa. Probabil că atunci eroul se imaginează în anii adolescenței, când era încă pur la trup. Suferința lui se identifică cu repetarea continuă a călătoriei inițiatice. Ca să scape de plictiseala vieții conjugale, pleacă din nou pe mare și se pierde în niciunde. Fuge de Penelopa și de fidelitatea ei trucată. Alegere De fapt, nimic nu mă obligă să rămân definitiv pe țărmul ăsta, în acest loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Sunt excluși din comunitate. Adică sunt ca și morți. Imunitate Foarte mulți tineri urmează zeloși doctrina lui Zalmoxis, care prevede scutirea de serviciul militar și imunitatea față de orice obligație. La această școală secretă se învață foarte multe versuri și rituri inițiatice. E vorba de versuri transmise pe cale orală. Nu se încred niciodată în scriere: cultura este aici esențialmente orală, lucru care, între altele, avantajează exercitarea memoriei. Slăbiciune Sunt trist, Aia a plecat urgent la Sarmisegetuza, capitala sacră a statului geților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
adorm și sunt foarte intimidat de târcoalele amoroase pe care mi le dau doi fluturoi albi. Mă simt bine în clipele astea: sunt senin, cuprins ca de o adevărată ebrietas, și n-aș vrea să mai plec de aici. Moartea inițiatică Am ales să trăiesc în afara zidurilor, unde viața are un sens mai profund. Întotdeauna mi-a fost frică de sfârșit. Poate că și asta justifică alegerea Tomisului: aici parcă moartea e prezentă la orice pas, nu e numai o trecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e inițiere permanentă, nu există răgaz pentru neliniști sau spaime. Sigur, moartea exterioară - de amenințarea căreia nu-i cu putință să fugi - există și aici, dar nu e câtuși de puțin luată în seamă. Singura moarte care contează e cea inițiatică. Religia impune ca insul cel mai bun să fie trimis ca mesager la Zalmoxis, iar colectivitatea întreagă se bucură de acest eveniment. La drept vorbind, mie mi se pare ciudat că tocmai cel mai bun este trimis pe lumea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Am rămas zguduit de moartea celui mai tânăr și mai frumos exemplar din colectivitate. După aceea, trecând patru ani, s-a întâmplat să particip, chiar la Sarmisegetuza, în tovărășia lui Cotys, la același ceremonial. Numai atunci am înțeles esența dramei inițiatice și am fost cuprins de o bucurie neașteptată și confuză: mi se părea că mi se da o ocazie unică, prin posibilitatea de a mă implica direct în actul sacrificial. Spun „direct” pentru că m-am simțit zguduit de cutremurul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în această doctrină: să mori și să te bucuri de tine însuți în privilegiul morții. Cine a reușit vreodată să comunice ceva mai abstract și atât de tragic în „abstracțiunea concretă” a actului voluntar al morții? Să trăiești acel iter inițiatic ca să ajungi la țelul acesta: să mori ca să cunoști sau ca să te faci acceptat ca mesager al lui Zalmoxis? Ce zeu îngrozitor! Cum s-ar putea imagina ceva mai crud? Poate că tocmai această inițiere secretă a fost cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a geților, nu e prea ușor de spus. Pentru mine, în privința lui sunt de ajuns cele ce s-au spus.” Nu mă surprinde istețimea lui Herodot. Chiar dacă orgoliului grec nu-i convenea să admită cât anume datora doctrina pitagoreică învățăturii inițiatice a lui Zalmoxis, istoricul nu abdică de la propria-i onestitate atunci când precizează: „Mi se pare, de altfel, că acest Zalmoxis a trăit cu mulți ani înainte de Pitagora”. Tomis Nu mică mi-a fost mirarea să găsesc în orașul acesta, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să clipesc. Eryx Am revelația că, dacă la Eryx n-aș fi întâlnit-o pe hierodula aceea getă, cu siguranță că niciodată n-aș fi aflat de doctrina lui Zalmoxis și astăzi nu m-aș afla aici. Originile voiajului meu inițiatic sunt datorate acelei împrejurări fericite. Îi repet acest lucru Aiei și ea se miră că recunosc. Vrajă În ziua următoare, întorcându-mă din port, unde mersesem să-mi ridic corespondența, am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de efectul renăscător al morții... Viața are în ea ceva putrid și binefăcător. În cimitire, vara, aerul e mai proaspăt, iarba mai grasă și mai verde. Descompunerea cadavrelor dăruiește putere vieții. Încurajare Am nevoie de încurajare în acest ultim periplu inițiatic. Caut disperat să înțeleg ce înseamnă moartea mea, așa cum înainte nici măcar nu mi-aș fi închipuit c-am s-o fac vreodată. Sper să nu fie o altă eroare. Error Error e o invenție pentru a ascunde adevărul și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noi ne găseam în inima cosmosului. Aici e Ombilicus mundi, exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă de braț; era un gest aproape intim, ca să-mi atragă luarea-aminte, dar și un gest solemn, ca să sublinieze importanța clipei inițiatice. Trăiam, în calitate de protagonist, o situație unică. Mă găseam în pântecele întunecos al pământului, care în momentul acela era fecundat de violența și de strălucirea acelui fuior de lumină, asemănător cu un phalus divin în actul de a penetra trupul feminin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fiece om „zace” adormit un lup, care poate deveni rău dacă nu e tratat cum trebuie. Există niște practici ritualice prin care individul se poate transforma în lup și trebuie să treacă prin probe obligatorii ce fac din licantropie substanța inițiatică originară. Metamorfoză Am gustat din niște fructe ciudate; sunt mari cât niște capete de copii. Au carnea roșie, zemoasă și semințe negre. După ce le-am mâncat cu lăcomie, burta mi s-a umflat și-am fost furat de un somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cumva e vorba de un simulacru? Dar și în cântecele funebre ale băștinașilor există această „altă lume”. Potrivit geților, după moarte vom putea să regăsim totul, căci dincolo de viață vor exista aceleași lucruri. Aici, când moare cineva, se rostesc cântări inițiatice, categoric foarte frumoase. Pe pământul ăsta, mai cu seamă femeile sunt cele care țin în viață miturile. Reprezentările lor par mai simple decât ale noastre, dar cu siguranță mult mai profunde. Oricum, au efect terapeutic asupra sufletului. Lupii transparenți M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi-a mărturisit că cel ce aspiră să devină mesager trebuie să fie pur. Dar n-am înțeles bine dacă se referea numai la trup sau numai la suflet. „La amândouă!”, a răspuns ea. Cred, oricum, că asumarea acestei experiențe inițiatice se pune în termeni mult mai abstracți. Și preoții consideră că puritatea e un element indispensabil pentru a te prezenta dinaintea lui Zalmoxis. Rituri purificatoare În viața unui individ, hotărârile-i proprii au o importanță fundamentală. Eu nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat și deconcertat: așa mă aflu în fața scrisorii ei, a mesajului ei obscur. După atâția ani de viață în comun, nouă ani în care m-am pregătit să înfrunt probele inițiatice, m-a abandonat așa, lăsându-mi doar câteva cuvinte scrise. Mi se pare o mare trădare, și o lașitate, pe deasupra. Mă simt sufocat de disperare. Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îndoiesc: și dacă nu voi reuși? Atunci ce se va alege din extazul meu? Vaga impresie de ușurință dispare brusc și rămân să mă gândesc la clipa aceea care mă refuză. E doar o probă, poate ultima dintr-un iter inițiatic care mă împinge să trec peste toate limitele. Îndoiala mă cuprinde numai dacă încep să-mi reamintesc de Roma și de gloria mea de poet. Când însă mă concentrez asupra ultimelor mele experiențe, nu mă asaltează nici o tulburare. Dimpotrivă, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]