3,018 matches
-
îmbogățit de o ambiguitate cu tentă parabolică, mergând până în pragul fantasticului. În narațiuni cititorul va descoperi simboluri - istorii ciudate, stranii, fenomene inexplicabile -, fiind de apreciat felul în care neverosimilul trece în firesc: războiul și traumele lui, copilăria (Păpușa), depășirea frontierei inocenței (Progerie, Prințesa), căutarea absolutului (Echipa celestă, Iluzia cea mare), dorința de autentic, ascunsă în spatele măștilor și convențiilor sociale (Masca). În Gambit (1990) se utilizează formula romanului polițist, dar ținta e de a scoate la suprafață dramele unor protagoniști marcați de
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
în evoluția morală a omului, în „istoria sa morală”. Încercând să explice această „evoluție morală”, S. Kierkegaard distinge trei etape, așa cum se va vedea în continuare. 1) Etapa originară este raportată la condiția originară a omului care este „starea de inocență și de ignoranță”. Ignoranța va fi suprimată prin intervenția păcatului. Păcatul va pune capăt „stadiului pre-adamic” al omului prin călcarea interdicției (a unui tabu) instituit de Dumnezeu creaturii sale. Călcarea interdicției divine va fi momentul „trezirii acelui germene de angoasă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ignoranța va fi suprimată prin intervenția păcatului. Păcatul va pune capăt „stadiului pre-adamic” al omului prin călcarea interdicției (a unui tabu) instituit de Dumnezeu creaturii sale. Călcarea interdicției divine va fi momentul „trezirii acelui germene de angoasă care dormitează în inocența originară” a omului și de care el nu are nici o cunoștință. 2) Etapa păcatului este legată de comiterea păcatului ca violare a interdicției divine și care va declanșa angoasa. Apariția angoasei va reprezenta sentimentul care conștientizează comiterea păcatului. Din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a omului și de care el nu are nici o cunoștință. 2) Etapa păcatului este legată de comiterea păcatului ca violare a interdicției divine și care va declanșa angoasa. Apariția angoasei va reprezenta sentimentul care conștientizează comiterea păcatului. Din acest moment inocența originară este înlocuită de păcat, iar puritatea de impuritate. Omul este pus în fața unei noi situații de viață. I se deschide o nouă perspectivă ontologică, un nou „drum”. Angoasa va reprezenta „vertijul libertății” care i se oferă ca perspectivă. Libertatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
puritatea de impuritate. Omul este pus în fața unei noi situații de viață. I se deschide o nouă perspectivă ontologică, un nou „drum”. Angoasa va reprezenta „vertijul libertății” care i se oferă ca perspectivă. Libertatea este opusul liniștii din etapa de inocență adamică. Ea va trezi sentimente ambivalente. Angoasa ne revelează dimensiunea timpului care „începe să se scurgă” în sensul de „cum” și de „ce va fi ?” Din acest moment, perspectiva viitorului omului este pusă sub semnul angoasei. Ea devine, în sens
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Orice păcat, ca vinovăție, implică fenomene de ambiguitate: neliniștea, angoasa, căința, regretul. Toate au un scop reparator: suprimarea păcatului, a culpabilității. Păcatul nu trebuie considerat ca o trecere de la bine la rău, ci ca pe o trecere de la starea de inocență - în care nu sunt cunoscute nici binele - nici răul, la domeniul de afirmare alternativă a binelui și a răului. Altfel spus, la domeniul moralei. Acesta este domeniul care se interpune între „inocență și culpabilitate”. Aici apare și se manifestă angoasa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ci ca pe o trecere de la starea de inocență - în care nu sunt cunoscute nici binele - nici răul, la domeniul de afirmare alternativă a binelui și a răului. Altfel spus, la domeniul moralei. Acesta este domeniul care se interpune între „inocență și culpabilitate”. Aici apare și se manifestă angoasa. Prin păcat, sufletul se determină și ia cunoștință de libertatea sa. Dar din acest moment, omul descoperă că este singur. Păcatul, vinovăția morală, îl „rupe” de Dumnezeu. Angoasa este sentimentul disperării pe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descoperă că este singur. Păcatul, vinovăția morală, îl „rupe” de Dumnezeu. Angoasa este sentimentul disperării pe care-l dă perspectiva unei existențe însingurate. 3) Etapa mântuirii este etapa de efort a anulării culpabilității. Prin păcat, omul decade din starea de inocență originară, ce reprezintă liniștea și echilibrul sufletesc interior. Din acest moment începe istoria, dar, în mod paradoxal, păcatul este condiția mântuirii, a restaurării ființei originare. El este o luptă a omului cu angoasa. O încercare de restaurare a spiritului. Suprimarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clasici sau imitate riguros. Ennodius și Dracontius mai recurgeau încă la exemple folosite și în educarea lui Seneca-tatăl, precum problema judecării „omului care a pus statuia Minervei într-un lupanar” sau „cazul omului care a vrut să cumpere cu bani inocența unei vestale”. Dar scopul înalt al acestui învățământ era erudiția. Tânărul în formare nu se visa doar eloquentissimus; el se dorea mai ales doctissimus. Cărturarul era recunoscut ca atare, în secolul al V-lea, nu prin dovezi de „mare orator
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este opusă celei precedente. Ea constă într-o „coborâre” (downward) a discursului despre problemele practice ale curriculumului; discursul devine infantilizat, problemele instructive și educative sunt tratate naiv și practicienii le percep ca pe un fel de reîntoarcere la starea de „inocență adamică”. Deși nu-i numește, Schwab îi are în vedere pe „neoumaniști”, precum Maslow (cu teoria sa despre „experiențele cruciale” ale nașterii) sau Carl Rogers (cu teoria „educației creative” și a „educației centrate pe client”). Naivitățile puerocentriste ale acestor teoreticieni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au pierdut rostul și forța pentru că nu mai aveau pe cine să reprezinte și nu mai aveau nici chiar membri. La fel și criticii. Când se mai întâmpla ca vreun blazat nostalgic sau neorousseauist năuc să predice despre fericirea și inocența vremurilor trecute, era luat în râs: era întrebat ironic dacă ar putea trăi măcar zece zile „în natura sălbatică”, fără curent electric, fără televizor, fără cuptor cu microunde, fără autoturisme etc. De altfel, în anii ’70 s-a produs extincția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Revolution, Cambridge University Press, New York, 1969. Cartea a fost precedată de câteva articole în care marele fizician „deconspira” această taină a culturii europene moderne: separarea dintre „cultura umanistă” și „cultura realistă”. Din cauza acestui păcat, majoritatea celor care se pretind, cu inocență și bună-credință, oameni de cultură sunt de fapt niște semidocți. Ei stăpânesc fie domeniul artelor, al literaturii și al filosofiei (umaniștii), fie domeniul științelor naturii și al matematicii (realiștii). O despărțire care, așa cum am arătat în această carte, își are
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
inginer, persoană care a avut întreaga viață funcții de conducere, cu un discurs justificativ bine disimulat sub pălăria muncii și profesiunii („Se muncea serios pe vremea aceea, mă întreb acum de unde izvora atâta energie cu care construiam socialismul”), mărturisește cu inocență: „În modul de viață al familiei mele, coada nu a existat. Aveam intrare mai peste tot, existau relații de funcții și ne serveam între noi. Doar atât vă pot spune, de foame nu am suferit nici eu, nici soția mea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reținând atenția și prin maniera neostentativă cu care V. introduce între lectori și lumea sa fictivă o distanță convenabilă. Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Personajele inadaptate ale lui P. par totodată vechii „cireșari” ai lui Constantin Chiriță, pe care evenimentele din 1989 i-au prins nepregătiți. Tinerii fac brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor, ajungând la plictis și catastrofism, devenind maturi într-un prezent patetic, disperat, dar și bășcălios. De altfel, evadarea se va face prin carnal, prin sex, limbajul găștilor de cartier înlocuind dialogurile de până la 1989 din romanele cu și despre
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina creatorului și nici în plastilina limbii. Percepția, ca și reprezentarea literară sunt condiționate de sisteme de prejudecăți care exclud ideea inocenței creatoare. În rețeaua de conexiuni a ficțiunii cu nonliterarul, autorul este întâiul releu și mediator. După cum demonstrează P., în romanul lui Slavici „chipul societății se schimbă odată cu imaginea pe care autorul și-o face despre rostul scrisului său și despre
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
anumită lentoare a mișcării, încercând să transpună stări evanescente: vis, somn, umbre, valuri, șoapte. Eul liric își desfășoară existența între viață și vis, între dorință și trăire (Sufletul neliniștit). Și Vânătoarea de umbre (2001) se caracterizează prin permanenta oscilație între inocență și tentație: „Eu sunt copilul cel rău. / Chiar și-n tăcere, / Când urc o treaptă în rugăciune, / Ispita mă linge, păcatul mă cere...” (Caut umbre). Eroina lirică, „hoinară-ntre pământ și cer” (Voi levita), se află în „ căutare de umbre
PURDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
bibliografie asupra prozatorului, Scriitorul și umbra (1995), eseu consacrat lui Sorin Titel, impune ca dominantă relația dintre autor și propriul său text. Refuzând didacticismul critic și privind opera printr-o lentilă livrescă, R. se oprește asupra temelor (naștere și moarte, inocență, singurătate, suferință) și a simbolurilor (casa, circul, călătoria). Următoarele cărți, dedicate lui Marin Preda (1996) și lui Liviu Rebreanu (1997), schițează un nedisimulat și cu atât mai demn de interes proiect critic de situare a unor mari prozatori față de utopiile
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
Jacques Delors, Iași, 2000; Max Weinreich, Universitățile lui Hitler. Contribuția intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor, Iași, 2000; Mary Douglas, Cum gândesc instituțiile, Iași, 2002; David Lodge, Muzeul Britanic s-a dărîmat!, Iași, 2003. Repere bibliografice: Liviu Radu, Nevoia de inocență, „ArtPanorama”, 1997, 1; Horia Nicola Ursu, Un debut cu „va urma” , „Ficțiuni”, 1998, 2; Liviu Radu, Despre o anumită disperare, „Ficțiuni”, 1998, 2; Voicu Bugariu, Un debut remarcabil, „Ficțiuni”, 1998, 2; Lucia Simona Bumbu, „Despre science fiction”, OC, 2001, 75
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
calea de mijloc, urmând o tradiție a prozei intelectualiste dintre cele două războaie. În narațiunile de început R. se preocupă în special de personaje, mai mult decât de acțiune, fapt observat de critică: „excelează în caracterele de tineri a căror inocență sau puritate sufletească constituie mize pentru victorii sau eșecuri în medii care-și fac din culpabilitatea colectivă o scuză sau o justificare nemijlocită sau simulată” (Marian Popa). Autorul se mulțumește cu analize vag psihologice, de gen comportamentist mai degrabă, colorate
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
de dragoste, întâia noapte de război? Este aceea de a fi o proză superioară. Un om cu un suflet clocotitor de idei și pasiuni, un om inteligent și neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de pătrundere psihologică dar și naiv, cu inocențe (și cu talent) de poet, vorbește despre dragostea lui, despre femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc., și din acest monolog nervos se desprinde încetul cu încetul o viață sufletească, indeterminată dar reală, un
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
plini de stoicism își îndură soarta chiar dacă înțeleg că sunt sacrificați, în timp ce alții, aflați în poziții înalte, încearcă orice stratagemă pentru a părăsi frontul. Memorialistica lui M. realizează o sinteză a existenței autorului, prezentând două momente esențiale, unul plin de inocență și bucurie, iar celălalt, dominat de un suflu tragic, cu secvențe de cruzime care pun la încercare fibra morală a fiecăruia. SCRIERI: Lumea copilăriei mele, București, 1998; Amintiri din război. 1941-1944, București, 1998; Strigătul sau Proiecția unui necunoscut în secolul
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
mozaicată. Poezia este invocată ca „ivirea cântecului”, „sunet pur”, „ținta hipnotică”, ipostaze metaforice desemnând o dinamică a contrariilor și proiecția spre un plan abstract. După o lungă întrerupere, N. revine în peisajul editorial cu volumul Gara de Est (2003). „Giulgiul inocenței” din Poeme, mărturie a unei lumi magice, se destramă brutal, tărâmul paradisiac, numit prin cuvinte de rezonanță blagiană - „acolo este veșnică vară” -, lasă loc imaginii bibliotecilor „prădate”. SCRIERI: Poeme, București, 1973; Roza și închipuirea, București, 1976; Duminică spre luni, București
NEGOIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
Societății Scriitorilor Români. „Frescă de moravuri contimporane”, Îmi placi!... este o povestire generată de sensibilitatea rănită a unei fete, a cărei încercare de a interveni pentru a-și ajuta o colegă aflată în impas devine o tristă odisee. Cu totală inocență într-ale relațiilor publice, tânăra apelează la câțiva demnitari, însă are prilejul să afle că aceștia erau doar niște impostori indecenți, care o supun unei hărțuiri sexuale ofensatoare, fără a se interesa câtuși de puțin de rezolvarea plângerii în discuție
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]