2,113 matches
-
Fernard Isidore Widal, celebru medic francez. Așa încît poți să și înveți ceva, mai mult, în orice caz, decît din îndrăgitele noaste integrame... Tablou de familie Cronicarului nu i-au scăpat, de-a lungul anilor, inițiativele culturale mereu proaspete și insolite ale infatigabilului UN Cristian, pseudonim sub care se ascunde o pasiune veritabilă pentru literatura română vie. După volumașele celor mai tineri poeți, scoase într-o mini-colecție underground, după rearticularea forumului revistei OBSERVATOR CULTURAL, unde UN Cristian a fost angajat nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7535_a_8860]
-
Gheorghe Grigurcu Un titlu de carte insolit: Tăblițele de săpun de la Itșet-Ip. Cu o dureroasă cochetărie, dl Mihai Buracu ia distanță astfel față de bolgia prin care a fost nevoit a trece între anii 1949 și 1954, înscriind inversat numele orașului Pitești și referindu-se la "tăblițele de
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
la sfârșitul anului trecut un roman istoric "cu poveste" - Evgheniții - transformând dragostea din subiect de cercetare în subiect de roman, sensibilitatea ce dubla în chip fericit documentația solidă din cărțile anterioare fiind valorificată din plin într-o poveste de dragoste insolită și voluptoasă, ce are ca fundal același segment temporal al începutului de secol XIX, pentru care ochiul și urechea autoarei se dovedesc excelent formate. Cele două tipuri de conduite "amoroase" îndosariate deja în Focul amorului, cel specific oamenilor de rând
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la "puritatea lor"? E. Lovinescu a militat pentru autonomia esteticului, dar nu și pentru autonomia expresiei critice, de-o
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
separat de conștiință, fie că e vorba de-o invazie a lumii fizice. E adevărat că libertatea rămîne obsesia creatorilor de tip avangardist. O libertate care se manifestă prin apelul la asociațiile cele mai diverse, prin recursul la un limbaj insolit, răspunzînd iluziei unei asimilări a realului grație dispariției normelor ce prevedeau abordarea lui doar pe anumite secțiuni și în temeiul unui discurs canonic, ceea ce duce la conștiința tot mai accentuată a depoetizării, recte a îndepărtării de o tradiție anchilozantă. E
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
Gheorghe Grigurcu Chiar de la prima vedere poezia Angelei Furtună impune prin belșugul său de asociații insolite, prin starea clocotitoare a discursului ce se revarsă peste reperele unui real subordonat, compromis, anihilat. Fantezia creatoare se instituie în locul percepțiilor și accepțiilor curente, malaxate, înghițite de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
se oglindească în limbile pe care le stăpînim. „Europa ist ein Plural und kein Singular”, spune Enzensberger. („Europa e un plural, nu un singular”) Dezideratul e luminos, doar politicienii nu vor să audă de el. Profeții negre Din rîndul aparițiilor insolite care țin capul de afiș al știrilor culturale în Germania, Günter Grass și-a găsit în persoana lui Thilo Sarrazin un concurent puternic. Senator în Bundestag și economist specializat în finanțe, Sarrazin s-a remarcat în urmă cu doi ani
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
Agentul secret“ și de „Ministerul groazei“, cartea „Expresul de Stambul“ face parte din seria celor denumite de autor „divertismente“. Mulți dintre eroii lui Greene tranzitează dintr-o carte în alta. Povestea de față relatează o călătorie a mai multor personaje insolite pe ruta Ostende-Istanbul, de-a curmezișul unei Europe frământate, în care încep să-și arate colții nazismul și comunismul. Graham Greene: Expresul de Stambul. Editura Polirom, București, 2005. Preț: 235 000 lei. Biblia esențială A trecut vremea minunilor, așa gândește
Agenda2005-10-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283467_a_284796]
-
să asculte, amănunțit, istoria proceselor sale. Volumul se deschide cu două scurte texte memorialistice - O mărturie și Declarație - în care Laszlo Alexandru se prezintă că un participant "direct" la evenimentele din seara zilei de 21 decembrie 1989 din Cluj. Această insolita introducere reprezintă probabil un fel de certificat de moralitate pentru cel care se erijează în continuare într-o instanță morală a lumii literare românești. Urmează mai multe comentarii pe marginea cazului Paul Goma, grupate sub titlul În jurul lui Paul Goma
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
de funcții publice, aceștia continuă să-și utilizeze astfel talentele de investigatori (e drept, acum numai asupra morților), pregătind profesional adevărate fișe informative ale răposaților, cărora li se oferă în felul acesta o înmormântare pe măsura vieții lor. Descoperirea acestui insolit episod al tranziției est-germane m-a cufundat în întrebări și meditații mai mult decât de spectator. Pentru că, înainte de toate, nu am reușit să-mi reprim elanul comparativ și nu am putut să nu mă întreb în ce măsură o asemenea întâmplare ar
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cu o realitate exterioară, neutralizându-se reciproc. De aceea cele mai grotești momente sunt compromise în existența lor evenimențială și prin condiția ce li se inculcă de produse ale scriiturii. Nu e vorba de o "comedie a limbajului", ci de insolitul raportului real-imaginar. Termenii alăturați aparțin unor zone total incompatibile, iar, pe de altă parte, "personajele", caricaturi ale realului, denotă automatismele, reificarea ființei umane, alienarea, regresiunea în elementar. Și așa, situate la granița irealității, "paginile" creează lumi grotești-fantastice. Nu-i deloc
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
o repet. Nici una dintre acuze nu rezistă în fața unor judecăți simple, de bun-simț. Ca politolog, interesat de tot ce se întîmplă pe scena politică românească, Vladimir Tismăneanu avea tot interesul să nu rateze întîlnirea cu un jucător nou și foarte insolit în politica dîmbovițeană, care, în plus, se bucura de consilierea bunului său prieten Dan Pavel. Mă bucur să cred că între timp profesorul de la University of Maryland s-a lămurit cu opțiunile politice ale lui Gigi Becali și aștept cu
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
de neorînduială, iar diavolul e sinonim cu dezordinea. Dar la o privire mai minuțioasă, firea lor despotică (căci cine vrea să pună ordine în toate are o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
torsionare, înotul, dezmembrare până la metamorfozarea trupurilor feminine în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit pe plajă - contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
șovăială sub ochii celorlalți, el se transformă aproape obligatoriu în punct de plecare al unui mit. "Mitul Bălcescu" a luat naștere de îndată ce autorul s-a sfîrșit departe de țară, la vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita sa trecere prin cultura noastră avea să se materializeze mai întîi printr-o pletoră de poezii scrise de prieteni (Bolintineanu, Bolliac, Alecsandri etc.), apoi în opere compuse de autori romantici care nu-l cunoscuseră personal (Eminescu), în fine - în scrieri
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
lucrurile par mai puțin clare. Analiștii monografiei au invocat mijloacele retorismului romantic, vestigiile evidente ale oratoriei clasice, fraza și paragraful cu subtile alterări ale timpurilor verbale ("basorelieful gramatical"), stereotipia figurativă, mai ales în cazul epitetelor. Definirea specificului stilistic al acestei insolite opere a rămas însă, pînă acum, incertă, iar pomenirea unui nume-sursă a fost mereu ocolită. Deși se bazează pe o impunătoare bibliografie de sorginte mai ales franceză și italiană, cartea despre Mihai Viteazul nu seamănă cu cele ale marilor istorici
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
a acoperi falia dintre reprezentările unor vîrste diferite, de a închega și stăpîni propria identitate. Istoria reală sau cea culturală e mai mult decît pretext, dar îi va fi totodată refuzată autoritatea de a domina viziunea personajelor. Istoria e la fel de insolita că orice altă trăsătură a realului. Cea oficială este cooptata în actul independent al povestirii atît că realitate, cît și ca discurs: "hai să conchidem împreună cu ditamai istoricii că sîntem la începutul anilor cincizeci, că noii orînduiri i se potrivesc
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse, de „adâncime”, există, dar ele sunt elemente de construcție, nu de filozofie. De exemplu, când Emma
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
locului trebuie spus că, judecat din perspectiva gândurilor sale celor mai intime (ce altceva este un jurnal dacă nu o oglindă a sufletului), Cristian Bădiliță se arată mai puțin spartan decât în sângeroasele dueluri intelectuale care i-au adus o insolită reputație sau în poveștile puse pe seama sa în spațiul literar dâmbovițean. În mod normal jurnalul intim prelungește și clarifică ideile, frustrările, iubirile, resentimentele, speranțele, fobiile manifestate de un om în spațiul public. Din jurnalul unui mare iubitor de femei, ceea ce
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
nostru cultural, mai mult decât un substrat. Literatura lui Ramón ni se înfățișează ca o colecție de întâmplări în (i)realitatea imediată, "stare de corp" a "mamiferului" care scrie, după cum spunea el însuși, modalitate de a transfigura banalul prin metafore insolite și de a elibera cuvintele de sensurile convenționale, deja prea tocite. Că așa stau lucrurile o demonstrează aproape toate scrierile sale, de la El libro mudo și Morbideces, la El Rastro și Automoribundia, de la El hombre de alambre la cele patru
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al lumii", iar replicile au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll. Sunt multe paginile care ar merita citate în întregime (memorabilă este, de pildă, întâlnirea cu Desdemona, într-
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
nu mai constă, în primul rând, în relatarea întâmplărilor unor eroi. În al doilea rând, îmbină evocarea vieții cu studiul artei, stilul liric cu cel savant, ceea ce o face să semene cu ceva nedecis între roman și tratatul științific. Caracterul insolit al cărților lui Mircea Horia Simionescu decurge din această ironică lichidare a oricărei formule tradiționale”. Autorul valorifică, în spirit postmodern, avant la lettre, dimensiunea ludică a literaturii, înțelegând ficțiunea nu ca pe o permanentă raportare la un referent exterior ei
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
de un Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
temporar) Camil Petrescu. Și lui îi dedică un succint, însă pătrunzător portret: "în acest omuleț blond șters, care, la prima vedere, nu impresiona în nici un fel, trăiau intens numai ochii agitați, febrili, neastâmpărați." I. Peltz mai semnalează și mici fapte insolite sau mai puțin cunoscute, ca, de exemplu, că Al. Davila ar fi fost fiul natural al lui Franz Liszt, că Panait Istrati, întâlnindu-l pe monseniorul Ghica și-ar fi manifestat dorința de a trece la catolicism, că Anton Holban
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]