2,510 matches
-
varia în jurul valorilor normale medii de 100 mmHg, cu maxime admise pînă la 150 mmHg, iar presiunea LCS-ului este de aproximativ 10 mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR Circulația sanguină cerebrală este asigurată prin diferența dintre presiunea sanguină și presiunea intracraniană. Asigurarea unui
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
10 mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR Circulația sanguină cerebrală este asigurată prin diferența dintre presiunea sanguină și presiunea intracraniană. Asigurarea unui debit sanguin cerebral uniform este fundamentală pentru funcționarea cerebrală. Mecanisme complexe de autoreglare ale circulației cerebrale asigură o presiune de perfuzie cerebrală
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
endocrine, obezitatea, hipotiroidie, anomalii paratiroidiene, etc., anemii prin carența de Fe; boli de sistem - lupus eritematos; medicamente: acid nalidixic, tetracicline, vitamina A, carbonat de litiu, sindroame familiale etc. Mecanismele patogenice sunt reprezentate de afectarea barierei hemato-encefalice cu hiperproducție de fluid interstițial și edem cerebral extracelular; lichidul cefalo-rahidian este produs normal, există schimburi crescute dinspre fluidul interstițial spre LCR la nivel transependimar și pial transcerebral; se produce o rezorbție crescută a LCR-ului și există un eflux venos rapid. Aceste circuite fluidice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
eritematos; medicamente: acid nalidixic, tetracicline, vitamina A, carbonat de litiu, sindroame familiale etc. Mecanismele patogenice sunt reprezentate de afectarea barierei hemato-encefalice cu hiperproducție de fluid interstițial și edem cerebral extracelular; lichidul cefalo-rahidian este produs normal, există schimburi crescute dinspre fluidul interstițial spre LCR la nivel transependimar și pial transcerebral; se produce o rezorbție crescută a LCR-ului și există un eflux venos rapid. Aceste circuite fluidice justifică presiunea mare a lichidului cefalo-rahidian și permit menținerea autoreglării circulatorii cerebrale cu funcționare nervoasă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tiroidita de post-partum (2-7% din femeile gravide!); tiroiditele focale. Tiroidita Hashimoto se asociază adesea cu alte afecțiuni autoimune: poliendocrinopatii: diabet insulino-dependent, insuficiență corticosuprarenală (sd. Schmidt), hipofizită, ovarită, hipoparatiroidie. vitiligo, anemie Biermer, sd. Sjogren, lupus, poliartrită reumatoidă, dermatomiozită, polimiozită, miastenie, pneumopatie interstițială, glomerulopatie. Anatomopatologic, se notează un proces citolitic și degenerativ cu infiltrare limfo-plasmocitară a țesutului tiroidian. Se notează grade diferite de fibroză și distrucție a celulelor epiteliale foliculare. Se pot forma foliculi limfoizi și centri germinali. Celulele foliculare epiteliale sunt frecvent
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de sex-Y, SRY). Aceste gene codifică o proteină capabilă să se lege de ADN, factorul de determinare testiculară (TDF), responsabilă de diferențierea celulelor germinale primordiale în spermatogonii, a celulelor suport derivate din epiteliul celomic în celule Sertoli și a celulelor interstițiale derivate din mezenchimul crestei genitale în celule Leydig. Testiculul este format și funcțional de la 8 săptămâni de gestație și din acest moment preia întregul program de sexualizare prenatală. Prin androgeni, testosteron și dihidrotestosteron (DHT) testiculul determină diferențierea canalelor deferente și
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
gonadei masculine, 350 milioane de celule Leydig și o rețea de vase, limfatice și nervi, toate incluse într-o stromă bogată în fibroblaști. Testiculul conține două compartimente funcționale: compartimentul germinal reprezentat de tubii seminiferi și compartimentul endocrin format din celule interstițiale Leydig. Tubii seminiferi adulți, cu un diametru de aproximativ 165 µm, conțin celulele liniei seminale și celulele Sertoli cu funcție nutritivă și hormonală. Celulele Sertoli au baza situată pe membrana bazală a tubilor seminiferi și emit spre interiorul tubului un
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
rolul de a proteja celulele liniei spermatice de orice factor agresiv toxic sau imunologic vehiculat de sânge și de a nu permite contactul între celulele sistemului imunocompetent și celulele liniei spermatice, care în cursul diferențierii achiziționează numeroase antigene specifice. Compartimentul interstițial intertubular conține celulele Leydig, mari, poliedrice, conținând picături de colesterol, care reprezintă substratul steroidogenezei. Spermatogeneza Spermatogeneza implică trei procese: multiplicarea celulelor germinale, meioza care permite achiziționarea garniturii haploide de cromosomi și formarea structurilor destinate să asigure protejarea informației genetice, motilitatea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
corpului galben și, respectiv, al secreției de estrogeni și progesteron, suportul hormonal al endometrului dispare și, la nivelul endometrului, apar episoade intermitente de constricție a arteriolelor cu ischemie și apoi relaxare cu hiperemie locală. Acestea determină trecerea sângelui în spațiile interstițiale și apariția unor mici hematoame între stratul bazal și cel funcțional, care determină detașarea stratului funcțional împreună cu o cantitate variabilă de sânge, sub forma menstrei. Dacă endometrul a suferit o corectă impregnare hormonală cu secvența estrogeni-progesteron, detașarea este relativ rapidă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
283-288 21. McDermott S. Gallbladder disease. InnovAiT 2009;2:479-485. CAPITOLUL II BOLILE APARATULUI RENAL NOȚIUNI DE SEMIOLOGIE Evaluarea clinică a pacientului cu patologie renală este prima etapă necesară pentru diagnosticul uneia din principalele categorii de afecțiuni: nefropatii glomerulare, nefropatii interstițiale, nefropatii vasculare, insuficiența renală acută sau boala cronică de rinichi (termenul anterior utilizat - insuficiență renală cronică). În general pacientul este adresat nefrologului pentru una din următoarele cauze: - modificări ale examenului de urină (proteinurie, hematurie, cilindrurie, leucociturie) - retenție azotată (creșterea creatininei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
glomerulonefrita acută (GNA) poststreptococică este mai frecventă la tineri, infecțiile urinare sunt mai frecvente la femei - ocupația - expunerea la frig favorizează infecțiile urinare la femei, expunerea cronică la metale grele (plumb, mercur, arsenic, fosfor, tetraclorură de carbon etc) determină nefropatii interstițiale cronice, expunerea la hidrocarburi se asociază cu incidență crescută a GN rapid progresive etc - obiceiuri alimentare - pot condiționa dezvoltarea litiazei renale - consum de medicamente - cronic (consumul constant, de lungă durată de analgezice, AINS determină nefropatia analgezică, formă de nefropatie interstițială
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
interstițiale cronice, expunerea la hidrocarburi se asociază cu incidență crescută a GN rapid progresive etc - obiceiuri alimentare - pot condiționa dezvoltarea litiazei renale - consum de medicamente - cronic (consumul constant, de lungă durată de analgezice, AINS determină nefropatia analgezică, formă de nefropatie interstițială; medicația diuretică, cu IECA sau sartani favorizează/agravează retenția azotată) sau de dată recentă (anumite antibiotice ca aminoglicozidele, cefalosporine sau chinolone pot determina IRA prin mecanism toxic sau alergic; consumul de AINS supraadăugat medicației cronice la un pacient vârstnic, diabetic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
În anurie este suprimată formarea de urină la nivel renal (anurie secretorie) sau este împiedicată eliminarea sa (anurie excretorie) sau mecanismul este mixt: - anuria secretorie (adevărată) poate avea cauză prerenală (hemoragii, deshidratare, șoc hipovolemic), renală (afecțiuni ce implică glomerulul, tubii interstițiali sau ambele) - anuria excretorie (falsă, urologică) are mecanism postrenal obstructiv organic (obstrucție ureterală intrinsecă sau extrinsecă) sau funcțional (spasm ureretal). 4. Hematuria se definește ca prezența de sânge în urină. Cuantificarea numărului de hematii se poate face prin examen microscopic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
inflamatorii ale prostatei, uretrei), terminală (leziuni vezicale) sau totală (afectare renală sau ureterală). Indiferent de tipul hematuriei este importantă stabilirea etiologiei, în funcție de care hematuria poate fi: - de cauză nefrologică: frecventă în nefropatii glomerulare, poate apărea și în rinichiul polichistic, nefropatii interstițiale acute, necroză papilară (PN acute severe, siclemie, consum de analgezice, diabet), nefropatii vasculare (embolie de arteră renală, tromboza venei renale), diateze hemoragice, medicație favorizantă (anticoagulante, analgezice) - de cauză urologică: tumori indiferent de localizare, litiaza renală, infecția urinară, traumatisme, patologie legată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
depuneri calcice în derm cauzatoare de prurit sau prezența de formațiuni papulo-veziculare numite uremide. Peteșiile și echimozele apar în IRA severă și în IRC avansată (traduc tulburări de coagulare) sau în afecțiuni cu mecanism alergic (vasculite, colagenoze, purpura Henoch-Schönlein, nefrita interstițială acută imuno-alergică etc) - țesutul celular subcutanat - slab reprezentat în IRC avansată cu malnutriție. Elementul sugestiv și frecvent întâlnit în afecțiunile renale este edemul cu caractere clasice: alb, moale, nedureros, care apare inițial în regiunile cu țesut celular lax (palpebral, genital
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hipernatremia: pierderi renale sau digestive excesive de apă liberă, deshidratare prin aport scăzut, tratament agresiv cu diuretice, corticosteroizi, diabet insipid - hiponatremia: pierderi digestive, traumatisme, arsuri, secreție inadecvată de ADH, postmedicamentoasă (antidepresive, antidiabetice, citostatice, diuretice tiazidice), faza poliurică a IRA, nefropatii interstițiale „cu pierdere de sare”. Modificările calciului seric: - hipercalcemia: paraneoplazică, hiperparatiroidism secundar și terțiar, tratament cu tiazidice, săruri de litiu etc - hipocalcemie: hipoparatiroidism, sindrom nefrotic, ciroza hepatică, pancreatita acută. Modificările fosforului seric sunt importante în special la pacienții cu BCR avansată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cel mai frecvent cancerul vezical) și trebuie evaluată urologic. 5. hematuria este tranzitorie sau persistentă 6. cauza hematuriei:nefrologică: - glomerulară: hematurie microscopică, nedureroasă, fără cheaguri, cu hematii dismorfice și cilindri hematici, însoțită de proteinurie de tip glomerularextraglomerulară: cistita infecțioasă, nefropatii interstițiale acute, rinichi polichistic, afecțiuni vasculare, necroza papilară - extrarenală: prin tulburări de hemostază (diateze hemoragice, hemofilie, coagulare diseminată intravasculară), tratament cu AINS sau anticoagulante - urologică: nu se însoțește de proteinurie semnificativă, poate fi însoțită de durere sau de cheaguri, este frecvent
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
unite în pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, elementul anatomic care leagă rinichiul de vezica urinară. Nefronul este format din: corpusculul renal, tubul proximal, ansa Henle (care are două ramuri în formă de U - ascendentă și descendentă, separate prin țesut interstițial medular) și tubul distal. Nefronul se continuă cu tubul colector. Corpusculul renal (corpusculul Malpighi) este format din glomerul, capsula Bowman și aparatul juxtaglomerular (Fig. 39, Planșa II). Corpusculul renal are doi poli: vascular (format din arteriola aferentă și eferentă) și
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
poate fi acută și cronică (recurentă). Diagnosticul necesită urocultură. Medicația preferată este chinolonele și Biseptol timp de 4-6 săptămâni urmată de urocultura de control. NEFROPATII TUBULO-INTERSTIȚIALE Definiție, date generale Nefropatiile tubulo-interstițiale (NTI) reprezintă afecțiunile caracterizate prin afectarea predominantă a țesutului interstițial și a tubilor renali subiacenți. Sunt clasificate în acute și cronice, fiecare dintre entități putând fi primară sau secundară unei afecțiuni sistemice. Anatomopatologic se caracterizează prin inflamație în interstițiu sau atrofie tubulară sau dilatație sau fibroză extinsă, însoțită de un
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
warfarina, captopril, fenofibrați, săruri de aur, interferon, streptokinaza etc. Notă! NTI acute trebuie diferențiate de necroza tubulară acută în care mecanismele sunt toxic și ischemic. Morfopatologie NTI acute se caracterizează prin infiltrat inflamator polimorf difuz, afectare tubulară constantă și edem interstițial (Fig. 49, Planșa II). Glomerulii și vasele renale sunt indemne. În evoluție infiltratul inflamator este înlocuit de țesut fibros. Tablou clinic și de laborator Manifestările clinice sunt nespecifice, de obicei debutul este de IRA cu oligurie, alterarea stării generale, grețuri
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
prin abuz de analgezice, expunerea la litiu, ierburi chinezești, metale grele, chimioterapie etcmetabolice, afecțiuni hematologice, boli imune, genetice (vezi NTI acute) - nefropatia de reflux - neclasificate: nefropatia endemică balcanică, nefrita de iradiere. Morfopatologie Caracteristicile histologice sunt: inflamație cronică, atrofie tubulară, fibroză interstițială (Fig. 50, Planșa II). În evoluție poate apărea afectare glomerulară. Consecințe fiziopatologice Anomaliile structurale determină consecințe funcționale în relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și hiperkaliemie, afectarea medularei se însoțește de scăderea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și combinații) și de AINS. Consumul trebuie să fie cronic, cel puțin 1g/zi, cel puțin 2 ani. Locul injuriei este medulara renală care conține porțiunea medulară a ansei Henle, tubii colectori, vase renale. Consecința este atrofia tubulară și modificări interstițiale. Apare frecvent la femeile peste 60 de ani (de 2-6 ori mai frecvent) care asociază afecțiuni cronice însoțite de sindrom algic. Tabloul clinic este definit prin sindromul la analgezice: - cefalee, dureri osoase, musculare sau articulare care motivează consumul de analgezice
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cardiac scăzut (insuficiența cardiacă) c. alterarea perfuziei renale (sepsis, medicație vasodilatatoare în exces, anestezice, sindrom hepato-renal, tromboză de arteră sau venă renală) d. afectarea autoreglării renale (AINS, IECA, sartani) e. hipervâscozitate (hemopatii maligne) II. renală (intrinsecă) - consecința afectării tubulare, glomerulare, interstițiale sau vasculare: a. necroza tubulară acută - cea mai frecventă cauză, apare la peste 90% din pacienții spitalizați cu IRA și este indusă de toxice directe endogene (ex. mioglobinurie în sindromul de strivire) sau exogene (antibiotice, substanțe de contrast), ischemie (cauze
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Pierderea progresivă de nefroni este compensată prin adaptarea nefronilor restanți. Cu alte cuvinte, are loc o creștere a sarcinii funcționale impuse fiecărui nefron pentru meținerea funcției normale pe ansamblu. Nefronii restanți funcționali sunt hiperperfuzați, ceea ce duce la glomeruloscleroză și fibroză interstițială. Nefronul este reponsabil de excreția apei, electroliților și a substanțeor azotate. Pentru menținerea acestor funcții se produc o serie de modificări la nivel tubular (diminuă reabsorbția apei, sodiului și fosfaților, crește secreția de potasiu și de acizi, se produce acumularea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Ca manifestări vasculare sunt trombozele arteriale și venoase determinate de hipervâscozitatea sanguină (mielom multiplu, policitemia vera) și sindromul de venă cavă superioară prin compresiune (limfoame mediastinale). Aparatul respirator prezintă semnele clinice ale infecțiilor respiratorii, semne de pleurezie sau de afectare interstițială (fibroză pulmonară) - manifestare a limfoamelor nonHodgkin sau consecința radioterapiei. Sistemul ganglionar trebuie obligatoriu examinat, deoarece furnizează informații valoroase prin existența adenopatiilor (mărirea ganglionilor care în mod normal nu se palpează) și caracterele lor. În leucemia limfatică cronică adenopatia generalizată este
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]