2,036 matches
-
ochii mei, era un om care în materie de morală, intelect și artă era extrem de integru și se comporta în mod corespunzător; era tolerant cu cei care aveau capacități mai mici decât el și veștejea numai ceea ce aprecia drept înșelătorie, ipocrizie, afectare și altele de acest fel. Aveam de asemenea sentimentul că privea viața în mod foarte serios ca având un anumit țel. Pentru a l formula cu propriile sale cuvinte, care mi-au ajuns doar de puțin timp la urechi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spre obiective comune. Wittgenstein continua să vadă în Russell cea mai bună minte implicată în asemenea cercetări și spera din suflet că o bună comunicare asupra muncii lor în filozofie va putea supraviețui naufragiului prieteniei lor. Pentru a evita orice ipocrizie, i se părea însă esențial să cadă de acord că ceea ce îi leagă se situează în perimetrul unor preocupări intelectuale care ar putea fi bine izolate de cel al idealurilor de viață, al emoțiilor și sentimentelor. Modul cum comunică Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în caricatură. Versul lui Adi Cristi se construiește ca un decupaj viu dintr-o realitate bolnavă și are adesea o duritate menită a sancționa tocmai tarele realității noastre imediate. Lumea în care trăiește poetul e una a seducției prin kitsch, ipocrizie și superficialitate, așadar un fel de ridicol bâlci al deșertăciunilor, de care, în calitatea autoimpusă de agent secret acoperit (firește, al adevărului), el este cu totul și iremediabil dezgustat. Ideea de agresiune a mediului socio-politic în care scriitorul este condamnat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devine astfel o eboșă de portret prea puțin amical, dacă nu caricat de-a binelea. Autodeclaratul "cămătar de semne" nu iartă viciile prea puțin literare ale unora dintre confrații întru poezie, fixându-le o dobândă nu întotdeauna mică pentru narcisism, ipocrizie, pasiunea neostoită pentru talanți, nuri sau aburi etilici. Iașul poetic de azi se poate de bună seamă recunoaște, cu luminile și mai ales umbrele lui, în dulcile-amărui poetizări secunde ale lui Dumitru Spătaru... Referințe critice (selectiv): Liviu Antonesei, în "Convorbiri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a căutării de libertate. Filozoful Nicolai Berdiaev constată [p.149-150] că în existența mic-burgheză au început să moară virtuțile naționale ale poporului francez capacitatea de eroism, dragostea de libertate și temeritatea în fața morții. Setea de bogăție a trecut în ipocrizie și venalitate. Anume în acest Paris oraș spiritual, vesel, liber și cutezător mică burghezie și-a găsit desăvârșirea, expresia să estetic coerentă. Francezii s-au săturat de catastrofe, revoluții, războaie, căutări, ei și-au dorit o viață liniștită, mulțumită, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Literatura devine un instrument de demascare a acestei duplicități, combătut de societate prin acuzarea scriitorilor de imoralitate. Scandalul inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
propus prin crearea ciclurilor 165. Artă, conform proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
64]. Românul ar putea suplini scenă teatrală, observă Ph. Hamon [2001, p.74, 75]. Și aceasta sub mai multe aspecte: mai întâi, constituindu-se că mimesis al lumii sociale care este deja o "mascaradă", o lume deja teatralizata prin diverse ipocrizii ale comportamentului și prin ritualurile vieții cotidiene. Apoi, constituindu-se că o serie de "tablouri" sau de "scene", construcții narative care domină toată jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (scenă primei întâlniri, scena căsătoriei, scena la bal, scena
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în gradul de independență și căutarea frenetica a aventurii. "La ville n'était plus qu'une grande débauche de millions et de femmes
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
descrierea corpului, figurii, semnelor particulare, vestimentației, podoabelor, trăsăturilor dinamice, cu etopeea (termen desemnând în retorica clasică portretul moral) spiritul superficial/profund, cultivat/necultivat, ironic/tolerant, aspect mobil/inert, particularitățile (comportamentale, de limbaj sau atitudine), curajul/prudență/lașitatea, sobrietatea/liberalismul, sinceritatea/ipocrizia, viciile/virtuțile. Într-o apariție relativ recentă, J.-Ph.Miraux [1997, p.11] mai delimitează un aspect; el vorbește despre portretul fizic (trăsături fizice, aparente, talie, sex, îmbrăcăminte), portretul moral (caracter, trăsături psihologice, opinii) și portretul social (proprietăți, meserie, bani
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle, comparaison et instruction" [Leș Illusions perdues, 1983, ÎI, p.333]. Eroii lui Balzac au făcut carieră pentru că au înlocuit sinceritatea cu ipocrizia. "La substitution des moeurs aux lois, l'état de légitime défense où se trouvent leș individus par rapport à la Société et qui leur autorise tous leș moyens d'action, mais d'abord l'hypocrisie et le renoncement aux valeurs
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
investiții, toate sunt acoperite de o tăcere deplină, cvasiontologică. În baza teoriei calviniste ce sacralizează tezaurizarea, acești bancheri nu au numai funcția de gardieni ai banilor, ci și ai... moralei. Tăcerea lor protejează virtutea economisirii, iar secretul recompensează onestitatea clienților. Ipocrizie? În tot cazul, această taină monetară stă la baza atît a neutralității Elveției, cît și a prosperității sale. Elveția deține 27 % din ansamblul piețelor financiare offshore ale lumii, situîndu-se cu mult înaintea Luxemburgului și a diferitelor paradisuri fiscale din Caraibe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și pentru cu noașterea mai mult sau mai puțin aprofundată a altor științe, minimalizare pe care eminescologii și cercetătorii operei eminesciene au infirmat-o ulterior). Pe Schopenhauer îl citise încă de acum, căci în chiar Sărmanul Dionis se amintește de "ipocrizia vecinică, care ține cât istoria omenirii", de "acel sâmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată a vieții și a faptelor sale egoismul său". După stilul însemnărilor de atunci 7, după nuanța lor eclectică, după aprinderea patriotică și multitudinea proiec
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
castel, în sfîrșit, se practică un șir lung de amenințări cu moartea care, treptat, împing victima către indiferență totală. Într-un tîrziu, această "tortură cu artă" se încheie cu asasinarea inevitabilă a femeii (prin sugrumare). Bosola, vechiul intrigant, decepționat de ipocrizia Ducilor, se transformă subit (episodul lasă mai curînd impresia că piesa a fost elaborată pe parcursul unui interval mare de timp, personajele pierzîndu-și, întrucîtva, organicitatea și focalizarea de caracter) și vrea să răzbune nedreapta moarte. Îi ucide pe cei doi frați
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o fată dori să afle dacă Ceaușescu dăduse ordin, într-adevăr, ca șoselele să fie construite din reziduuri nucleare, iar un băiat îmi ceru o estimare a numărului evreilor-spanioli trăitori în România, convins fiind că limba
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești, deoarece, în moarte, mentalul colectiv localizează, fără inutile ipocrizii, logica supremă a existenței confuze și lipsite de țel. Toată lumea pare să creadă precum unul dintre eroi că "în fiecare secol sînt cinci ani de abundență, după care totul se duce de rîpă". O singură generație se bucură de scurtul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară între universul intim și societate. Această fractură între viața familială și viața socială dă naștere multor ipocrizii în societățile noastre. Sper să sparg această linie de front. Și am renunțat la limba persană pentru a rosti durerea unei femei din țara mea. (ibid.) Abandonul limbii sale în beneficiul unei libertăți creatoare, sfidarea civilizației proprii printr-un ocol
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din etnii nu e denunțată în sine, nu se caută vinovății singulare sau colective, nimic nu este explicitat, dar factualul pur conduce inevitabil spre dramă: în ura crescîndă, generată de rivalități și gelozii, în ipocrizia și duplicitatea profesoarelor, în conduita echivocă a unui bătrîn aristocrat european, prea atras de proaspetele frumuseți locale, se conturează distinct geneza unui fenomen genocidul asupra populației tutsi, care avea să vină în curînd care, departe de a fi fost spontan
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cvadragenară, născută în Camerun și instalată în Franța din 1991, ne oferă o poveste universală pe tema nașterii, dispariției și renașterii unui neam. De fapt, problema dureroasă ce constituie fundalul textului o reprezintă rușinosul comerț cu sclavi negri practicat cu ipocrizie și nerușinare de civilizatul Occident de-a lungul a peste patru secole. Tribul Mulongo, ales ca ax narativ, trăiește în deplină pace și împăcare cu natura și semenii, fără să-și folosească lăncile și cerîndu-și iertare de la fiecare animal ucis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distrugerilor iresponsabile, a eutanasierii celor mai credincioase animale pentru oamenii din toate timpurile și altele. Lumea modernă diferă de lumea tradițională pentru că vrea în permanență să domine cu orice preț natura și ființele umane ce o compun. Se trâmbițează cu ipocrizie binele, dar oamenii se simt năpădiți de tot mai multe rele. Tot mai des auzim critici la adresa informaticii și comunicărilor prin sateliți a datelor structurate și difuzate prin rețele de calculatoare naționale și internaționale. Lumea e înfricoșată de hackeri, de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Rousseau despre opoziția dintre natură și societate drept cauză a divizării în mai multe feluri a omului: între iubirea de sine și iubirea celorlalți sau între a fi tu însuți și a fi alienat, între înclinație și datorie, sinceritate și ipocrizie. Și întrucât "istoria" a schilodit natura omului, s-au pus multe speranțe în crearea "societății civile". Concepția lui Rousseau a fost împărtășită totuși de americanul Henri David Thoreau (1817-1862), mare iubitor de natură, apropiat o vreme de Emerson transcendentalistul. (7
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o petrecere orgiastică, de salon, cu bărbați în frac și femei îmbrăcate conform ultimei mode de la Paris. Câteva măști detașate au căpătat o stranie autonomie și răspund prin grimase măștilor atașate pe chip. Carnavalul sugerează infernul monden al convențiilor și ipocriziei, ca o reprezentație cu măști care s-au subtituit chipurilor adevărate, fără ca din acest spectacol să fie complet extrasă nota de frivolitate. Tot în Adevărul literar și artistic din 1921 este reprodus un alt desen de S. Maur, Stea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
film documentar. Poate fi considerat manipulare și faptul că un autor, regizorul, impune o viziune estetică. De ce ai pus camera în unghiul ăsta, de ce l-ai filmat de jos, ca să i se vadă părul din nas? Este un fel de ipocrizie pretins binevoitoare, care poate merge la nesfârșit și la un moment dat trebuie să i se pună capăt: ceea ce contează este intenția mea față de această realitate. Un alt aspect important: este vorba de sprijinul material acordat de regizor personajelor. De
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
din timpul lor, în care trebuiau să câștige bani, unul cu amuletele, iar altul cu făcutul alcoolului. Nu am găsit încă dispozitivul retoric pentru a lansa această afirmație, care pe unii îi șochează: trebuie să renunțăm într-un fel la ipocrizia asta. Îmi aduc aminte de un caz, de acum câțiva ani, am uitat cum se numește regizoarea, e din America, care a făcut un film despre exciziune în Egipt, adică tăierea clitorisului la fete. Nu am văzut filmul, am citit
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]