1,908 matches
-
diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele căuș, și lichidul a picurat pe mâinile mele, cald și roșu, era de fapt sânge. Atunci am luat un cuțit și m-am tăiat puțin la deget, ca sângele să intre din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Dați-mi voie să vă amintesc unde se petreceau toate. La Baker & Inglis era perfect acceptabil să te Îndrăgostești de o colegă de clasă. La o școală de fete, o anumită cantitate de energie emoțională, care În mod normal e irosită pe băieți, ajunge să fie direcționată spre prietenii. La B&I fetele umblau braț la braț, ca școlărițele franțuzoaice. Concurau pentru afecțiune. Se stârneau gelozii. Apăreau trădări. Era un lucru obișnuit să intri În baie și să auzi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ești nebună? continuă el. Ar fi trebuit să fii iubita lui. Sau chiar mai bine, să te măriți cu el. — Sam, am mai fost căsătorită. Dacă nu ești cu persoana potrivită te simți prins În capcană, simți că ți-ai irosit viața. — De ce? insistă el. — Nu știu. Relația noastră n-a mers de la Început. Îl admir pentru geniul lui, pentru spiritul Întreprinzător, pentru calitățile lui de lider; știe chiar să cânte la pian bucata mea preferată, Sonata lunii. Dar când suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pavone făcu un pas Înapoi. Atitudinea femeii de la ghișeu Îl intimidă dar, Își aduse aminte, acasă era așteptat cu pâine, de aceea i se adresă cu o voce mieroasă. „De fapt puteam veni mai devreme. Am fost nevoit Însă, să irosesc multă vreme până ce am nimerit aici.Aveți Încredere, sunt om serios...!” „Să admitem replică ea pe același ton respingător, ce dorești? Timpul trece...!” „Păi, ce să doresc... Doresc să schimb câțiva dollars. Mă interesează ce preț oferă banca...”conchise el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
teatrele abordau probleme contemporane lipsite de interes, de personalitate. Dacă mai adăugăm faptul, toate piesele de teatru tratau același subiect, a unei doctrini comuniste, de cele mai multe ori au fost nevoiți să plece pe la jumătatea spectacolului, renunțând definitiv de-ași mai irosi banii și timpul lor liber. Nu se putea presupune datorită cărui miracol Teatrul de Revistă, și ce-l de Operetă, mai rula cu câte o piesă din repertoriul clasic Însă, de câte ori Încerca să cumpere bilete, acestea erau vândute cu două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
om să nu doarmă nopțile, turnând În stomacul lui cisterne Întregi cu băuturi alcolice??” „Până Într’o zi...!”suspină Tony Pavone cu gândul la banii cheltuiți cu Șeful Șantierului iar uneori la aventurile amoroase la care era obligat să participe irosind timpul și suportând prezența prostituatelor! Soarele dimineții Își făcu apariția În timp ce Gică Popescu Îl Întrebă suspinând. „E ora de Începere a programului de lucru. Ce hotărâre iei? Vii cu mine la birou, ori te duci acasă...?” „Să mă duc acasă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
furtișagurile tale, În timp ce dumneaei face mofturi, refuzând să-și salveze pielea...!! Din momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru un gardian cu cătușele pregătite iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu poți să-ți aduci aminte dar dacă scrie În registru de poartă...! Oricum, dacă această tablă zincată nu apare În gestiunea mea, evident, s’a strecurat o greșeală iar eu personal nu am vină În toată această poveste. Am irosit o Întreagă noapte pentru cercetări lipsite de sens, poate totuși voi reuși să dorm o oră-două... Deci, nu mai pot Întârzia nici o secundă. Noapte bună...!” “Vă mai rețin numai câteva momente domnule inginer...!” - rosti anchetatorul conducându-l pe șofer În afara
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În centrul Bucureștiului și unde arestații urmau să străbată dela arestul propiu zis, unele coridoare lungi unde se derulau alte servicii juridice și care erau desigur Într-o forfotă plină de avocați și mai ales de unii oameni În necaz irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înfundat. Judecătorul de recurs, ce se potrivi să fie femeie, se Încruntă aspru la Tony Pavone, rostind. „Mai ai ceva de zis...?” imediat Însă retractă. „Consider, pierdere de timp...! Avocații apărării au spus tot ce aveau de spus. S-a irosit mult timp, iar noi am depășit minutele acordate audierii unei singure persoane și, mai avem Încă de audiat destui recursanți. Așa dar...!!” „Protestez...!!” - ripostă Tony Pavone. Rog instanța de recurs să-mi acorde să pledez În apărarea mea, câte un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bani și să-i depun pe ce-i primiți alaltăieri după care am să cobor În subteran să cumpăr câteva fise de călătorie. Mă Întorc repede...! Vreau să câștigăm timp și mai ales, Îmi face plăcere să te scutesc a irosi timpul stând la coadă la casa de bilete...! De acord...?” „Păi, ce să zic...? - murmură fata cu ochii cât cepele la unele frumoase lucrări. Te Întorci repede...?” „Apsolut. Până ce mă Întorc Însă, va trebui să te hotărăști cam ce ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă așezăndu-le În linie pentru a nu se irosi spațiul - plutind În spațiul infinit al Universului, făurind În imaginația mea, cele mai groaznice pedepse aplicată celor ce au comis aceste crime. Uneori când așezam pe targă cadavre flexibile cu ochii Încă deschiși - nu se permitea să constatăm dacă-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de aruncat la gunoi, mute, inutile și irosite În zadar. Problema e una de ordin fiziologic : nu am genul adecvat de corzi vocale. Mi-am petrecut ore Întregi declamînd versurile lui Shakespeare. N-am reușit niciodată să trec dincolo de cîteva variațiuni total neinteligibile ale chițăitului de bază. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce să zic. Deși mă consider norocos că am avut șansa să trăiesc viața pe care am trăit-o, parcă nu mi-ar plăcea să am parte de norocul ăsta de două ori la rînd. Am rupt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în stare să faci tu singură, prin tine!” Așa îi spuse Tăntica... Și ea a înțeles. Singurul lucru care o lega de viață era să învețe, să muncească. “-Ai o căldură sufletească înnăbușitoare, fata mamii, continuă mătușa, care are să-ți irosească o mare parte din viață. Nu da atenție lucrurilor mărunte, neimportante!.. Adevărata valoare a cuiva începe cu capacitatea de a alege între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul să mă irosesc în rituri sexuale, pentru că trebuia să ajung scriitor, trebuia să-mi trăiesc intens nefericirea, mă aștepta mansarda cu un scaun, o masă și un pat și cu o sută cincizeci de cărți de citit pe an. Până la treizeci de ani
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de Gina. Mai târziu m-am gândit că, dacă aș fi avut atunci o cât de mică experiență amoroasă, Gina ar fi fost chiar de atunci a mea și, poate (poate!) ar fi rămas a mea pentru totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre foișor. Doar ieri nu trecuserăm pe-acolo, dar mă simțeam vinovată de parcă aș fi irosit aiurea o zi, ce spun, poate un an întreg, parcă nu aș fi fost de-o veșnicie. Mi-era dor de Egor și chiar de maică-sa. Când am intrat, nu ne-a venit să credem: casa era plină de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unui urs cu căpățâna însângerată și spartă care lovește o bârnă atârnată de o frânghie și care e lovit de această bârnă cu atât mai tare cu cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în înfruntarea veșnică a celor două suflete ale sale. Înfruntarea acestor suflete îl torturează și, orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prestigiul unei simple competiții sportive. Nené Dupré înțelegea că, pentru prietenul său, succesul înregistrat nu era nicidecum un motiv de mândrie, ci un prilej de reflecție și chiar de amărăciune. Yves Clos păru să-și dea seama deodată că își irosise cei mai frumoși ani făcând o muncă fără sens, într-o lume ce inversa toate valorile și unde ceea ce era superfluu devenea esențial, în timp ce esențialul rămânea întotdeauna în plan secundar. Așa era viața, și majoritatea oamenilor o acceptau, se aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu se prea implică în ceea ce se întâmplă în Orientul Apropiat. Cred în importanța reală, nu declarativă, a diplomației preventive cu presiuni asupra celor aflați în conflict pentru a se așeza la masa de dialog. Acum această șansă a fost irosită tocmai pentru că în momentul de față orice încercare de acest fel poate părea o inadmisibilă cedare, ceea ce ar alimenta euforia terorismului fundamentalist arab cu consecințe directe în escaladarea nebuniei. Ce este de făcut? Socot că diplomația ar trebui însoțită de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu [... ] 203 [PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885 Dragă Novlene, Ce mai cuib ghiftuit cu neagră calomnie e adunarea voastră de la Barothy! Unde dracu e Sobornii ulița, despre
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tânără, inteligentă. Fie vorba între noi, dai o lovitură. Bătrânul n-are cine știe cât de trăit. Ascultă-mă pe mine. Să-ți spun eu, când voi avea timp, câte proprietăți și afaceri are moșul. Nici gând n-ai. După ce ți-ai irosit atâția ani cu el, trebuie să te despăgubești. Ei, cum ne-am înțelege noi! Dumneata ai mult din caracterul meu! Ești liberă, independentă, lipsită de prejudecăți. Îți spun aici între patru ochi. Olimpia e bună, n-am nimic de zis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe o fată cu zestre, să absoarbă ceva din averile trântorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-și justifica existența. Dumneata ești speranța țării, savantul de mâine, nu trebuie să-ți irosești tinerețea. Probabil că iubești pe Otilia, te aprob. Nu te uita acolo la un cuvânt scăpat fără intenție. Otilia e o fată superbă, dar e vorba, te iubește și ea, vreau se zic, te iubește cu aceeași intensitate? Se poate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]