2,406 matches
-
mergând pe balustradă, nici unul dintre cei de față nu și-a imaginat că Mihnea ar fi avut un asemenea plan nebunesc. * De fapt, după ce a privit cu melancolie restul festinului, ca orice băutor novice, Mihnea a fost apucat de greață, izul stătut de țigară căldura corpurilor adunate laolaltă l-au Împins grăbit spre ușă, doar că, așa cum deseori ni se Întâmplă În viață, a greșit direcția și, În loc să pornească spre baie, a luat-o Înspre balcon. Numai că a fost Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ieșire, oprindu-se la capătul monumentalei scări largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă stricată în puțuri vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tare; În vreme ce străbătea zona de primire, i-am aruncat niște priviri care l-ar fi putut ușor transforma În cenușă. Bătu la ușa biroului și intră. Pe când aceasta se Închidea În urma lui, mi s-a năzărit că simt un vag iz de vâscoză pârlită. — Dă raportul, spuse Fliss. — Ție ți s-a Întâmplat vreodată? Scutură din cap că nu. — Cu cât te amendează? Fliss ridică din umeri. — Depinde În ce toane sunt. Lesley ieși din sală, cărându-și casetofonul; avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz de erezie? Ei bine, de trei ani, de când s-a alăturat ismailiților, le propovăduiește rătăcirile cu același zel pe care-l folosea pentru a apăra Adevărata Credință. Sute, mii de cetățeni Îl urmează. Este stăpânul străzii, Își impune legea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Adevărul este altul. Conform documentelor care ni s-au transmis de la Alamut, lui Hasan Îi plăcea să-și numească adepții Assassiyoun, adică cei credincioși lui Assass, „Temeiului” credinței, și acest cuvânt, greșit Înțeles de călătorii străini, a părut să aibă iz de hașiș. E adevărat că Sabbah era Împătimit de plante, că le cunoștea de minune proprietățile curative, sedative sau stimulatoare. El Însuși cultiva tot soiul de ierburi și Își Îngrijea apropiații când cădeau bolnavi, știind să le prescrie poțiuni pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le îmbrățișez, dar era cumplită senzația de a doua zi dimineața. Când mă trezeam, mahmur, și o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greață. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
treabă, așa că a luat trenul de la stația Yotsuya. Duminică dimineață m-am sculat la ora nouă, m-am bărbierit, mi-am spălat lucrurile și mi le-am dus la uscat, pe acoperiș. Era o vreme superbă. În aer plutea un iz de început de toamnă. Libelulele zburau speriate prin campus, alungate de plasele copiilor ce porniseră în căutarea lor. Nu era nici o adiere de vânt, așa că Hinomaru atârna parcă fără vlagă de catarg. Am îmbrăcat o cămașă proaspăt călcată și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
legătura cu ei. Simțind același impuls, verific dacă Daisy mi-a răspuns. Bineînțeles că nu! E mult prea prinsă de Lewis ca să mai vadă sau să mai audă altceva. Sosește autobuzul și toată lumea urcă. Radiatoarele funcționează și tapițeria are un iz cald și jilav, ca pielea unui animal ud. Îmi sprijin capul de geam, fără să-mi pese că nu mă simt prea confortabil. La ora asta aș sta și pe un pat de cuie. Sunt înclinată să mă pedepsesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
droghez. Aprind lumina de lângă canapea și-mi dau seama în acel moment că mă simt foarte atrasă de Jake. Mă bucură faptul că acest gând îmi vine exact în momentul în care aprind lumina, pentru că amândouă aceste evenimente au același iz de revelație orbitoare. Mă simt șocată, întrebându-mă cum am putut fi atât de proastă. Patrick m-a orbit complet, amintirea lui era atât de vie în inima mea, că nu puteam să mai văd pe nimeni și nimic în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
comidas de santo. Ne duse În spatele terreiro-ului, și aici avu loc un adevărat banchet policrom cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte la ospățul străvechilor zei sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse Ialorixá, pentru că fiecare dintre noi, fără s-o știe, era fiul unui orixá, și adesea se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
argotică, pizdă, era satisfăcătoare, dar nu era de ajutor în anumite situații. E drept, te puteai ajuta de surogate eufemistice gen pisicuță, fofoloancă, sucitoare, pricomigdală, chichirică. Toate substantivele astea erau însă atât de uzate de folosința îndelungată, încât dobândiseră un iz adjectival. Academic vorbind, organul cu pricina nici nu exista. Existau doar părțile lui componente, înfofolite în niște nume năstrușnice: labii, muntele lui Venus, trompe, ovare, uter, vagin, punctul G. Uf, impresia era de mecanism extrem de complicat, asamblat la repezeală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Izaura era în elementul ei, chiar dacă n-o cunoștea decât pe Teofana. Nu-i scăpa joc sau dans și-l lua și pe Ptatrik să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
atâția ani, unde-și făcea veacul vitregitul de Boss, locația subterană, în sine, constituind motivul principal și arhi-suficient, pentru care își căpătase acesta supranumele primar, de Vierme. Pe holul întunecat, în jurul becului suspendat și dintotdeauna defect, pluteau aburii înăbușitori, cu iz de lipie crudă și mucegăită, de la patiseria învecinată cu care prietenul lor împărțea același spațiu melancolic și sordid și care își vindea ieftin doritorilor puțina producția curentă, adică foi de plăcintă, foi waffé și cornete de înghețată, pe un gemuleț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se aude de pe hol, cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum se imbecilizează omenirea, domnule! Capete seci! Ciulamale! Minți de gherțomani! își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului fiind, în șoaptă, cel mai adesea pomenit), re-echilibraseră balanța sorților, prevenindu-l într-un timp util pe stăpânul rasatului patruped, pe Patiser, despre tentativa de kidnapping cu iz canin, care tocmai i se pregătea. Astfel încât, în aceeași noapte, nea Ghiță l-a filat și l-a așteptat pe lotru, pitit după trunchiul prunului uscat de la colțul magherniței și, profitând cu deliciu de faptul că Nae era, ca mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
agentul Mânecuță, care citea foarte mult și amestecat, în timpul liber, în special romane de doi lei și reviste ieftine, buchisite și traduse pe genunchi, despre ocultism și conjurații și care dobândise o adevărată marotă pentru practicile și metodele criminale cu iz ritual. N-aș prea crede! Mai degrabă, s-au îmbătat și s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat și-și notase amănuntele, într-un bloc-notes ferfenițit. Iar copilul, cine știe ce șteoarfă alcoolică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sarmaăanxiety iremediabilă ! Body orthodoxing Țara zace răpusă sub sarmale, ca de obicei. Nu mai e nimeni pe stradă. Și tot ca de obicei, colindătorii își beau banii din colindatul de peste noapte în cîrciuma satului, pe ritm de muzică neo-populară cu iz de manele. Și, tot conform obiceiului, ne digerăm porcăriile de peste noapte la un pahar de vorbă domoală, cu prietenii. E ziua de Crăciun. Mă uit la D. Ne întîlniserăm cu ea într-un weekend la munte, acum cîteva săptămîni. Își
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acest punct de vedere, locuitorul cu mînecuțe și în papuci al unui castel kafkian. Prin aceasta, Caragiale nu intră însă în spațiul metafizic al absurdului. Nimic nu-i este mai străin. Filosof sui-generis, el configurează o categorie existențială aparte, cu iz de specific național (sau regional...), ce ar putea fi etichetată ca derizoriu. Un derizoriu existențial, al condiției derizorii a vieții înseși, la fel de depărtată de „deșertăciunea” creștină ca și de „absurdul” raționalist. Un derizoriu al lipsei unui sens ultim și consistent
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu înseamnă că, în jurul său, vizionarul Caragiale nu recunoaște o sumedenie de Mitici ratați, ipocriți, veleitari, frustrați și așa mai departe... Din această perspectivă și în consens cu cele menționate mai sus, trădarea lui Caragiale vine, probabil, din confuzia cu iz de perversiune dintre derizoriu și derîdere : noi luăm în derîdere ceea ce Caragiale prezintă ca derizoriu - și, mai mult, ca atitudine stenică în fața condiției derizorii a existenței ! Caragialismul este astfel în noi, nu în Caragiale... în noi, dar nu în toți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totdeauna bine-venită. Doar că de fiecare dată se are în vedere un anumit tip de furt și impostură, al Lor, al celorlalți, care trebuie stîrpiți de mici. Venirea la putere, la orice nivel s-ar afla aceasta, are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive și agresive, un fel de dat cu flit în paraziții societății - care știm noi cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor, o și mânam pe mama înăuntru. Intram într-o încăpere lungă și scundă, mirosind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apă foarte rece, cu miros de zmeură. De la Rond luam alt tramvai și coboram la a treia. Ajunseserăm în cartierul Dudești-Cioplea. Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care îl chinuiesc visările dezmățate și atracția proastelor obiceiuri, atingi cu o iuțeală fulgerătoare și în cele mai modeste prilejuri insuportabilele tensiuni ale dragostei. Sau, cel puțin, lui așa i se întâmplase. Fereastra salonașului, permanent deschisă, nu reușea să gonească izul de igrasie al zidurilor vechi, prost întreținute, și mirosurile prea omenești - mâncare, praf, colonie vărsată din belșug ca să acopere restul -, probabil de multă vreme intrate în tapetul uzat, cândva, pare-se, bleu-vert, cu flori și crenguțe. Însă, pe lângă semnele de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umplut iar de mirosuri. Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]