2,397 matches
-
general-social), clamarea neliniștii spirituale, voința permanentizării stării de criză a eului. Voronca o afirmă limpede În mai multe rînduri, cu un patos particular, ale cărui accente inconfundabile le recunoaștem imediat În ambianța mișcării românești de avangardă: „știu că semnul marilor izbînzi, marilor Împărtășiri de lumină materializată ca o cascadă de glicerină e insuccesul, debutul perpetuu, nerealizarea, nedesăvîrșirea oricărui gest, condamnarea la eșec a oricărei Întreprinderi”. În A doua lumină, scrisese Într-un sens similar: „CÎt de penibil refugiul Într-o aprobare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
menajare a grupului-clasă în fața unei situații cu un grad mare de risc și de subiectivitate interpretativă. Indiferent cât de bună este pregătirea managerială a cadrului didactic, o intervenție solitară a acestuia nu poate să fie creditată cu sorți serioși de izbândă. Numai colaborarea și demersurile de consiliere pot să susțină un eventual parcurs acțional îndreptat către succesul educațional. Înainte de final, în conformitate cu prevederile legilor și a regulamentelor școlare, elemente unitare care ocrotesc copilul și integritatea sa fizică și psihică în școală, și
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
regat al crimei și al nopții - Grui este un monstru ieșit din unirea puterilor infernale: „Soția lui e groaza și noaptea-a lui complice! Ca tigru fără sațiu, sub un stejar la pîndă, El face zi și noapte o crîncenă izbîndă, Găsind În agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu o păgînitate amorfă, indistinctă, urîtă... Jder Nistor, vînătorul, intră-n turci „năpraznic cum intră În cîrd omorul”. Eroul lui Alecsandri este totdeauna copleșit de numărul adversarilor, copleșit dar nu Înfrînt: obstacolele se dovedesc, la urmă, a fi trepte ale izbînzii sale. Se observă ușor că Alecsandri mobilizează În poemele istorice și patriotice o geografie specifică, o geologie grandioasă, o faună ce simbolizează forța și măreția (unele care nu aparțin geografiei noastre: leul, pardosul [...], păsări reputate pentru semeția lor, de felul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și lîngă dumnezeire Și-l face trăind să guste a raiului fericire...”. Însă pînă a ajunge la „stepîna acea mare”, cît efort, ce chin, cîtă durere, ce lungă răbdare!... Conachi este un martir fericit, muncile lui l-au dus la izbîndă: nenorocita Zulnie este, În fine, a lui, dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui de dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dacă poate cineva să-l ajute, nu știu să existe vreun manual al aducerilor aminte. — Singurul mod în care puteai să te aperi era să te sinucizi. Îți puteai lua viața înapoi doar murind. În felul ăsta, sinuciderea era o izbândă. Însemna că ți- ai păstrat, încă, posibilitatea de a alege. Nu doar noi știam că asta e singura portiță de scăpare, ci și ei. Nicăieri lacătele nu erau mai încuiate și locul cu mai multă strășnicie păzit decât acolo unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită de canapea și șoldurile arcuite, fata îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul nici nu i se mai auzi când el își strigă izbânda, pătrunzând-o. Trupul ei se închise zadarnic, căci bărbatul se înverșună, opintindu-se, până când, cu un răcnet, se slobozi din toți rărunchii. Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și plăcerea care, ca pentru toți biruitorii de acest fel, fu scurtă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de odinioară și pe care pielea, cu toate strădaniile ei, nu reușea să prisosească, era nasul coroiat, cu niște nări uriașe care, înfundate de umezelile ce se scurgeau din ochi, se opinteau să tragă aerul, ca niște foale. Și, cum izbânda morții e fără putință de tăgadă asupra cărnii, dar nu și asupra cheratinei, părul Bunelului cobora peste umeri, dându-i o înfățișare de profet. Când degetele reușeau să răzbată prin mânecile suflecate, scoteau la iveală unghii lungi și încovoiate, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simțiră un vânt ușor agitând crengile și îndesind frunzele de pe caldarâm, știură că Magul frunzelor venise să le dea semnalul și jocul putea începe. Copiii săreau de pe un picior pe celălalt, chiuind și ghemuindu-se. Fiecare pas înainte era o izbândă și Magul făcea câte un cerc în jurul lor, pe țărmul marcat de frunze. Trăgeau, din când în când, cu ochiul unul la altul, ca nu cumva să facă unul vreo șmecherie. „Price !“, striga cel ce observa păcăleala, arătând spre împricinat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l îmbrățișeze pe Maca cel tânăr, să intre, la rândul lui, în fotografie, acolo unde se regăseau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă exprim mai exact, promovarea in corpore. ("Confunzi, stimabile, adunarea umană cu turma - notă Ioanide - și personalitatea cu personalismul.") De aceea suntem constituiți pe centurii și decurii și ne numim centurioni, decurioni și camarazi, trăind laolaltă și beneficiind solidar de izbânzile comune. Cultivăm spiritul de "bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privește, lucrul nu e absolut sigur înainte de verificarea prin timp, și afară de aceasta tata nu poate să construiască spre a-și revela geniul. Are deci nevoie de o forță politică spre a-l propulsa. Singura șansă de a ajunge la izbândă prin aventură este la noi politica în care trecutul s-a remarcat. Românul nu e născut poet, cum zice Alecsandri, ci om politic. Sub raportul acesta intrarea noastră pe scena lumii s-a făcut printr-un act politic de răsunet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puteau trage profit în cazul unui seism social. Impresia în aceste cercuri era că organizația ilegală va putea fi la timp oportun încălecată și dominată de regia din umbră a aristocrației. Conspiratorii sperau și ei același lucru: să înlăture după izbândă și după familiarizarea cu treburile publice pe Hangerliu și toată tagma lui. Deocamdată, ambele tabere, conștiente de rezervele mentale reciproce, mergeau solidar împreună pentru atingerea primelor obiective. Prin urmare, ideea că Max era sincer trebuie exclusă. Totuși se poate vorbi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că ai claritate în idei. - Alții, însă, mult mai rari, vor să schimbe viața, se așazăîn contra ei. - Ah, vasăzică, Gavrilcea e idealist! - Toți suntem idealiști mai mult sau mai puțin. Gavrilcea nu se mulțumește să viseze, el crede în izbânda ideilor lui. - Vasăzică e un luptător. - Da. Și are o voință extraordinară, care te convinge. - Nu e cine știe ce greu să convingi o femeie. - Tată, dacă l-ai cunoaște n-ai vorbi așa! - În fine, nu vreau să te contrazic, spune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-a întors la sediu, a ieșit pe ușa obișnuită, închizînd-o ca și când n-ar fi fost nimic, sub ochii agenților. - Calmul și hotărârea sunt calități puțin comune. - Alții iau lucrurile în glumă, sau se gândesc să tragăprofit în caz de izbândă. El e absolut sincer și dezinteresat, și ia asupra lui tot ce nu fac ceilalți. Pentru el nu mai există altceva pe lume decât organizația, stă la sediu sau pe teren zile și nopți întregi. I-am spus să-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admițând că ar fi trecut provizoriu peste această susceptibilitate, știa că membrii Mișcării nu-l gustă și nu i-ar da vreun ajutor serios lui, de dragul său personal. Mișcarea îl folosea pe el și cercurile sale numai tactic, până la obținerea izbânzii, după aceea precis l-ar fi înlăturat. Faptul că prin simplu accident scăpau de el era pentru ei o afacere excelentă. Înlăturau o competiție supărătoare pentru mai târziu. Nici germanii n-aveau vreun interes să salveze și să întărească un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu-secretar general cătrecelălalt Conțescu, îți ofer locul meu oricând. . - Îl primesc, răspundea acesta din urmă, tot o să facemmai mult decât voi! Asemenea dialog îl făcu pe Gonzalv Ionescu să înțeleagă că atacul direct împotriva lui Conțescu n-avea sorți de izbândă, cel mai nimerit mijloc rămânând acela de a-și face pe cât posibil un aliat din el. Concluzia banchetului demoraliză complet pe Gonzalv. Acesta se aștepta ca la sfârșitul mesei să se ofere lui Conțescu o decorație. Semnalase o anume mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
onest și bun în Gonzalv era intoxicat deocamdată de nerăbdarea de a pătrunde într-un corp așa de închis. Durerea și plăcerea derivau din dificultate. Nimeni nu mai fusese profesor universitar în familia lui și titlul i se părea o izbândă rară, ca aceea de a deveni un lord. Soția lui Gonzalv, îngrijorată de înfățișarea proastă a bărbatului ei și de somnul lui agitat, chemă un doctor, care consilie mai ales liniște, detașare de preocupările zilnice, adică tocmai ceea ce nu putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un instinct ne îndeamnă pe toți să apărăm continuitatea sîngelui." Pomponescu evoca copilăria lui, figura unor membri ai familiei, inclusiv pe aceea a unchiului biograf, și schița viața lui politică. În încheiere, neavând copii, se adresa nepoților, cu nădejdea că izbânzile și greșelile lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
considere nevinovat sau să te ierte. O strategie de comunicare nu poate funcționa dacă se contrapune politicii. Acțiunea are mai multă rezonanță decât cuvântul, iar dacă diplomația publică pare un simplu decor pentru propagarea puterii dure, nu are sorți de izbândă. Sir Michael Butler, un diplomat britanic admirator al Statelor Unite, explica faptul că "în cazul în care guvernul tău este perceput ca egocentrist, reacționar și nedoritor să ajute, îți va afecta serios capacitatea de a-ți impune voința după cum este în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
să nu (ne) recunoaștem că singurătatea/ izolarea (absolute) ne creează stări de incertitudine, de criză, de insecuritate. Simțim nevoia să fim cu cineva, să ne consultăm, să muncim alături de alții, să ne împlinim visele, simțim nevoia să ne împărtășim bucuriile, izbânzile, baftele, nemulțumirile. Ne simțim mai în siguranță atunci când interacționăm cu cineva (sau când știm că putem oricând să interacționăm cu cineva). Împreună cu alții, speranțele noastre cresc, se-nmulțesc, sunt mai solide, mai convingătoare. Ne putem gândi și la altceva (chiar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
creator, în vederea obținerii ,,dubletului’’ narativ frapant prin originalitatea sa. Cum s-a putut vedea deja, ,,basmul nuvelistic’’ este specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]