5,195 matches
-
precedent și este puțin probabil că o vor lua din nou de la capăt, ca Sisifus. O revenire la dictatura de dezvoltare, la autarhia, nu mai este posibilă în globalizarea vremurilor noastre. O tranziție lentă supravegheată de UE/ Centru se va izbi de rezistență clanocratiei și de pasivitatea contemplativă a credinței orientată spre Moscova și Constantinopol. Singura perspectiva viabilă de a ieși din groapă istorică în care sunt ținuți ortodocșii moldo-valahi de greco-pravoslavnici de un mileniu este continuarea dialogului început de Fericitul
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
dăm seama de aceasta tot timpul acela cât trăim parcă departe de Dumnezeu, tot timpul acela când prezența Lui și chipul Lui rămân palide în percepția și în gândurile noastre; însă cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât ne izbește contrastul. Nu gândul permanent despre păcatele noastre, ci vederea sfințeniei lui Dumnezeu îngăduie sfinților să‑și cunoască păcătoșenia lor. Când noi ne privim pe noi fără fondul bine‑nmiresmat al prezenței lui Dumnezeu, păcatele și faptele bune ne par ceva
ÎNVAŢĂ SĂ VEZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363661_a_364990]
-
asediu al viului însetat de perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de pești, / cu ochi de șerpi, de câini. Ninge izbind în ziduri până devin nefirești, / [...] / Ninge. Pupile rotunde, drepte, piezișe, / patrate, triunghiulare, / înghețând în țurțuri fără culoare, / atârnând de jgheaburi, de acoperișe... / [...] / Ochi mari. Din ce în ce mai mari, până se sfarmă. Ochi cu pupile negre lățindu-se-ntr-una, / cât fereastra-n care bate luna
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
un picior / de scaun, să m-agăț din zbor. / Astfel prin aer și prin ziduri / cu îngerul zburam și eu, / la fel cum flutură în vânt / mătasea unui steag înfrânt ! / Și mă răneam de-acoperișe, / de ramurile verzi, piezișe, // și mă izbeam de stâlpii lungi, / de cabluri și de sârme și de dungi... // mă desprinsei de sus, căzând / în piața înserată, liniștită. O, el se-ndepărta, zburând, / prin aer și prin ziduri străbătând / cu cartea-n mâini, citind cu patimă / necontenită. // O
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
trezire, își mișca genele lungi, deschizând ochii mari, verzi, de culoarea smaraldului, dar speriați la vederea omului din fața ei. Încerca să-și amintească, dar nu reușea. Cu teama și groaza ce-i stăpânea întreaga ființă încă de mai înainte, îl izbi puternic în piept cu pumnii strânși, dintr-un instinct de auto-apărare. - Nuuu! Lasă-măă! Tânărul, care stătea sprijinit pe un genunchi, luat prin surprindere, căzu pe spate dezechilibrându-se. Se ridică cu greu, în timp ce Romelia sări în picioare îngrozită, privind în
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
Acasa > Cultural > Artistic > SEARĂ Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Acut, sfâșietor, a izbit zidurile blocului de peste drum. S-a întors fără să sperie pe nimeni. Câteva ferestre s-au deschis în grabă și altele s-au închis. Una singură a pocnit puternic. La etajul doi. Geamurile au vibrat acoperind un geamăt surd. Storuri
SEARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364623_a_365952]
-
sale, iar Tiberius ținea la imaginea sa în provincii și deci nu fu de acord cu cele propuse. Apoi, procuratorul Ponțiu Pilat dorise să aducă în Ierusalim de la Cezareea Maritima stindardele și însemnele cohortelor romane cantonate în provincia Iudeea. Se izbi însă de aceeași atitudine de împotrivire din partea iudeilor care vedeau în vulturul Romei un idol iar efigia împăratului o ofensă adusă lui Yahve, Dumnezeului Iudeilor. Procuratorul se înfuriase atunci și rostise răspicat că cine se va fi opus acestui lucru
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
făcu iarăși o eschivă și se feri la timp de teribila capcană. Prea târziu însă căci Retiarius cu mâinile goale se aruncă la picioarele lui Secutor aruncându-l pe acesta la pământ cu spatele. Lovitura la cap cauzată de coiful izbit de nisipul arenei îl aduse pe Secutor în stare de semiconștiență. Retiarius se ridică și își recuperă tridentul. Gladiatorul Secutor fusese învins și pariul celor doi avea să fie câștigat în urma finalului ultimei lupte unde cei doi luptători rămași știau
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
evenimentul despre care vorbesc în aceste zile toți locuitorii din zonă. În această primăvară, în localitatea Deta, la 43 km de Timișoara, în locul în care - în urma unui grav accident de circulație - au murit doi tineri care se aflau în autovehiculul izbit de o cisternă, chipul lui Iisus a apărut pe scoarța unui copac. „O apariție divină”, spuneau cei care au văzut portretul de pe scoarța copacului de la Deta, așa cum spun și locuitorii Cajvanei despre chipul conturat în grundul de pe ușa halei. Tiberiu
CHIPUL LUI IISUS, ÎN LOCUL ÎN CARE UN SUFLET S-A RIDICAT LA CER de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 124 din 04 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349574_a_350903]
-
ajunsesem pe Planeta Blestemelor Eterne. Cratere uriașe din care țâșnea lavă se deschideau în fața mea, pe care de-abia reușeam să le evit. Înotam apoi într-un râu plin de Iepuri Luptători morți, care pluteau în derivă. Mâinile mele se izbeau de cadavrele lor, începusem să mă tem chiar să nu contractez vreo boală. Apoi un lichid negru, dens, ca păcura invada râul, făcându-mă să grăbesc ieșirea pe mal, pentru a nu fi intoxicat sau tras la fund. Acolo mă
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
pământul ăsta păcătos din care m-a alcătuit Domnul și tac privesc ascult vocea surorii cum dojenește ceva ce nu mai înțeleg în tâmple zvâcnește grija de ea și atât de femeia în care cineva m-a tot rotit rostogolit izbit de viață până când curioasă am ieșit din greșeală sau cu voie dar Domnul le mai știe pe toate eu las zilei răutatea ei mă întorc la gesturi adun gesturile cuvintele într-... Anne Marie Bejliu, 9 aprilie 2015 Referință Bibliografică: din
DIN GREŞEALĂ SAU CU VOIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350341_a_351670]
-
știrile de seară, a fost prezentat un cumplit accident rutier. „O mașină cu trei mascați și un șofer care fusese anterior reținut de poliție a intrat pe contrasens. Încercând să evite coliziunea cu un camion, mașina a derapat și a izbit cu putere un copac aflat la marginea drumului. Nu au fost supraviețuitori”. „În ce lume trăim...”, zise față, în timp ce stăteam amândoi în apartamentul meu, pe canapea. „Astfel de nenorociri se întâmplă în fiecare zi...”. „Da”, am murmurat, în timp ce o mângâiam
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
că noi, cei de acum, suntem siliți să coborâm, din nefericire, zilnic câte o altă treaptă existențială înspre întuneric, arareori mai fiind învredniciți de către divinitate cu bucuria de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria Luminii christice, și ne izbim peste tot, din ce în ce mai mult, cu propriile noastre încălțări tocite, de chipuri cioraniene spelbe, cu funia atârnând înfiorător în jurul grumazului ori cu țeasta făcută praf și pulbere de caldarâmul prăfuit al străzii și, din ce în ce mai puțin, de câte un facies eliadesc cu
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
nu te-ai fi gândit, respectate de toată lumea. Pe scările rulante, cei mai puțin grăbiți se așează pe latura dreaptă și lasă în stânga un culoar pentru tinerii care vor să urce sau să coboare treptele în viteză. Pe stradă, dacă izbești pe cineva din greșeală, îți zâmbește vag dar nu pierde vremea cu reproșuri și nici nu așteaptă scuze. În metrou, Cornel a încercat în primele zile să ofere locul unei persoane mai în vârstă și a fost apostrofat timp de
O SAGA SUEDEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349185_a_350514]
-
că na, la ei disciplina-i totul! A doua zi însă, la ora șase când Veronel suna cu stilul obișnuit la ușă, se auzi un clănțăni și aceasta se deschise lăsându-l să intre în hol. Primul lucru care-l izbi fu lipsa totală a mirosurilor normale în scara oricărui bloc! Nu era miros de șoareci, dejecții de diferite proveniențe, de apă stătută de la subsol, de urină, de fasole fiartă și dată în foc, de varză murată ajunsă de bătrânețe, în
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
2016 Toate Articolele Autorului Înfruntare?! În colbul amintirii înfășurată bine, de dincolo de vremi o umbră nepierită se zbate-n vreri prea multe,căzute în ispită trezind un gând al nopții zăcut printre ruine Priviri se ascut de zor țintind scăpărătoare izbind o platoșă de moft,în aparență, expunere de formă vădind indiferență, ca artă a iubirii atât de înșelătoare Cununi de jar sunt puse pe o inimă-mpietrită, în văi demult secate se strânge acum lumină. Furtuni se limpezesc vestind o
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
intensitatea poate asemănătoare cu a trăirilor ce l-au inspirat pe Elgar să scrie compoziția, atunci la sfârșitul primului război, lăsându-l pe el epuizat și dezamăgit, înrobit în durerea morții soției. Cu gândul la Elgar am rămas în mijlocul trotuarului, izbită într-o parte și alta de lumea grăbită de pe stradă. Această piesă de concert - un apel al lui Elgar de a pune capăt tuturor războaielor, e potrivită acestor zile tomnatece, triste și triumfale căci morții noștri n-au murit, trăiesc
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S-a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu-se să sară imediat ce o va deschide. Nu-i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s-a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat-o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat-o din nou vocea scrâșnită a omului de la
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
cuceri cetăți, voi arde comori și vă voi râde-n nas când o să dau de voi. Ca om călit de focul vieții. (Discursul se interpretează cu elanul unui nebun. Își rupe tunica fin croită după moda secolului renascentist italian. Se izbește în piept și țipă ca un isteric. Expresie înfiorătoare pe chip) VITTORIO I: Ce-au de nu mă aud? Se plânge cu fața acoperită de palme. Se dedublează și se strânge, dând impresia că sunt mai mulți oameni pe scenă
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
marcată de savantlâcuri sterile, când dorința de a fi neapărat ingenios îți inspiră asociații de idei care nu au legătură cu textul. Este ca atunci când citești printre rînduri și pierzi din vedere să mai citești rândurile ... Dincolo de amănuntele pericopice, ce izbește la volum este maniera verbală a autorului, jocul și dansul cuvintelor în pagină. Andrei Pleșu se află în posesia unui aparat lexical ai cărui fermenți pot digera orice temă asupra căreia se apleacă. Că vorbește de îngeri sau de critica
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit să râd. Biata mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am dus să-mi încropesc un culcuș
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
impresionantei uși a biroului ministrului stă un sepepist cam la fel de mare cât ușa. Afișează un surâs cinic și, din când în când, se uită la ceasul de mână oprit la ora 13.45 Fix la ora 14.05 ușa se izbește de perete și în cadrul ei apare domnul ministru. Cam negru, cam mic, crăcănat și cu burta mare, însă vânăt de furie: - Băi, tâmpitule, vrei să mă omori, ai?! Păi, de ce nu veniși bă, la ora fixată să mă scoți din
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
momentul când o vom întâlni și ce vom afla dincolo de granițele vieții. Și totuși, nu putem să renunțăm la a ne pune întrebări. Nu ne dau pace încercările de a ne apropia de lumea nevăzută ochilor noștri. Oricât s-a izbit omenirea de zidul invizibil care desparte cele două lumi, de la omul simplu și până la marii gânditori ai lumii, de când există lume pe pământ, au fost mereu încercări de a desluși cum este cealaltă lume formată din altfel de material (termenul
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]