1,430 matches
-
inutilii lumii" pun probleme, dacă nu majorității bogaților, cel puțin unei populații care dispune de resurse suficiente pentru a părăsi o vecinătate apreciată ca nefastă pentru liniștea ei și școlaritatea copiilor. În aceste circumstanțe, împrăștierea urbană nu ilustrează doar modalitatea izbitoare a tendinței de grupare "în cerc închis" pentru a se proteja; este vorba de incidența asupra raporturilor sociale. Mai întâi, concentrarea săracilor nu rămâne fără efect asupra vieții lor: aceasta o agravează. În aceste locuri, sărăcia devine un mod normal
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
decât au făcut-o politicile publice. Intervenția publică asupra urbanului a fost, de altfel, motivată de obligația de a repara daunele provocate de o urbanizare consacrată pieței și de scandalul "proastei împărțiri în loturi", care este unul dintre cele mai izbitoare. Totuși, autoritățile publice au împărtășit adesea cu susținătorii pieței ideea conform căreia controlul dezvoltării urbane nu ar necesita bazarea pe "alegeri colective". Dimpotrivă, au promovat idealul liberal al reglării prin piață, prin căutarea de către fiecare a propriului interes, fără să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
facă o cotitură în creația ei (...). Mihai BENIUC a combătut poziția neprincipială adoptată de I. Vitner care a militat pentru introducerea unui spirit liberalizat în munca redacțiilor cu scriitorii (...). Citând mai multe strofe din unele poezii, M. Beniuc remarcă asemănarea izbitoare dintre ele, lipsa timbrului personal al fiecărui poet (...). Maria Banuș - a spus vorbitorul - a vorbit de dibuielile ei pentru a găsi drumul just. Este foarte bine ca poeta să-și caute drumul, dar să-l caute cât mai înainte, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Marin Preda a fost lung și anevoios; din 1947, când i s-au publicat primele fragmente de nuvele în Revista literară, până la volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), până la Ana Roșculeț (1949) nimeni nu-i contesta autorului o pecete a scrisului izbitoare: talentul. În alte vremuri, originalitatea imagistică, forța narativă ar fi fost suficiente ca să impună un nume. Acum nu; îi lipsea autorului dimensiunea ideologică: dacă nu patos, măcar o orientare corectă. Și îndrumătorii literari, cu mic cu mare, s-au întrecut
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mod, ideea egalității umane. Pentru mulți, egalitatea este pur și simplu o realitate. Astfel, în 1835, pentru Alexis de Tocqueville, "egalitatea" în creștere a "condițiilor", pe care a remarcat-o atît în Europa cît și în America, era atît de izbitoare încît era "un fapt providențial și are toate caracteristicile unei porunci divine: este universală, este trainică, eludează în mod constant orice intervenție umană, și toate evenimentele, precum și toți oamenii, contribuie la progresul ei." 2 EGALITATEA INTRINSECĂ: O JUDECATĂ MORALĂ Egalitățile
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
reintegrării cosmice (Moarte). Ciclul Plâns înecat - cu poeme îndeosebi erotice - este marcat de poetica simbolistă (evocarea melancolizată a trecutului instituie un univers al indeterminării și vagului, al „langorii”), ca și de maniera poeților Pleiadei, din care C. a și tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notația cotidiană și ironică, voit prozaică, antipastelistă și antiidilică a poeților din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu ș.a.), după cum ignoratele exerciții stilistice à la manière de..., din seria Cum ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu solzi de aur, 1970). Scena, de tandrețe și bruschețe, dintre Radu și Ana (Veac de iarnă) amintește izbitor confruntarea, clasic psihanalizabilă, dintre Hamlet și regina Gertrud. La fel, momentul încordat care îi implică pe Vlad și pe Velica (Vlad Anonimul). Cu o întărâtare crescândă, Timuș o agresează verbal pe Maria, soția tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
treizeci de ani, Maiorescu fusese personalitatea dominantă din Universitatea de la București, bucurîndu-se de respectul unanim al masei de studenți, chiar dacă majoritatea lor se considerau socialiști. Maiorescu era un fel de arbiter elegantiarum. Este dificil să ne imaginăm un contrast mai izbitor decît cel existent între Iorga și Maiorescu. Maiorescu era rece și ponderat, în timp ce Iorga era extrem de pătimaș și exagerat. Maiorescu își susținea punctele de vedere în fraze armonioase și argumente echilibrate, în timp ce Iorga o făcea cu neașteptate pari dialectice și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
două cămăși, trei cești crăpate, un pahar știrbit, un degetar, două cîrje cu numele Costache și Gradu gravate pe ele, un mosor cu ață, suportul unui pahar cu picior spart și o pungă cu doi lei"109. Într-un contrast izbitor, Bucureștiul a fost reconstruit. S-au deschis noi bulevarde și au fost înălțate clădiri cu multe etaje, aproape un fel de pui de zgîrîienori. Bucureștiul s-a transformat într-o capitală tipică pentru Lumea a Treia, o prăpastie despărțindu-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
evreii de peste hotare (și cu oamenii de știință evrei) avea cele mai prietenoase relații. Dacă un evreu manifesta interes față de istoria și cultura românească sau față de poporul român, Iorga îl primea cu brațele deschise. Tendințele acestea se află în contrast izbitor cu antisemitismul rasist din Germania, Austria și Ungaria față de comunitățile evreiești asimilate și patriotice ale acestor țări. Asemenea comunități patriotice și asimilate era ceea ce își dorea Iorga. El i-ar fi primit bucuros pe evreii care voiau să se alăture
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dictat ce măsuri să adopte. În Europa de Vest au fost instalate autorități provizorii până la organizarea alegerilor. Pretutindeni, mișcările de rezistență au fost Încurajate și, În cele din urmă, forțate să predea armele și să-și desființeze rețelele. Dacă privim retrospectiv, e izbitor cât de puțin s-a rezistat la restaurarea statu quo-ului instituțional. În Polonia și vestul Uniunii Sovietice, grupurile partizane Înarmate au continuat să existe câțiva ani, dar luptau pentru o cauză specific națională și anticomunistă. În Norvegia, Belgia, Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru apariția legislației cu caracter social - fie și numai pentru văduvele, invalizii și șomerii din anii imediat postbelici -, tot astfel, al doilea război mondial a transformat atât rolul statului, cât și orizontul de așteptări al societății. Această schimbare a fost izbitoare În Marea Britanie, unde Maynard Keynes anticipase corect „un apetit postbelic pentru securitate socială și personală”. Dar pretutindeni (În cuvintele istoricului Michael Howard) „războiul și asistența socială au mers mână În mână”. De fapt, În unele țări, alimentația și Îngrijirea medicală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lucru, bugete echilibrate și liberalizarea comerțului - depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai multe privințe decât ne amintim, cele două ere postbelice semănau izbitor. În anii ’20, americanii Îi Încurajau deja pe europeni să adopte tehnici de producție și relații de lucru americane. În anii ’20, numeroși observatori din SUA vedeau salvarea Europei În integrarea economică și investiția În capital. și tot În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajutoare, iar acestea erau În general furnizate prin piața de capital privat. Erau, prin urmare, scumpe și acordate pe termen scurt. Când a trebuit să fie returnate, la Începutul Marii Crize, efectul a fost dezastruos. În această privință, contrastul e izbitor: după bâlbele inițiale din 1945-1947, factorii de decizie americani au făcut efortul să nu repete greșelile din cealaltă eră postbelică. Planul Marshall este deosebit de important nu numai prin ceea ce a realizat, ci și prin erorile pe care le-a evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masă. Administrația și serviciile au Înlocuit disperarea economică și speranțele revoluționare ca preocupări principale ale alegătorilor (printre care se numărau, pentru prima oară În multe locuri, femei); guvernele și partidele politice au reacționat corespunzător. În Italia mai ales, schimbarea era izbitoare. Spre deosebire de celelalte state mediteraneene - Portugalia, Spania și Grecia -, Italia a devenit o democrație și a rămas un stat democratic de-a lungul deceniilor postbelice. Era o adevărată performanță. Italia era o țară profund scindată. Însăși existența ei ca stat a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În istoria Europei Occidentale postbelice o reprezintă contrastul dintre performanța economică a Germaniei de Vest și cea a Marii Britanii. Pentru a doua oară Într-o singură generație, Germania era puterea Învinsă - orașele zdrobite, moneda distrusă, forța de muncă masculină decedată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au cultivat intervenția microeconomică, identificând În fiecare sector „campionii naționali” și favorizându-i prin contracte, vărsăminte și garanții; Trezoreria britanică și-a continuat În schimb venerabila tradiție de manipulare macroeconomică prin impozite, rate ale dobânzii și subvenții mascate. Dar e izbitor cât de puțin difereau măsurile sub aspect politic. Social-democrații germani și suedezi, creștin-democrații italieni, gaulliștii francezi și politicienii britanici de toate culorile s-au agățat la Început instinctiv de consensul postbelic, căutând pe cât posibil ocuparea completă a forței de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au alternat la guvernare socialiștii și oponenții lor, social-democrații de centru conduși de Aníbal Cavaco Silva. Mário Soares, care abandonase de mult retorica anticapitalistă, a ajuns la președinția țării În 1986, anul intrării Portugaliei În Comunitatea Europeană. țara a rămas izbitor de săracă după standardele occidentale, din pricina moștenirii durabile a lui Salazar. Dar, contrar tutror așteptărilor, Portugalia evitase și o „teroare albă”, și o „teroare roșie”. Comuniștii, Încă populari În sudul rural și În suburbiile industriale ale Lisabonei, și-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’50 și ’60; 2) rata natalității va rămâne deasupra ratei mortalității: vor exista suficienți plătitori de impozite care să suporte perioada de pensie a părinților și bunicilor lor. Ambele prezumții erau acum puse sub semnul Întrebării, dar cea mai izbitoare se dovedea eroarea de calcul demografică. La Începutul anilor ’80, În Europa de Vest, numai Grecia sau Irlanda atingeau cota de Înlocuire a populației (2,1 copii per femeie). În RFG, cifra era de 1,4. În Italia avea să scadă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani ai secolului XX erau aparte prin faptul că se manifestau Într-o perioadă de prosperitate. Privatizarea și liberalizarea piețelor financiare aduseseră o mare prosperitate, dar numai pentru câțiva; În anumite locuri - Londra sau Barcelona, de exemplu -, consecințele ei erau izbitoare. Distanțele se reduceau și viteza de comunicare creștea (datorită calculatoarelor și media electronice), iar informațiile despre viața altora erau imediat accesibile pe scară largă. Contrastul strident dintre bogăție și sărăcie, prosperitate și nesiguranța zilei de mâine, bunăstarea privată și mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sărăcie și șomaj (sau de gradul redus de ocupare), ci și de rasă: la mijlocul anilor ’90, rata șomajului printre tinerii de culoare din Londra era de 51%. Săracii, ca Întreaga Europă la acest sfârșit de secol, erau de o izbitoare diversitate etnică -„multiculturali”, cum sunt descriși de obicei, ca o recunoaștere a faptului că mulți olandezi, germani sau britanici de culoare sunt copiii sau nepoții imigranților marocani, turci sau pakistanezi. Orașe ca Rotterdam sau Leicester erau atât de multilingve și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani; În Suedia luterană, ei aveau propriile case și beneficiau de concedii de creștere a copiilor și generoase alocații familiale de la stat. Dar În materie de fertilitate, deși scandinavii aveau mai mulți copii decât cei din zona mediteraneană, mai izbitoare sunt similaritățile decât diferențele. Iar statisticile ar fi fost și mai sumbre fără imigranții veniți din afara Europei, care majorau cifra populației totale și erau mult mai predispuși la procreație. În 1960, numai 1,3% din copiii născuți În Germania aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Renoir cu precădere. Câteva dintre nudurile sale, lasând la o parte influența lui Renoir, relevă un erotism problematic, cu o accentuată și înscenată senzualitate, care reverberează dincolo de climatul de buduoar. Hony i soit qui mal y pense (1925) seamănă izbitor cu climatul erotic al Nudului lui Pallady aflat la Muzeul Național de Artă din București. O tânără femeie cu părul roșcat stă întinsă pe o cuvertură, tapetul este alcătuit din cale uriașe, a căror sugestie carnală amplifică erotica posturală a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
frecvența și, datorită acestuia, Creangă a fost comparat cu Anton Pann, iar amândoi cu scriitorul francez Rabelais. O alta nota distinctă o dă limbajului cuvintele exprimate popular, cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, În timp ce neologismele apar foarte rar. Particularitatea izbitoare a scrisului lui Creangă rămâne Însă exprimarea locuțională, un relief unic al frazei românesti. Ca și În „Amintiri din copilărie”, autorul se implică În poveste ; limbajul capătă o puternică tentă afectivă prin folosirea interjecțiilor, exclamațiilor, dar și a dativului etic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]