1,650 matches
-
am nevoie de așa ceva — Bine. Foarte bine. Ia loc, te rog, spuse Spunk Davis. Ne aflam la etajul patruzeci de la UN Piaza. Eu și Fielding am fost verificați cu detectorul, interogați, radiografiați și bine pipăiți de doi gardieni îmbrăcați în jachete vineții. — Davis, Spunk, repetase omul gânditor, printre ghivecele cu plante, interfoane și televizoare cu circuit închis. E pe alt nume. Ne-a lăsat să trecem și am urcat îngrețoșați de goana liftului. Sunt doamna Davis, spuse micuța doamnă în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Puneți oamenii la treabă, Slick. Avem lumină verde. Ai mână liberă. Hei, vreau să semnezi un contract înainte de a pleca. Autocratul negru aștepta pe stradă. Șoferul era pregătit - era alt tip, dar tot din casta șoferilor adevărați, cu mustață și jachetă cu umeri lați. Fielding i-a făcut un semn cu mâna, apoi m-a luat de braț să facem câțiva pași împreună. Fără bodyguard de data asta. Al doilea tip era un abțibild, un figurant, ceea ce dovedea că și Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bucăți de sticlă, studiindu-și propria poziție cu o privire satisfăcută. Mâinile, cu palmele ridicase în sus de-o parte și de cealaltă a corpului, îi erau acoperite de sângele provenit de la rotulele rănite. Examinase voma ce-i păta reverele jachetei de piele și se întinsese înainte să atingă picăturile sferice de spermă ce atârnau de cutia aparatelor de bord. Am încercat să-l ridic din mașină, însă își ținea strâns fesele încordate, de parcă s-ar fi blocat atunci când forțaseră ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale umanoide complicate, dotate cu toate orificiile imaginabile și cu reacții la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii spre el, surprinsă ca și mine de postura sa agresivă. Îmi deschise portiera. − Poți conduce? Cine e, un detectiv particular? Când am pornit la drum pe Western Avenue, silueta înaltă a bărbatului îmbrăcat în jachetă de piele se apropie de locul unde opriserăm. Curios să-i văd fața, am întors în sensul giratoriu. Am trecut la trei metri de el. Se plimba cu un pas degajat, dezordonat, printre urmele de cauciucuri de pe suprafața drumului, mimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
informative - aceasta era Vaughan, doctorul Robert Vaughan, cândva un specialist în computere. În calitatea sa de cel dintâi savant TV de stil nou, Vaughan amestecase un grad mare de farmec personal - păr negru bogat peste o față cu cicatrice, o jachetă americană de luptă - cu o atitudine agresivă de amfiteatru și o convingere desăvârșită a stăpânirii subiectului său principal de interes: aplicarea tehnicilor computerizate de control la toate sistemele de trafic internațional. În primele emisiuni din seria sa, cu trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de fotografii publicitare estompate. Cicatricele de pe gură și frunte, părul tuns de mâna lui și doi canini superiori lipsă îi ofereau un aspect neglijent și ostil. Încheieturile osoase ale îmbinării mâinii cu brațul ieșeau în evidență de sub manșetele franjurate ale jachetei de piele ca niște cătușe. Urcă în mașină. Era un model vechi de zece ani al unui Lincoln Continental, aceeași marcă de vehicul ca și limuzina descoperită în care murise președintele Kennedy. Mi-am amintit că una dintre obsesiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trebui să fie mai interesant: „Reconstituirea unui accident rutier spectaculos“. Pista fu eliberată și rânduri de borne albe fură aranjate pentru a forma profilul unei intersecții stradale. Sub noi, în boxe, corpul uriaș, mânjit cu ulei al unui bărbat în jachetă cu ținte argintii era prins în scaunul șoferului al unei mașini fără uși. Părul lung până la umeri, vopsit blond, îi era legat la spate cu o batistă stacojie. Fața lui dură avea expresia palidă și înfometată a unui lucrător la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu atenție ca și când s-ar fi străduit să vadă prin gemulețul unei căști de scufundător. - Ești sigur că poți conduce? Așteptându-mă, Vaughan se întinse pe bancheta din spate a mașinii sale după un pulover alb. Când își dădu jos jacheta de dril, lumina crepusculului îi scoase în evidență cicatricele de pe abdomen și piept, o constelație de așchii albe care-i încercuiau corpul de la subsuoara stângă până jos, între picioare. Punctele de prindere ale actelor sexuale complexe fuseseră create de mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își desfăcu jacheta de piele, expunând - cu un gest de homosexual dezechilibrat care-și arată rănile supurânde ale unei operații chirurgicale transexuale eșuate - rănile redeschise care-i marcau pieptul și abdomenul. Am coborât capul până la nivelul toracelui său, apăsându-mi obrazul de profilurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile și mă prinse de coate. - Oare să fi fost intenționat? - Unul dintre curtezanii tăi? - Unul dintre curtezanii mei. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de răspuns, ea ridicase receptorul și i-l Întinsese. - De Îndată ce procurorul mă va readuce În echipa anchetei. Nu făcuse nici o mișcare ca să apuce aparatul, iar ea, cu un gest sec, Îl pusese la loc pe soclu Înainte de a-și lua jacheta. Se Îndreptase apoi spre ușă. - Nu ți se pare ciudat că nepotul dumitale presară În urma lui atîtea lucruri, ca Tom Degețel? Dacă ar fi vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bărbații din viața ta nu sînt decît niște molîi... - Se teme... - Păi asta spun și eu. - I-am spus să-și țină gura, să se gîndească la urmări, dar... - Imbecilul... O privi pe maică-sa care, metodic, Își punea o jachetă, Își lua poșeta, cheile, telefonul, se uita la ceas... - Unde pleci? O sfredeli pe fiică-sa cu o privire ascuțită În chip de răspuns. - Am să-l fac eu să tacă. Gwenaëlle Își Întoarse privirea, lăsînd-o pe Yvonne să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu mai face pe viteaza! N-avem vreme de pierdut. Ai venit singură la far să afli ce știu despre familia dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care o puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ronan? Se Întrerupse brusc, căci motorul vasului Începuse să emită icnete și se opri. - Ce se Întîmplă? Întrebă Marie. - Nu știu, nu te mișca, mă duc să văd. Dispăru rapid În cockpit. Marie Începu să tremure și strînse mai bine jacheta În jurul ei, cercetă iute puntea vedetei și, după ce aruncă o privire spre careu, se Încumetă să ridice colțul unei prelate În căutarea unui obiect care i-ar putea servi drept armă. GÎndea cu toată viteza. Cel mai simplu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare; Îi respecta nevoia de singurătate, oboseala morală, dar și fizică. Pentru el se dovedea a fi o anchetă dificilă, dar pentru Marie era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi dimineață, era mai judicios să meargă la culcare pentru cîteva ore. Văzu după expresia de pe chipul ei că era cu mintea În altă parte, preocupată. - Ce nu e În ordine? - Am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știu câta oară, se întemeia pe convingerea greu de înțeles că arabii cer întotdeauna un preț de două ori mai mare ca să fie siguri că vor primi un sfert din el. Janine, stânjenită, mergea în urma lor. Pe sub palton îmbrăcase o jachetă de lână și acum ar fi vrut parcă să se facă mai mică. Carnea de porc, deși bine friptă, precum și picătura de vin pe care o băuse, nu-i îngăduiau nici ele să se simtă prea bine. Mergeau acum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Vrei să dansezi? m-a întrebat o asiatică cu niște sâni uriași și cu politețe de școală generală. Nu, tocmai plecam, i-am răspuns și m-am îndreptat către garderobă. și atunci l-am văzut: Stanley Prizbecki, îmbrăcat cu o jachetă din piele neagră și cu mai multe lanțuri de aur. El și Vivian își aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din nou abia când se observă cu Încântare că nașul nu folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosea nici cuțitul, nici furculița, În spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va merge din nou la vitrinele ei. Stinse lumina și ieși În vârful picioarelor. Nu-și dorea altceva decât să ajungă acasă. Acasă la ea. Își puse gluga și trase fermoarul jachetei până sub bărbie. Zăpada Înghițise orașul cu case și oameni cu tot. Lumina lină a unei bruște Înseninări cădea peste această schiță a neantului. Din Petru mai rămăsese doar o arsură pe care o simțea În adâncul ei, difuză ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deodată. Cum mă apropiam, o vedeam din profil, cu capul dat pe spate, cu umerii arcuiți, și sprijinindu-se cu o mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea pe umeri și pe gâtul zvelt. Linia jachetei sport și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu trăsături puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]