3,852 matches
-
numele lui Mao Zedong. Un erou al gherilei. O legendă populară în devenire. El reprezintă chinezii din partea continentală a țării, majoritatea, cei nouăzeci și cinci la sută dintre țăranii care își fac griji că țara lor natală e cucerită de japonezi. Nu sunt bani pentru școli, artă sau distracție, însă țăranii își trimit fiii să se înroleze în Armata Roșie, să fie comuniști și să fie conduși de Mao Zedong. Ea are ochii unui pionier. Cu această privire își descoperă următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sunt lăudate pentru sacrificiul lor. Piesele care îmbrățișează tradiția legării picioarelor. Arta care se face că nu vede situația fatală a țării. A numit-o „artă egoistă”. „Pentru mine, arta e o armă. O armă în lupta cu nedreptatea, cu japonezii, cu imperialiști și dușmani deopotrivă.” „O perspectivă asupra vieții noastre” a fost un strigăt puternic. Această reprezentație, s-a zis, a făcut picioare și și-a croit drum spre Yenan, în peștera lui Mao, în patul lui. Camionul vechi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în stomac? Are mișcări de cărturar, relaxate. Vocea are un puternic sunet nazal, amestecat cu un puternic accent de Hunan. Eu mi l-am curățat pe al meu. Multă muncă de plivit și curățare. Problema e că Chiang Kai-shek și japonezii sunt ușor de identificat ca inamici. Știm că se află acolo ca să ne vină de hac. Însă dogmatismul e precum buruienile. Poartă masca vlăstarilor de orez. Vă puteți da seama de diferență? Pentru a fi un bun artist, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pierdem - oameni, cai și membri de familie. Din cauza direcției greșite pe care suntem împinși să o urmăm, harta noastră a intrat din nou la apă. Nu am învățat destule lecții? Nu am pierdut bătăliile în fața lui Chiang Kai-shek sau a japonezilor, ci în fața dușmanului dilăuntru. Capetele fraților noștri se rostogolesc precum bolovanii... În ce privește păstrarea inocenței politice, da, vrem să ne-o păstrăm, nu din ignoranță, ci din cunoaștere și înțelepciune. Conducerea noastră e atât de slabă, că ghinionul nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
câine fără coloană vertebrală? Putem să facem ca lumea occidentală să fie de partea noastră? Ar trebui Mao să lanseze o campanie media pentru a-l ajuta să spună lumii că acțiunea lui contează? Ce se întâmplă între ruși și japonezi? Nu ar trebui să fie convins Stalin acum de capacitatea lui Mao de a conduce China? Ea îi uimește pe Mao și oaspeți cu dorința ei de a învăța. Are douăzeci și patru de ani și focul din pieptul ei arde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
parte și eu la congres? Nici-un răspuns. Ea întreabă iar. Mao începe să sforăie. * Dincolo de valea aspră din Yenan, lumea se îndreaptă brusc, clătinându-se, către cea mai mare conflagrație a secolului. Naziștii germani încep să se deplaseze prin Europa. Japonezii se răspândesc ca un evantai peste Pacific. Mai aproape de casă, Mao își începe competiția strânsă cu Chiang Kai-shek având ca miză conducerea Chinei. Jiang Ching își sărbătorește următoarele patru aniversări ale zilei de naștere în micuța grădină de la gura peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ea are nevoie de o scenă. Începe să-și exerseze rolul așa cum îl percepe ea. Citește documentele care circulă pe biroul lui Mao. Află că Statele Unite au intrat în război. Află că Hitler este alungat de Uniunea Sovietică și că japonezii se retrag. Partidul Comunist Chinez s-a lărgit și este cea mai mare grupare politică din lume. Soțul ei devine un nume de marcă al țării și un simbol al puterii și adevărului. Ce s-a ales de mine? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atent pregătită și redată într-o mandarină plină de grație. Trecutul ei n-ar putea fi mai pur de-atât: copil al abuzului feudalist, tânără comunistă în Qing-dao, perioada petrecută la Shanghai ca actriță de stânga, devotată filmelor împotriva cotropitorilor japonezi, și, în sfârșit, ajungerea ei la Yenan ca revoluționară matură și soție a lui Mao. Ea își crede reprezentația ca fiind fără cusur. Cu toate astea, câțiva oameni din mulțime pun sub semnul întrebării perioada peste care ea a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
foc la pernă cu mucul de la propria-i țigară. Tonul lui era plin de ironie. Greșești! zise ea brusc, fără să se gândească. Ei, și tu acum, viața noastră s-a dus în lupta cu feudaliștii, cu Chiang Kai-shek, cu japonezii, cu imperialiștii, cu mama-natură și unul cu altul. Lasă trecutul. De dragul viitorului tău, te sfătuiesc să ții minte motivul pentru care floarea de salcie zboară mai sus decât o pasăre - pentru că are sprijinul vântului. Păi, asta e ceva ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Siberia) mi-a provocat Întotdeauna un sentiment de sărbătoare-obligatorie, deci, tristă; cât despre cele ale altor țări, nu le găseam locul decât pe, eventual, nave (mai ales că nu văzusem decât două-trei și acelea pe Dunăre...), acceptând oarecum esențialitatea celui japonez, a celui elvețian deasemeni (cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le propunem să construiască o cale ferată. Poate că vor fi ispitiți, poate că ne vor veni În ajutor. — Poate. Dar nu Înainte de șase luni, iar țarul va fi aici În două săptămâni. Și turcii? Și germanii? Și, de ce nu, japonezii? Nu-i zdrobiseră oare ei pe ruși În Manciuria? Atunci când, pe neașteptate, un tânăr deputat din Kirman sugerează, zâmbind pe sub mustață, să i se ofere tronul Persiei Mikado-ului, Fazel izbucnește: — Trebuie să fim conștienți, o dată pentru totdeauna, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Oxalá fac parte Sfântul Anton și sfinții Cosma și Damian. Din linia Yemanjei fac parte sirenele, ondinele, spiritele caboclas ale mării și ale fluviilor, zeitățile marine și stelele călăuzitoare. Din linia orientală fac parte hindușii, medicii, Învățații, arabii și marocanii, japonezii, chinezii, mongolii, egiptenii, aztecii, incașii, caribii și romanii. Din linia lui Oxossi fac parte soarele, luna, așa-zisul caboclo al cascadelor și caboclo al celor negre. Din linia lui Ogun fac parte Ogun Beira-Mar, Rompe-Mato, Iara, Megé, Naruée... În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Muncea un an pe unde se nimerea, apoi își dădea demisia și începea un voiaj prin câteva țări. La întoarcere își căuta din nou de lucru, închiria iarăși o cămăruță. Ultima oară fusese muncitoare textilistă. O priveam cu invidie. Deși japonezii încasaseră primele bombe atomice și fuseseră puși cu botul pe labe, uite că aveau voie și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când noi, românii, care îl aveam pe Hagi - cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-l determine pe arhitect să se mute și el sub acoperișul de plexiglas. A fost însă imposibil să-l scoată din mașină. Caroseria crem a Daciei părea pentru Emil Popescu la fel de importantă ca muzica însăși. Inventivi ca de obicei, japonezii au recurs atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se mai muncea doar pentru asigurarea mijloacelor minime de subzistență și pentru întreținerea vastei rețele de sateliți care retransmiteau permanent muzica arhitectului. Oamenii se iubeau pe muzica arhitectului și, când erau înmormîntați, aveau parte de aceeași muzică funerară. Cei doi japonezi care îngrijeau marele Mishiba intraseră în legendă, iar după moartea lor le urmară alți doi, care își luară același nume ca primii. Astfel, de-a lungul secolelor, se perindă în mica oază de cetină o întreagă dinastie de japonezi. Pelerini
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doi japonezi care îngrijeau marele Mishiba intraseră în legendă, iar după moartea lor le urmară alți doi, care își luară același nume ca primii. Astfel, de-a lungul secolelor, se perindă în mica oază de cetină o întreagă dinastie de japonezi. Pelerini de pretutindeni veneau să asculte direct, de la boxa originară, muzica sacră. Se organizară mii de atentate împotriva arhitectului ca să se obțină reacția de apărare, muzica aceea de o sută de ori mai profundă decât de obicei. Foamea de muzică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și constată diferențe determinate de specificul cultural la nivelul tuturor dimensiunilor teoriei: inputuri, rezultate, grup de referință, strategie de restabilire a echității, toleranța la inechitate. Ceea ce este perceput de angajații americani ca și contribuție este diferit de ceea consideră input japonezii, olandezii, germanii, englezii, indienii sau zairezii. Similar, rezultatele și așteptările angajaților variază de la o arie culturală la alta. Și în ceea ce privește grupul/persoana de referință există diferențe între culturile de tip colectivist și cele de tip individualist. Kilbourne și O'Leary-Kelly
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
o legătură ciudată, intimă, dar amenințătoare. Semnul acela ambiguu nu mai fusese repetat, și totuși Adam îl simțea scăpărând, magic, înspăimântător, ori de câte ori schimba o privire cu George. La vederea lui Adam, George se opri din drum la fel de abrupt ca un japonez care ar zări un viezure. Nu voia să treacă de nepotul lui, și nici nu dorea să-i bareze acestuia drumul, dacă ar fi avut intenția să se ducă la cabine, pe ușa interioară. George se retrase în coridor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capetele bazinului, se opinti și se așeză pe o banchetă, ținându-și de astă-dată capul și umerii deasupra apei. Își șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
feței și să-ți miști mâinile. Nu mai fi atât de demn, un prea rigid simț al demnității poate dăuna unui artist, e un aspect al egoismului, dăruiește-te, relaxează-te, lasă muzica să cânte prin tine, cum ar spune japonezii. Și păstrează sunetul sus, sus de tot, nu te gândi la coardele vocale, situează-te în sferele cerebrale, trebuie să te simți într-o zonă vastă, plină de caverne goale prin care vibrează coloane detașate, spiralate, de aer. Vibrează! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înșiși și apoi pentru alții, și atâta timp cât nu se vor emancipa prin educație și cultură, nimic nu se va schimba în mai bine. Nu am avut timp să vizitez orașul, care acum este plin cu turiști străini, mulți japonezi, coreeni și italieni pe care-i remarci imediat, datorită dezinvolturii cu care vorbesc și gesticulează. Pelerini nu prea văd, deși sora care m-a recomandat aici la parohie, mi-a spus că sunt al treisprezecelea care apelez la ajutorul ei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
animale, numite nume propriu-zise. Apoi nume mitologice, ale corpurilor cerești, ale întreprinderilor, asociațiilor, organizațiilor, titlurile operelor literare, muzicale și artistice. Mulți au porecle care implică zborul (finlandezul zburător, mustața zburătoare etc). Cel mai sugestiv superlativ este cel al unui săritor japonez, Noriaki Kasai, numit și "kamikaze". În lupta cu propriile limite, omul a țintit zborul. Îndrăzneala lui și a altora a fost deseori pedepsită, accidentele fiind un detaliu asumat de acești sportivi. Aceste cuvinte se realizează pe două planuri: pe acela
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
acest început de enumerare pentru a nu deranja câinele din poziția de câine rău. Stăm prost cu timpul liber! Asta-i. Nu-i nevoie să puneți mâna pe telefon. Deja intuiesc că vreți să faceți vorbire despre...statistică. Astfel, dacă japonezii lucrează săptămânal 52 ore iar americanii 44, în ceea ce ne privește suntem deja în capitalismul cel mai sălbatec cu 38 de ore de lucru săptămânal. Norocul nostru că “de lucru” și “lucrate” sunt două categorii gramaticale care nu cad tandi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în capitalismul cel mai sălbatec cu 38 de ore de lucru săptămânal. Norocul nostru că “de lucru” și “lucrate” sunt două categorii gramaticale care nu cad tandi pe mandi. Dar s-o luăm de la început că altă cale nu e. Japonezii, istovindu-se în cinci zile aproape câte zece ore, mai exact 10,4 ore pe zi, au deja mari și insurmontabile probleme. În primul rând, dacă dispuneți de televizoare color, ați observat că ăștia, în comparație cu noi sunt mult mai galbeni
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație de-o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]