60,190 matches
-
în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e dublu. În High-Life (sau cum se pitrece la noi), Foarță dezvăluie greșeala lui Bostandaki, un amănunt asupra căruia Caragiale păstrase tăcerea: ";...ironia soartei / i-a jucat un renghiu, ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune pe elevul Ion Luca să recite
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ceramică în timp ce aud cum se desface-n mine botul mugurelui de alun cum ochiul hipermetrop al liniștii din pământ afânat de rumoarea unui cântec tânjesc să ating cu porțelanul călcâiului pământul afânat de rumoarea unui cântec pentru pian și să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
de conserve în fluxul și refluxul mării -valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul /valul -vecinul zidului pe care zgomotul cutiei de conserve îl împiedică să cadă în somn. SĂ CAaaaaaaaaaDĂ îN SOMN. SOoooooMN.... Mă joc? Nu mă joc. Dușmanul meu mă mușcă de ceafă și, pînă să mă apăr, resturi nedigerate de imagini și gînduri țîșnesc gîlgîind prin gaură, dispărînd pe dată în mîlul nopții: am 11 ani; urcată pe o scară rezemată de un perete alb, scobesc
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
1908-1916, el însuși s-a remarcat în diplomație: a fost ministru plenipotențiar în Statele Unite (1920-1926) ("a publicat acolo o broșură despre Basarabia, pledoarie pentru drepturile istorice ale românilor asupra acestui teritoriu"), a scris versuri și proză, dar mai ales teatru, jucat pe mai multe scene ale lumii și, desigur, la București. Prilej de a-l invita la un șvarț pe Șerban Cioculescu, - pe atunci, îndată după terminarea celui de al doilea război mondial, acesta scria cronică dramatică, la Athenee Palace. Ba
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
și zero, Vânată fără încetare De un Maus feroce. Ochii limpezi Azi e la marginea lumii Gura leului va mai înghiți câteva suflete Nu se știe pe cine. Acolade mari de întuneric Ne străbat fără să știm. Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
spaimă grozavă", după ce "visase ceva rău". Vrea să se dezmeticească, se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
întrucîtva, în încercarea de a sădi iarăși raiul în viața pămîntească. Mi-l închipuiam dar răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adînci...." (p. 39). Motivul oglinzii, cu metaforica lui bogată, joacă un rol crucial și în Craii... Misterul central e acela al reflectării: realitatea devenind imagine, irealitate în apele oglinzii care nu schimbă nimic din înfățișarea ei - în afară de inversiunea între dreapta și stînga. Oglindirea dublează și stă la baza paradoxurilor legate
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales închipuiri vagi despre astfel de perversiuni și brutalități sado-masochiste. Ă se află într-un univers al reveriei, în care corespondențele esoterice cele mai ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei care
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
violoncel ori de armonică ori de vioară și țîțele ei erau rîuri de vară pîrîuri de toamnă cascade de primăvară și ghețari strălucitori în iarnă și țîțele ei beau șampanii de mentă cu paiul de diamant sorbeau jar cu vătraiul jucau țurca pe stele și țîțele ei luminau pînă la ultimul oscior cimitirele bărbaților și-ale femeilor din care dintr-unul în alta și dintr-alta într-unul trupul meu și sîngele meu și mușchiul limbii mele au coborît pe pămînt
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
qu'en lui-même l'éternité le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și mai ireală, în care jucam împreună cu Nichita Stănescu jocurile secunde ale poeziei. N-a ars și Nichita ca o flacără devoratoare în propriul său corp? M-a emoționat - pe planul subiectiv-fantasmatic al lecturii mele a jurnalului Gabrielei - regăsirea cu Nichita și cu alți vechi vechi
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
care își cer poate o altă matcă. Neputință de a alege, sau nedorință (?) - sau poate (cu atît mai bine) o sinteză pe deasupra! * A-ți înțelege condiția și a o domina dinăuntrul ei. (A o domina prin acceptare, fără a te juca sau a cocheta cu tine și alții). Puterea de a gîndi și concepe ceea ce nu-ți convine (și nu numai ceea ce te flatează sau ți-e indiferent, contemplativ). Va fi pentru alții ceea ce scrii într-adevăr pentru tine. (Deci nu
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
o întâmplare asupra căreia stau ca prostul și meditez de două zile. Deci: aproape de miezul nopții aud soneria, mormăi ceva vesel, cum ar face orice mediocru ridicându-se din patul cald, dar zic în drum spre ușă: - Mă, dacă vă jucați cu mine, vă bag toată sculăria de cizmar în coastă, 'ț-ai dreacu' de bașolzi!... Culmea e că nu dau de dicționar să văd ce e aia bașolzi!... Da' mi-a sunat bine ideea... Nu am intrat în amănunte vulgare
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
în acel moment de cumpănă, de cotitură în destinul istoriei și al culturii românești. Pe scurt, teza și cartea lui Gabriel Mihăilescu pun în evidență - pe baza unei bibliografii foarte bogate și în general recente - rolul important pe care îl joacă în epoca respectivă alegoria în evoluția raportului dintre retorica și imaginar: sub presiunea literaturii morale creștine, care utilizează din ce in ce mai mult alegoria ca element explicativ prin transferul din domeniul lingvistic în cel real (istoric), literatura și arta baroca șunt cotropite de
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
avem cu toții faliții noștri, îngerii și demonii noștri, amestecați de altfel și ei pe dinăuntru (Pascal, prefigurîndu-i pe Camus, pe Glücksman și alți gînditori ai secolului XX: Omul nu este nici înger nici bestie și din nenorocire cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela al bestiei"). Mi-aduc aminte de un circuit pe care l-am făcut odată în Munții Apuseni, descoperind pentru prima oară Roșia Montana, un loc încîntător, nu foarte cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
îngerii și demonii noștri, amestecați de altfel și ei pe dinăuntru (Pascal, prefigurîndu-i pe Camus, pe Glücksman și alți gînditori ai secolului XX: Omul nu este nici înger nici bestie și din nenorocire cine vrea să joace rolul îngerului îl joacă pe acela al bestiei"). Mi-aduc aminte de un circuit pe care l-am făcut odată în Munții Apuseni, descoperind pentru prima oară Roșia Montana, un loc încîntător, nu foarte cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său helvetic, cu păduri dese
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
și de receptivi la dorințele copiilor. A vrut aia mică, EBUȚA, în Partidul Democrat Liberăluț-aripa tânără, a lăsat-o să se bage, a vrut Secretar General al Partidulețului, a lăsat-o să fie aleasă în cvasiunanimitate, a vrut să se joace de-a mama și de-a tata cu ăla micu’ al lui Hrebenciuc, a strâns din dinți și i-a dat voie. Nici măcar când a vrut în Paramentuțul European tăticu nu s-a opus. Am motive să cred că singurele
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
Jamie Oliver, la care ne-au făcut surpriza să ne ducă prietenii care ne-au și cazat. 8. Relaxarea oamenilor. Am văzut enșpe gagici fardându-se în metrou și, tot în metrou, am văzut tătici stând turcește pe jos și jucându-se cu copilași pe care-i țineau în brațe. 9. Faptul că nu se fumează nicăieri, iar oamenii par foarte OK cu asta. 10. Faptul că englezii și-au găsit Regina. Da, știu, pare incredibil, în timp ce la noi e căutată
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]
-
au nievoii di ieli. Și ni oprim oleacî din ali noastri și și întindim o mini, si oferim un zîmbiet și puțini călduri... hai cî-mi vini și și plîng. Nu-ți mai iexplic, ci și-așa nu-nțelegi nimic. Tu joci scrabble pi dezbrăcați în loc și ofieri călduri, dupî cari ți dai prin ziari mari doamnî di carități... Cîni a fost, fati, alături di domnul Tatulici, cînd au fost inundații la noi, în judiețul Niamț? Tu? Ți-a plîns ții în
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
și-așa. OK, adică, dar nu să cazi pe spate și să te-ntâlnești obsedant cu ele în nopțile cu vise alimentare. Cam sărate, din cauză că, atunci când am pus sare în sos, neuronul meu nr. 1 n-a vrut să se joace cu prietenul lui, neuronul nr. 2, și să facă o sinapsă legată de parmezanul care urma a fi presărat înainte de introducerea în cuptor. În plus, am mai făcut și prostia de a le pune pe două straturi, astfel încât singurele care
Dezlegare la legume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21241_a_22566]
-
și face asta aproape ca pe un job. Serbări, spectacole, 2 lecții pe săptămână la Palatul Copiilor (“Costă 50 RON pe semestru”, mi-a explicat), plus lecții de pian, pe care i le dă gratis o doamnă profesoară generoasă. De jucat, nu mai are timp să se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
job. Serbări, spectacole, 2 lecții pe săptămână la Palatul Copiilor (“Costă 50 RON pe semestru”, mi-a explicat), plus lecții de pian, pe care i le dă gratis o doamnă profesoară generoasă. De jucat, nu mai are timp să se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama e la lucru. Ia tramvaie, autobuze și
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
dar discursul ei seamănă mai mult cu al unui adult. Vorbești cu ea, ca de la om mare, la om mare. Am înțeles de ce-i așa după ce mi-a povestit ce program are și că nu mai are timp să se joace. Cel mai mult mi-a plăcut că mi-a vorbit frumos de tot despre ceilalți copii din programul BCR Speranțe, colegii împreună cu care a îngregistrat CD-ul cu același nume. Mi-a zis că Maricica e cea mai bună și
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
de libertate și conserve de gândire critică sub forma unor volume pe cotorul cărora era tipărită inconfundabila siglă a editurii Humanitas. Numele acesta, împrumutat de fondatorul editurii de la Cicero (care a fost inspirat, la rândul lui, de paideia grecească), a jucat de la bun început rolul unei declarații de misiune: Gabriel Liiceanu a crezut că nu putem fi buni cetățeni, implicați activ și constructiv în viața cetății, în absența virtuților pe care numai studiul literaturii, al istoriei și al filosofiei ni le
Ziua Cărturarului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82356_a_83681]
-
s-o recunosc, nu lipsită, într-un anume fel, de adevăr. Ca instrument social, prietenia poate fi citită că un acord bilateral de schimb de servicii. Există o întreagă literatura pe tema rolului pe care reciprocitatea și întrajutorarea l-au jucat în evoluția noastră ca specie, cu argumente care, pe mine, cel putin, m-au convins. Cred că nu e nimic în neregulă cu această perspectivă, atâta vreme cât acceptăm că ea nu epuizează rolul relațiilor sociale, ca prietenia și apartenența la un
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]