81,163 matches
-
dar recunoștință este povară grea și oamenii care fac ceva trebuie criticați că nu fac altceva. aș vrea să-l întreb pe d-nul “rățoi” dacă a donat vreodată sânge pentru un copil bolnav de leucemie său și-a rupt jumătate din pâinea integrală învelita în pungă de hartie unui amărât de pe stradă, măcar în ideea de a-i da copilului lui o lecție de suflet și de a-și da lui-insusi dreptul să acuze aceste probleme din jurul lui. da, domnule
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
că membrii lui aveau în Facultate un statut aproape semilegal, putînd fi oricînd îndepărtați de la Catedră. Păreau în mod evident timorați pentru că se știau vulnerabili și doar temporar tolerați. Prețioasele adevăruri pe care ni le comunicau erau parcă rostite cu jumătate de voce: după fiecare frază mai îndrăzneață, urma o privire involuntară și discretă în jur. Nu erau prea mulți, dar erau cei mai buni. Asta nu înseamnă că "ai lor" ar fi fost doar niște troglodiți: mulți așa erau, dar
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
Dumitru HÎNCU Pentru jumătatea lui decembrie 1930, corpul diplomatic și lumea bună a Capitalei așteptau cu nerăbdare un eveniment, deopotrivă, cultural și monden. Căci în ziua amintită era așteptată o conferință ieșită din comun: într-adevăr, doamna Marie von Mutius urma să vorbească despre
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
accepție negativă, comportă trei semnificații foarte precise și distincte: "Vorbele franțuzești coquin, spadassin sau mauvais sujet, scélérat ș...ț nu există în limba românească și sunt înlocuite, cel întăi prin crai de la curtea veche, al doilea prin un crai și jumătate, un crai fără margini, ș-al treilea prin un crai de spânzurat..." (Apud Mihail Sadoveanu, De ce nu ne-au prețuit străinii, în Foi de toamnă, cf. Opere, vol. VI, ESPLA, București, 1956, pp. 283-284) 3 Cf. Vladimir Streinu, Pagini de
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
-mi cadă cumva mâna de pe behindul Esterei, atât de învăluitor legănat prin tot acel ținut al groazei. I-am dat dreptate inginerului care, scuzându-se că are treabă la comandament, ne-a spus că mai putem să ne plimbăm încă jumătate de oră. Nu mai mult", a precizat el, privindu-mă țintă, ținând morțiș să-mi transmită sincera lui părere de rău că se desființase pușcăria și că nu mai păstraseră măcar o celulă, de mostră, în care m-ar fi
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
făcea să viseze la biata panteră așa cum meditase - cred, vreau, sper - la bărbatul care eram măcar într-una din acele nopți italiene, care tocmai se încheiaseră, măcar în ultima noapte, în camera luxoasă de hotel, printre bagajele făcute numai pe jumătate, printre șipuri cu parfum, porțelanuri de Ravenna cu îngeri și sticle de limoncello, nu un sfârșit, ci începutul, nu un capăt, ci linia marcată ferm de unde pornește marea cursă, marea aventură, ,...și ce s-ar întâmpla oare dacă stăpânul ticălos
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
în ziua de Drăgaică. Am păstrat taina numai pentru noi, ne-am cumpănit cu mai multă grijă cuvintele și am așteptat momentul potrivit ca să elimin opera aceea de artă, fără să stârnesc cine mai știe ce bănuieli. Ne spuneam numai jumătăți de gând, completând cealaltă jumătate prin gesturi împrumutate din alfabetul surdomuților de pretutindeni. Știam că lucruri de același fel se petrecuseră chiar în minister, în primele luni din 1990. Cred că ambasadorul Corneliu Bogdan, între ultimii rămas pe țărm, înainte de
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
păstrat taina numai pentru noi, ne-am cumpănit cu mai multă grijă cuvintele și am așteptat momentul potrivit ca să elimin opera aceea de artă, fără să stârnesc cine mai știe ce bănuieli. Ne spuneam numai jumătăți de gând, completând cealaltă jumătate prin gesturi împrumutate din alfabetul surdomuților de pretutindeni. Știam că lucruri de același fel se petrecuseră chiar în minister, în primele luni din 1990. Cred că ambasadorul Corneliu Bogdan, între ultimii rămas pe țărm, înainte de a pleca la post, în
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
pentru simplul motiv că motoarele n-au mai funcționat. Și n-au mai funcționat pentru că n-au mai avut combustibil. Căpitanul vându-se motorina, păstrând numai cantitatea care i-ar fi ajuns până la următoarea ancoră, unde motorina se cumpăra la jumătate din preț. Nu calculase furtuna. După dușuri în Azore, căpitanul și echipajul au sosit la aeroportul Otopeni, unde au fost primiți de un cor de miniștri, dirijat de șeful guvernului. îmbrățișați, medaliați, decorați. Ca niște eroi. Meritau: cei care scufundă
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
nu de aceeași valoare, mai făceau parte Al. I. Ștefănescu, Mihai Petroveanu, Radu Lupan, Mihail Cosma, într-o mai mică măsură Paul Cornea. Dar principalul acuzator public, denunțător vehement al "decadentismului" și al celui mai mare poet român din prima jumătate a sec. XX, Tudor Arghezi, a fost redactorul-șef al Scânteii, Sorin Toma, critic literar improvizat, care, din câte știm, n-a mai publicat nimic după aceea. De altfel, a și plecat din țară, fără să lase vreo altă urmă
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
lucru. Dar e inutil și ar trebui să mă obișnuiesc a socoti definitiv încheiate socotelile vieții mele". 5 Noiembrie 1936 : ,Mă uit atent la mine (...) și-mi spun că sînt în plină descompunere. Și, în această desfacere, fac prostia, pe jumătate inconștientă, de a angaja oameni, care, necunoscîndu-mă, ^marșează^ cu o bună credință de care ar trebui să-mi fie rușine. De exemplu, de ce am dus așa departe gluma cu Cella Seni" (E vorba de scriitoarea Cella Serghi, n.n.). 29 August
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Marian Victor Buciu onathan X. Uranus (1909-1984) este pseudonimul cel mai cunoscut, unul din zecile de heteronimi, peste o jumătate de sută, de o diversitate uluitoare, ai lui Marcel Avramescu. "Omul exorbitant" (I. X. U.) este un "om aproximativ" (Tristan Tzara), ca identitate multiplu - de multiplu - împărțită. S-a anonimizat tot atât cât s-a heteronimizat. În definitiv, identitatea lui
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea avangardei cu gnoza nu-l desparte ferm de Urmuz. Autorul se situează pe sine în "modalitatea absurdului parodistic". El și-a renegat textele din 7 ani, 1926-1932. Apar, cum se vede, la jumătate de lustru față de ale lui Urmuz, multe din ele tot în mica revistă a lui Arghezi, "Bilete de papagal". Fiind puțin cunoscute, voi cita, de data aceasta, insistent, din ele, pentru a le dezvălui forța de argumentație, particulară și de
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
îi spun specialiștii stării celor ce nu aud) are și unele avantaje. De pildă, nu ai parte de toate bazaconiile din jur, nu ești distras de tot felul de nimicuri, te poți concentra cât vrei la ale tale. După o jumătate de an, obișnuindu-se pe deplin cu noua sa situație, descoperi și alte numeroase avantaje ale surdității: de pildă, era scutit de multe corvezi din partea superiorilor, a obținut un spor de bani pentru invaliditate, a început să frecventeze un club
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
al celor fără auz, unde întâlni niște oameni extrem de simpatici, foarte solidari unii cu alții și foarte eficienți. În primul rând, că pe acea cale a obținut o slujbă nouă, infinit mai interesantă decât cea în care a robotit o jumătate de viață, slujbă și pasionantă, și mult mai bine plătită, iar, curând după aceea, a întâlnit printre colegii de la club o femeie care s-a dovedit că-i poate oferi marea dragoste, pe care a căutat-o până atunci în
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
ordinea ficțiunii și ating nu numai zonele discrete pe care doar un pasionat de istorie le-ar cunoaște, ci și datele elementare ale istoriei portugheze, care pot fi găsite cu ușurință în orice enciclopedie. Situat în primele două decenii și jumătate ale secolului al XVI-lea, romanul se prezintă drept o călătorie "realistă" a unui picaro andaluz, vagabondînd prin tot universul geografic cunoscut la vremea aceea. Pentru a realiza un efect de real (și probabil, mai mult, de superioară erudiție), autorul
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
fost, ca și primele două, o călătorie de explorare și descoperire, nu una din acele curse regulate care transportau în India un mare număr de marinari și de soldați, cu care pare a o confunda naratorul, și care doar spre jumătatea secolului au început să fie organizate. A Carreira da India, flota pe care portughezii au trimis-o anual în Orient pînă în secolul al XIX-lea, pleca întotdeauna din Lisabona și nu din Porto, cum afirmă naratorul, într-o perioadă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
nordic al estuarului fluviului Tejo, care se deschide într-un imens lac interior (de peste 260 km2). Orașul, de o mare vechime (numele este de origine preromană, iar prima atestare documentară datează din 198 î. C.), a devenit capitala Portugaliei la jumătatea secolului al XIII-lea, fiind, la sfîrșitul secolului următor, o localitate de dimensiune medie în Europa vremii (c. 35.000 de locuitori), comparabilă cu Londra sau Köln. La 1500-1501, epoca primei vizite a protagonistului, Lisabona arăta ca un tipic oraș
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
ale săptămânii de lucru sunt un moft expediabil în doi timpi și trei mișcări. Dacă ziua de naștere a odraslei cade într-o joi, tot atunci are loc și paranghelia. E o prostie să aștepți până-n weekend, când riști ca jumătate dintre invitați să plece la pescuit pe baltă, la țară sau la munte. Cum? A doua zi lumea merge la serviciu? Și? Ce, n-o lăsăm noi? Să meargă sănătoasă, cu stângul pe tobă și fața la producție. A, e
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
crezi că tu faci bine / Că pleci de lângă mine, / De ce îmi juri iubire / Fără să ții la mine?), Costi Ioniță (Pe pământ tu cât trăiești, / Liniște n-ai să găsești / Dușmani am cu kilogramu' / Și prietenii cu gramu'), Adi Minune (Jumătatea vieții mele / Stai ascunsă printre stele / De-aș putea s-ajung la tine, / Dar ești departe de mine), Sorinel Copilul de Aur (Vagabondu' vieții mele / Îmi faci decât zile grele / Și orice mi-ai face tu / Eu n-am să
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
a unui loc sau a unui cămin purta numele de Hestia: era spiritul protector a cărui prezență influența în chip prielnic mersul lucrurilor. Adriana Bittel este o Hestia modernă al cărei lăcaș menit proteguirii este redacția României literare. 2) Cam jumătate din cei care trec pragul României literare o caută pe Adriana Bittel. Fiecare aduce un articol, o carte sau o nouă propunere editorială, într-o afluență omenească al cărei ritm amenință deseori să se preschimbe într-o povară. Acestui ordalițiu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
La rugămintea unui prieten de la Berlin, acceptase să o consulte și să o ajute în inițierea unui program riguros de exerciții de dicție pe micuța Walburga Höfer, nepoata ,marii" Walburga celei morocănoase, o fetiță în vîrstă de cinci ani și jumătate, care suferea de o curioasă și de neexplicat glosolalie. Controalele neurologice și psihiatrice nu scoseseră la iveală vreo cauză patogenă îngrijorătoare, fenomenul, despre care nu se mai auzise în analele medicale, fiind, în cele din urmă, atribuit unor tulburări de
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
nu se mai auzise în analele medicale, fiind, în cele din urmă, atribuit unor tulburări de comportament, care nu excludeau posibilitatea unor accente voluntare. Protest? Refuz de adaptabilitate? Frondă ludică? Puțin probabil la o fetiță de numai cinci ani și jumătate. De asemeni, întregul aparat al fonației părea, după spusa doctorilor, să fie întreg și la locul lui. Pronunția amalgamată și confuză a sunetelor, sau a pseudo-cuvintelor de origine necunoscută, trăda, totuși, o limpezime și o acuratețe aproape muzicală. Klaus își
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
știu, floricica mea, cum va trebui să fie fiul nostru adoptiv. Închise ușa încet și se îndreptă de-alungul coridorului către camera care îi servea, de șase ani de zile, drept dormitor. Orologiul cel mare din turnul bisericii Sf. Anton bătu jumătatea orei trei.
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
în 1985. Jean Grenier (1898-1971), profesor de estetică la Sorbona a corespondat și el cu Eliade. Probabil că Jean-Yves este fiul Domniei Sale. în Franța există peste o sută de eliadiști de prestigiu. Mulți dintre ei au publicat, în a doua jumătate a secolului trecut, studii și eseuri elogioase despre autorul Mitului eternei reîntoarceri, chiar în publicațiile citate de Dna Zoe Petre: Le Nouvel Observateur, Le Figaro Littéraire, Le Monde, Libération, La Croix etc. Aș mai avea un motiv să fiu bucuros
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]