8,051 matches
-
e-norat, În suflet am lumină vie. De astăzi trăiesc adevărat, Și numai datorită ție. Cu tinei eu sunt fericită. Și bucurie în suflet am. Iar viața îmi e împlinită. Căci ești omul ce eu îl visam. Nu fac promisiuni deșarte, Jurând,pe stele,sau pe stele, Dar nimeni nu mă va desparte. De fericirea vieții mele!. Căci astăzi te-am ales pe tine, A vieții mele fericire. Să împărțim și rău și bine, Cu dragoste și dăriure. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică
TE-AM ALES PE TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349713_a_351042]
-
Cine sunt eu, cel ce trăiesc toate acestea, cât drept am, și nu câtă dreptate, să vă judec... Marea nebunie a creației și fatala imperfecțiune, eroare, ca un virus rătăcit cine știe cum într-un calculator considerat perfect... Îmi căutam eul pierdut, jur că făceam asta atunci când sora mea a intrat în cameră într-o ținută neglijentă, arăta ca o divă sexy de pe coperta cine știe cărei publicații de succes, și atunci, într-o clipă letală, am privit-o ca pe o femeie, am uitat
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
scrie și despre vraja universurilor artificiale fără a fi neapărat un consumator de droguri. Cum?, veți spune, și mă veți contrazice negreșit. Ei bine, am experimentat aceasta în mai multe nuvele ale mele (constituie chiar o temă recurentă) și vă jur că mai mult de o băutură ca vinul sau ca ginul n-am consumat niciodată. Nu am pretenția că viziunile mele sunt 100% identice cu cele ale unui consumator real de droguri, ar fi și greu, dar că se apropie
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
mă luase cu amețeală. Nu pot să-ți spun... E ceva foarte încurcat”. ”Și de când mă știi pe mine că nu pot asculta povești încurcate?”. L-am văzut că ezită. ”Eu... eu...”, se bâlbâia. ”Adună-te”. Dacă îți povestesc ceva... juri că nu mai spui nimănui?”, mă întrebă, într-un final, pe un ton scăzut, ca nu cumva să fie auzit și de altcineva. ”Firește. Buzele mele sunt pecetluite”. ”Ei bine”, continuă, pe același ton șoptit, ”am fost contactat de un
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
formele perfecte, rotunde, pe sub bluză, să simt cum instinctul mă acaparează, făcându-mă să nu mai simt decât o dorință pură, animalică... E adevărat că viața e doar un rol? Poate, dar în acele momente aș fi fost gata să jur că e mult mai mult decât atât. I-am simțit mâinile delicate pe trupul meu, i-am sărutat cu voluptate spatele, gâtul, apoi picioarele, gleznele, acele locuri care tânjeau după atingerea buzelor mele, deși nu-mi dăduse explicit de înțeles
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
atrage în cursă așa cum, mai mult ca sigur, a făcut și ea cu Deborah... E corect așa, nu? E prea târziu pentru regrete, pentru destăinuiri, pentru lacrimi... Cum a putut să fie atât de cinică? De monstruoasă? Cea căreia îi jurasem iubire veșnică? Deborah a greșit, sunt de acord. Cu toții greșim. Dar s-o măcelărești ca la abator, ca pe o vită? Din gelozie feminină? Nu voi putea înțelege niciodată de ce a fost necesar să trăiesc așa ceva, am gândit, și am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
găsit nimic. Și astăzi se mai văd gropile unde au săpat în căutarea comorii. Dintre toți locuitorii Alunișului , numai doi au știut locul exact unde era îngropată comoara. - De unde au știut ? am întrebat . - Păi iată cum a stat treaba : hoții juraseră , legându-se cu blestem , ca nici unul dintre ei să nu se atingă vreodată de comoară. Numai căpitanul lor , putea să-i dezlege de jurămînt , însă acesta și-a găsit sfârșitul într-o luptă cu potera , trimisă pe urmele lui. - Și
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
în discuții prelungite cu sora mea, în albume de artă vechi, în cești de espresso savurate pe îndelete. În reprize incandescente de amor cu Deborah, singura mea portiță de ieșire. I-am învățat trupul de abanos pe dinafară, i-am jurat credință. Dar în tot acest timp, suspendat între vis și realitate, m-am gândit mereu la tine. La atingerea ta unică, neprețuită. La magia pe care o declanșai cu vioara, la spectacolul unic pe care îl dădeai. La tot ce
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
dea, iar ministerul nu le mărește leafa. Păi , zic eu, dacă toți ați pleca, pe pacienți cine i-ar îngriji ? Nimeni sau moartea. Și el aprobă. Păi domnule, zic eu, dacă toți sunteți numai după bani și faimă, de ce mai jurați pe Hipocrate și mai dați la medicină ? Unde este simțul civic și medical de a ajuta din pasiune și dăruire pacienții ? Unde vă este priceperea ? E pe lumea de dincolo probabil. Iată și rezultatul de la raze : plămâni fără leziuni, totul
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
Ah. De ce ultimul? Poate că de data aceasta se va adeveri? Va muri?”. Îndoială și teama puseseră stăpânire pe mine. Voiam să nu mă gândesc, dar pe cât îmi impuneam acest lucru, se întâmplă exact contrariul. „Nu mai rezist. Mi-am jurat să nu te întreb, dar o voi face. Te iubesc enorm, esti sensul existenței mele, lumina care mă face să trăiesc. Te rog, înțelege-mă că te vreau pentru totdeauna, nu vreau să te împart cu nimeni și nici să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
-o el. - Ei, e o poveste lungă, i-a răspuns ea. M-am căsătorit pe când eram foarte tânără, cu toată iubirea, cu toate acele iluzii, plină de speranță la gândul că îmi voi împărți viața cu acel bărbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect și credință, și am întemeiat o familie. Dar în curând totul s-a schimbat. Eu am fost soția credincioasă, care avea grijă de copii și de casă, în timp ce soțul meu a continuat să se ocupe de carieră
AU TRECUT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE... URMEAZĂ SĂRBĂTORILE COMERCIALE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348996_a_350325]
-
toate cele a pătrunjel mărar verdeață și a tot ce e prin piață a izmă rece busuioc a trandafiri și liliac cruce-mi fac și zău mă-nchin de nu miroși măcar o noapte a floricică de mălin dar mă jur pe ochii mei ce-ai făcut cu macii tăi? dacă a-nflorit caisul cred că te-ai trezit din visul primadonei de vioară iar de vei ieși afară ai să vezi că trupul tău e un crâmpei de primăvară mai
AZI MIROŞI A TOATE CELE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349095_a_350424]
-
POTTIER, Franța “Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire/ Și ne-ntețește foamea de scufundare-n dor,/ E dor din dorul cosmic, destinul tuturor;/ Puterea ei de vrajă se-ascunde-n strălucire” - CRISTIAN PETRU BĂLAN, Chicago, SUA ”poemul e tăcere am jurat cu degetul la tâmplă să nu apăs pe cuvinte decât în caz de poem” TĂCERE - MARIN IFRIM, Buzău iris„Poezia este oxigenul vieții mele sufletești. Fără ea simt că mă sufoc. După o zi petrecută printre oameni prozaici, ajuns acasă
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
stârnite de un vânt funebru. Momente trecătoare ale unei povești obișnuite Închisă ermetic și tristă. și dacă nu aș fi știut că poetul s-a dus printre stele când autoarea Câți Urucu abia învăța să articuleze cuvinte, aș fi putut jură că povestea cuprinsă între coperțile acestei cărți, poate nu întâmplător colorată în alb și roșu, l-a inspirat. „Înfiorătoare amintiri de neuitat” așterne Câți Urucu cu roșul sângelui pe filă albă, iar tu cititorul îți simți sufletul foșnind asemeni frunzelor
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
echipe operative. În liniștea existentă deja, nu se mai auzea nici respirația oamenilor. Căpitanul îl privi stupefiat pe agent. Intenționă să ceară date suplimentare, care să explice răspunsul, dar privirea i se lipi de acel zâmbet superior și renunță. Putea jura că zâmbetul se transformase odată cu formularea răspunsului: agentul Brumă îl privea batjocoritor! Căpitanul se ridică încet de pe scaun, fără să-l piardă vreo clipită din priviri pe agent, își îndreptă trupul cât era de lung, ridică bărbia peste orizontala locului
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
Marele Sinod Panortodox, care va avea loc în curând în Fanarul din Constantinopol/Istanbul va pleda pentru refacerea unității tuturor creștinilor, va clarifica și ameliora situația ortodocșilor, mai cu seamă a celor din Europa și va contribuii că ortodocși de jure în UE, să se simtă acasă și de facto. Chestiunea fundamentală a României și Moldovei e Statul și Biserica. Pentru cei interesați în aprofundarea tematicii recomand modestă mea contribuție mai ales în: 1 Statul la români. În: http://www.agero-stuttgart
ROMÂNIA ŞI MOLDOVA ÎN EUROPA de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349186_a_350515]
-
adevărat conducător, deoarece, numai cu un baston noduros, moștenit de la un bunic și cu ajutorul a doi câini presupus domestici, puse pe fugă bandele înarmate ale nesimțiților care atentau la împărțeala prăzii. Cei învinși s-au retras la biserică unde au jurat pe toate icoanele că dacă or mai fi vreodată în viața lor darnici, ca acum când le luase Dumnezeu mințile, să-i lovească buba neagră, durerile la lingurică, vătămătura și alte boli specific rurale. Foarte puțin învinețită la un ochi
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
petreceau lucrurile și când Veronel vorbea cu Heimlich despre noile standarde ale tehnologiei de producere a fosfaților. Ce-i drept, după prima lună de dialog, la sosirea notei de plată, cei doi au făcut cârcel la inimă și s-au jurat s-o lase mai moale cu dragostea, că la prețul ăsta, mai bine-și cumpără mașină de import singuri. Poate că lucrurile s-ar fi terminat cumva în eternul banal dacă la un moment dat uzina de fosfați nu ar
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
n-o să le mai pese. Din rănile-ți lăsate, în alte părți de lume, Și-au dus pe sub ascuns, averile imense. Ascunși vom fi și noi... ca nație și nume. Vin astăzi în genunchi, la tine, sfântă țară Și-ți jur, că n-am să-i iert nici dincolo de tine. Precum strămoși mei întreagă te lăsară, Am să te las și eu, la neamul care vine. Referință Bibliografică: În aur strălucind, pe fruntea ta, coroana ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
Sapoca. După ce s-a dus popa Toader la securitate, a venit la Nicuță, cu o Volgă neagră, un căpitan de securitate, Amza, cum că și-a pus băiatul să învețe pe de rost articolul cu moartea lui Stalin. Degeaba se jura Nicuță că n-are nicio vină, căpitanul o ținea lângă cum că e un criminal imperialist, că a vrut să se îmbogățească, vânzând carne de vită la negru. Noroc că Miliția e vigilentă. - Bă, cheamă-ți lighioana aia mică, zise
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
rămân cât de mult legata de real, să recunosc depărtarea geografică și să ascult dorința fiicei mele: „Mami, aș vrea să câștigi un premiu pentru mine!” De facto, cred că Dumnezeu are o preferință specială pentru copii. Aceasta este, de jure, singura explicație a premiului ce mi-a fost acordat. Mihaela Cristescu - Sydney Referință Bibliografică: Intre real si imaginar / Mihaela Cristescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate
INTRE REAL SI IMAGINAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348651_a_349980]
-
indiscret prin hubloul unei bărci, cum ea își depunea pe altarul iubirii cu miros de flori de primăvară, puritatea sa ca dar și gaj, că-l va iubi mereu pe acest prinț, cum l-a iubit în această noapte nebună, jurându-i că nu va dispare niciodată dragostea sa curată ca lacrima pruncului dornic după sânul mamei, orice s-ar întâmpla între ei. Amândouă uitaseră repede de vizita de la herghelie unde nu au fost impresionate de caii văzuți, motiv pentru care
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
din pasiune, dar urcatul pe munți nu e unul dintre ele! N-aș putea să vă aștept la pensiune? Mai beau o bere, ceva... -- Dacă crezi că vrei să-i spui asta Marei, n-ai decât! Ea a ales traseul! Jur că am să o omor pe Simona... mai târziu. Acum am o stringentă nevoie de ea. Mara se apropie de mine, surâzătoare și luminoasă, cu obrajii îmujorați de efort. -- Ești bine? -- N-aș putea să nu fiu când mă privești
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Marei lângă umărul drept, glasurile sunt propagate în mod înșelător de ceață și nu vreau să riscăm să ajungem în vreo prăpastie! Prăpastie? Am prins-o de mână, chipurile să o ajut la drum. O, vai! Dacă scap din asta, jur că merg la biserică să aprind o lumânare! Prin negura deasă, păreau să se audă glasuri din mai multe direcții. Îmi priveam atent picioarele. Atâta și vedeam! Un pas greșit și... Dar ea era lângă mine! Geo și Simona nu
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
iertat toate păcatele, cu toate că lichidul era la ani lumină depărtare de a fi numit cafea. Băieții grupului comandaseră o ciorbă de burtă. Poate că nu avea gustul pe care îl are ciorba de burtă servită în restaurantul meu preferat, dar jur că m-am simțit ca în rai, savurând-o încet. Problema a apărut în momentul în care Mara a dat semnalul de plecare. -- N-am putea rămâne aici? -- Pentru totdeauna? Ar fi frumos, îmi surâse Mara ca o zână a
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]