4,114 matches
-
tinerească, valurile apelor umflate de ploi sau de omătul topit, caută să sară pragurile ce li se pun în drum. Le taie în adânc, ca și cu un fierăstrău, bucuroase că și-au făcut loc, nu mai adăstează ca să-l lărgească. Curg între păreți înalți, goi, curmături înguste în inima munților.” (Ion Simionescu) Munții, frumoșii munți În munți Octavian Goga (fragment) Voi, munților mândri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre, În leagănul vostru de codri și stânci Dorm toate poveștile noastre
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mari...Tg.-Mureș nu e departe. Dar până la el trebuie să străbatem câțiva kilometri și să adunăm: turnuri de biserici romano-catolice și impresia crescândă a unei așezări laborioase și civilizate. „ (Gala Galaction-De la Reghin la Mediaș) “La Teiuș spațiul se lărgește căci în apropiere se varsă în Mureș molatecele Târnave, unite la Blaj...E o cotitură importantă. În apropiere romanii au clădit ...cetatea Apulum...Abia ai ieșit din Teiuș și tainica frumusețe a Munților Apuseni îți face semn să o privești
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lucrul mîinilor Lui. 13. De aceea, poporul meu va fi dus pe neașteptate în robie; boierimea lui va muri de foame, și gloata lui se va usca de sete. 14. De aceea își și deschide locuința morților gura, și își lărgește peste măsură gîtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15. Și astfel, cei mici vor fi doborîți, cei mari vor fi smeriți, și privirile trufașe vor fi plecate. 16. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
54 1. "Bucură-te, stearpo, care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decît fiii celei măritate, zice Domnul." 2. "Lărgește locul cortului tău, și întinde învelitoarele locuinței tale; nu te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii! 3. Căci te vei întinde la dreapta și la stînga, sămînța ta va cotropi neamurile, și va locui cetățile pustii. 4. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
acesta? 7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul, tot acolo te sui să aduci jertfe. 8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci legămînt cu ei, îți place legătura cu ei, și iei seama la semnul lor. 9. Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe, și te pleci pînă la locuința morților. 10. Obosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
împrejur, și privește: toți se strîng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, și fiicele tale sunt purtate pe brațe. 5. Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, și îți va bate inima și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine, și vistieriile neamurilor vor veni la tine. 6. Vei fi acoperit de o mulțime de cămile, de dromadere din Madian și Efa, vor veni toți din Seba, aducînd aur și tămîie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ofițer în armata română și că vila roz îi aparține. Dar niciodată n-am avut ocazia să-l cercetez mai de aproape și nici n-am voit să limpezesc misterul. Prin fața casei noastre trece un râuleț destul de murdar, care se lărgește brusc și se varsă în marea de aproape. Marea pe aici, strânsă bine în golf, este destul de cuminte, nu se înfurie niciodată, cel puțin în anotimpul acesta, așa că râulețul rămâne în fiecare zi identic. Pe dânsul se agită, fără să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cel mai bun caz, un intelectual occidental ajunge să se familiarizeze, cu oarecare efort, cu viziunea religioasă a Antichității clasice și chiar cu unele mari religii orientale, cum ar fi hinduismul, confucianismul ori budismul. Deși lăudabil, efortul de a-și lărgi orizontul religios nu-l poate duce prea departe; cu Grecia, India sau China, intelectualul occidental nu poate depăși sfera religiilor complexe și elaborate, care dispun de o bogată literatură sacră scrisă. Cunoașterea unei părți din această literatură sacră, familiarizarea cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vizigoților așezați în Aquitania - erau capabile să-și sustragă cu totul teritoriile ocupate puterii romane. O situație mai aparte au avut-o burgunzii: acest popor, de origine scandinavă, se așezase pe malul stâng al Rinului în secolul al IV-lea, lărgindu-și teritoriul în dauna alemanilor; mai târziu, în 413, ei au trecut fluviul deodată cu alte neamuri barbare. Stabiliți în Renania de azi, burgunzii au încercat, în 434, să se extindă spre Belgica, dar au fost înfrânți de către Magister militum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinic din suita sa, încurajându-le, eventual, cu un dar generos. Firește, un bărbat trebuia să aibă o soție, ba chiar mai mult de una, era datoria oricărui hun să nască fii care într-o bună zi i-ar fi lărgit clanul și i-ar fi făcut cunoscut numele, însă până în acel moment el nu se ocupase decât să se pună în lumină în ochii seniorului său, care îl culesese și îi potolise foamea după ce clanul lui fusese exterminat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
schimbător al Sapaudiei pornise să se lumineze, lăsând să se filtreze raze aurii ce cădeau ca o ploaie, împrospătând mantia verde a munților. Păsările începeau iar să zboare în înălțimi, nerăbdătoare, desenând misterioasele lor traiectorii pe fundalul norilor. Cărarea se lărgea și devenea tot mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare către înălțime. Trecând de cel din urmă pinten stâncos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unsă cu dosul mâinii; îi făcu semn apoi să se așeze în fața sa. Sebastianus se supuse în tăcere. — Mi s-a spus că numele tău e Aulus Sebastianus. Zic bine? — Da. Iar tu ești Shudian-gun . Un zâmbet de satisfacție se lărgi pe chipul plin de urme al lui Balamber. Câțiva dintre oamenii săi zâmbiră și ei, făcând cu ochiul. Știi ce înseamnă porecla asta? — Da: se pare că nici măcar trăsnetul nu te-a vrut. E limpede că Dumnezeu nu te vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căutând să-i prindă privirea. însă el, fără să se oprească din mestecat, își păstră ochii ațintiți asupra lui Shudian-gun. Cu vârfurile degetelor, războinicul apucă o margine sfâșiată a tunicii sale dalmatica și trase de ea cu un gest sec, lărgind ruptura. — Tu... romanule! Tu, arătare urâtă. Unde platoșa ta? Unde manta de purpură? Unde coif cu pene? încet, Sebastianus se întoarse spre el și îi întâlni ochii plini de ură și batjocură. îi susținu privirea fără să se tulbure, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, pe când lumina zilei se stingea domol, feluritele nuanțe de verde ale vegetației din jur dispăreau tot mai mult sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dăduse lui Canzianus și temându-se puterea sa, îi respinse propunerea. Avură nevoie de mai multe zile ca să închege un mingan. în încercarea de a recupera cai și animale, precum și cea mai mare parte din proviziile pierdute, jefuitorii săi își lărgiră raza de acțiune și începură să terorizeze populația, dar nu fără riscuri, căci câte un grup de prădători primi de la burgunzi o pedeapsă aspră. în repetate rânduri, din tabără fură văzute focuri ce ardeau în inima nopții pe munții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strigând și tăind câmpia în două șiruri paralele ce se grăbiră să închidă flancurile coloanei urmăritorilor. Aceștia, sub o ploaie de săgeți, se opriră brusc mai întâi, apoi încercară, în confuzia creată, să se desfășoare în evantai și să-și lărgească raza de acțiune, pentru a face față atacului. Hunii însă deja îi înconjurau și strângeau cercul în spatele lor, fără să înceteze ploaia de săgeți slobozite cu precizie fatală. Câțiva războinici reușiră să-și deschidă o breșă și căutară să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în urechile sale răsunară strigătele mulțimii, se simți zgâlțâit și împins de multe mâini și văzu în jurul său fețe de bărbați și femei care îl aclamau cu entuziasm. Printre ele, își făcu loc Ambarrus, pe al cărui chip aspru se lărgise un zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi spuse, bătându-l cu mâna pe braț. Cred că acum, în sfârșit, o să asculte de tine! O brunetă grațioasă, cu niște ochi incredibili, mari și azurii, scăpă din mulțime și îi aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Arelate, le-am întărit cu parapete și cu materiale luate din clădirile publice din apropiere: practic, comentă cu amărăciune, ne distrugem noi înșine cetatea, înainte să o facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajutor, înaintară să-i întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de lemn se lăsa acum peste șanț. Cu toate acestea, Sebastianus încerca mai departe, luptându-se cu furie, să ajungă la poartă, de care îl mai despărțeau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căci, constată imediat Sebastianus cu ușurare, panta era mai abruptă pe acel versant, iar micile îngrămădiri de arbuști nu le permitea cailor să înainteze prea repede. Oricum se gândi că nu avea de făcut decât un singur lucru. Desfășurarea! strigă. Lărgiți rândurile! Faceți loc arcașilor! Cu toată tensiunea momentului, ordinul fu executat cât se poate de bine și aproape pe loc. Maliban apăru alături de Sebastianus, în timp ce alanii săi, ieșind printre rândurile ilirilor, veneau în față cu arcurile pregătite și cu săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că farmecul ascuțit se rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Picasso, dar devin de nesuferit când trebuie să trag concluzii despre jachetele Norfolk îmbrăcate de figurile publice americane. Adică, dacă nu mă simt atras de personaj de la bun început, jacheta pune capac. Mă determină să presupun că orizontul individului se lărgește al dracului de repede pentru gustul meu. Să mergem înainte. În adolescență, Seymour și cu mine ne îmbrăcam foarte dichisit, fiecare în felul lui. E puțin curios (puțin, nu foarte) că puneam atâta preț pe îmbrăcăminte, deoarece în copilărie fuseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Se roti Într-o anumită poziție să-i poată vede fața ce era parțial acoperită cu sânge, refuzând să creadă ce vedea...! Simțind pămândul despicându-se sub picioarele sale, Atena scoase un strigăt de disperare În așa fel Încât curioșii lărgiră cerul. Se aplecă asupra lui Tony Pavone să-l poată vedea mai bine, cu lacrimi de durere, articulând : „Vai mie...!! Nefericita de mine...!! De ce a trebuit să pleci singur...??” Ridică mâinile către mulțimea din jur. „De ce, oameni buni, de ce...!! Opservând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viață În câteva declarații. Poate o singură declarație. — Sydney Smith. — Smith? — El a spus : „Vederi succinte, pentru Dumnezeu, vederi succinte“. Un cleric englez. Cuvintele despre ce făcuse Shula-Slawa (nesăbuință-devotament-față-de-tată-comedie-furt) umplură oprimant anumite spații de oprimare care se deschiseseră și se lărgiseră În timpul ultimelor trei decenii. Din cauza lui Elya, toate erau acum căscate. Înainte de 1939 Sammler nu-și aducea aminte de asemenea greutate și Întunecime. Exista oare undeva pe lume o tinctură cu efect de Închidere care să poată fi prescrisă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]