2,387 matches
-
efort eroic. Totul a mers bine până la ultima treaptă. Apoi m-am clătinat, sau m-am împiedicat, sau m-am prăbușit sub greutatea poverii. Mi-am revenit aproape instantaneu (sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat numele cu toată puterea care îmi mai rămăsese în plămâni și el s-a întors iar, cu un efort, și a venit spre mine aproape târându-se pe bordură, cu umerii adunați în semnul unei predări necondiționate, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
imediat. „Samantha“ suna prea a genul de persoană care are fotografii cu ea în bikini de plasă, strălucind de la stratul gros de ulei de corp și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem să socotesc cam câte ciori erau pe spalierii viilor de la Azizian. Câteva zeci de rânduri de vie, pornind chiar din fața „Geamandurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Bikinski cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dacă sunteți Însuși Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire, În fața starețului Pafnutie, parcă-mi luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură, imita una din trâmbițele Apocalipsei lui Ioan, care, cică, i-ar fi apărut În vis. Apoi lătra și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vis. Apoi lătra și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor, acompaniați din când În când de urletele lui Satanovski, care, stând la masa lui picior peste picior, le ținea isonul. Când se făcea ora Închiderii, cei doi, scoțând câte un ultim urlet, se Îndreptau spre statuia lui Cuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sfârșit, cum făcea colțul pe Rosetti, În fața Casei Topârceanu, Îmbrăcat pe jumătate În frunze, pe jumătate-n pene, apărea și masterandul Oliver Însuși, având Întipărită pe față o mină extrem de tristă. În ciuda tristeții sale, Oliver sărea mereu Într-un picior, lătrând sau cârîind... ...Zadarnic Noimann se lupta cu abstracțiunile. În fața ochilor i se Întindea un Întreg laborator alchimic, care avea proprietatea de a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se dovedea a fi șeptarul. Nouarii se Încolăceau peste șesari, Împerechindu-se pe lângă stâlpi. Cuțitele mieunau și farfuriile Începeau să latre. Toată această harababură Îl determina să se retragă, Încet, cu pași de melc, Înapoi la Corso. Cuțitele, Împerechindu-se cu cifrele și meniurile de pe nota de plată, Își arătau adevăratul lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mathilda, Mathilda... Piciorul aleargă, adulmecându-și propriile urme. Ca un câine aleargă În cerc și adulmecă. Un câine Îmbrăcat În uniformă de amiral. Cu tricorn pe cap. Cu tigheluri pe umeri și pieptul acoperit de insigne. Adulmecă aerul curat. Mârâie, latră. Și urinează foarte des. Din pricina stresului. Mirosul de urină se amestecă Încet cu cel de rouă. Razele soarelui transformă jeturile În curcubeu. În fiecare picătură, chipul Mathidei strălucește zâmbind tot mai trist, tot mai Îndepărtat. De unde a apărut această pocitanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
numai ochi, jucându-se cu cei șapte pisoi pe care cineva Îi adusese În salon, trecându-i cu ajutorul unor andrele printr-o vulvă si scoțându-i pe alta, Îi trasformase În șapte monștri, pe jumătate câini, pe jumătate șoareci, ce lătrând și chițcăind nu se puteau mișca din loc. Oliver mai bănuia că tot această creatură, apărută, așa, peste noapte În stabiliment, printr-un procedeu similar, decupând cu un foarfece oamenii ce se plimbau pe stradă, Îi aducea În stadiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de floarea-soarelui. Poate asta se Întâmpla În aceeași lungă și schimbătoare zi de vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții de vară, lătrat de câini, cântece de cocoși, și o apucase orbește pe una dintre cărăruile știute numai de el. Frica de Întuneric ar fi fost desigur mai mare dacă s-ar fi aventurat Într-un loc neștiut de mai Înainte. Pământul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
peste fâneață spre gardul casei. Se propti de gard și se uită cu atenție prin fereastră. Mai multe femei În vârstă se mișcau cu iuțeală prin casă. Sub fereastră stătea ghemuit un câine care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod ciudat, nici nu-i simțise prezența. O recunoscu printre femeile de dincolo de fereastră pe bătrână. Abia când auzi din nou răcnetul acela Își dădu seama că Înăuntru se afla o femeie care năștea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
impiegat și-l roagă să-i spună În ce casă locuiește cu chirie tovarășul profesor Radu G. Grințu. Nu e prea departe - i se explică. Îl scoală pe terist din somn tocmai când cocoșii cântă mai cu foc și câinii latră furioși că au fost treziți așa de cu ziuă. Îi strânge mâna și-l Întreabă râzând: — În ce direcție ziceai că săr peste cal? * tot fabricație de pâine și după ce am ieșit din fabricație m-am dus la cort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și rotund, el călărea o broască șestoasă care o apuca când într-o parte când într-alta. Unul dintre acești monștri care, ca înfățișare se apropia întrucâtva de om, dar avea gât,urechi și bot de câine, a început să latre cu furie la Rogero, pentru a-l face să se întoarcă spre dreapta și s-o apuce pe drumul veselei cetăți; dar viteazul cavaler exclamă: Asta n-o s-o fac atâta vreme cât pot mânui sabia, și i-a vârât vârful spadei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o altă Angelică, iar cât despre Medor, nu mai auzise nicicând asemenea nume. Soarele asfințea; Roland încălecă și și-a urmat drumul. El a văzut curând acoperișul unei căsuțe țărănești din hornul căreia se ridica o dâră de fum; auzi lătrat de câini și muget de vite; iar după puțin timp a ajuns înaintea unei locuințe modeste, dar care părea totuși destul de bună spre a oferi un adăpost pentru o noapte. Locuitorii săi, de cum l-au văzut, s-au grăbit și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care singur rămăsese Și-un singur trunchi eram, din două piese Și eu și el, aceeași noi eram... Într-un târziu, s-a așezat râzând Și-am stat și eu, plângând, pe-aceeași piatră, Trecând, un câine, pe-amândoi ne latră Și eu am râs și-l auzeam plângând... S-a ridicat, plecând de lângă mine Și l-am privit cum singur se ducea Dar parcă-n brațe, trupul meu avea Și strâns, la pieptul lui, îmi era bine... Când a trudit
CARE SUNT EU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83757_a_85082]
-
-mi fie simpatic. Tocmai atunci trecu un taxi de firmă și Îmi veni ideea genială să sun la serviciul UBS ca să ajung acasă. Bună, sunt Bette Robinson, număr de cont șase-trei-trei-opt. Am nevoie de o mașină la adresa... Sunt toate rezervate! lătră o femeie dispecer ce părea furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o mașină, dar când am ajuns la restaurantul de pe Eighty-Eighth și Second, ne-am dat seama că nu eram primii sosiți. Țineți-vă bine! reuși Simon să șuiere chiar Înainte ca Elaine să vină clătinându-se spre noi. — Ați Întârziat! lătră ea, arătând spre sala din spate, unde se adunaseră câțiva oameni. Mergeți și ocupați-vă de oamenii voștri și vă aduc eu băuturile. I-am urmat În sala din spate a restaurantului care arăta obișnuit, dar era legendar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nici un răspuns. Ținea lista În mână, dar nu se uita pe ea, așa că am hotărât că nu mă auzise. — Am vorbit cu managerul astăzi, ca să stabilesc o vizită. De fapt, ne aflăm aici ca să evaluăm localul pentru o posibilă... —Numele! lătră el, deloc interesat de explicațiile mele. Dar În timp ce-mi spuneam pe litere numele de familie, patru bărbați În costume comode, gen anii șaptezeci și o fată costumată În ceva ce semăna prea tare cu o uniformă de școlăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o interacțiune neplăcută. —Bună, am o Întrebare enervantă. Am făcut rezervări pentru un grup de douăsprezece persoane, pentru zborul LAX spre JFK la ora opt a.m. și speram să le pot schimba cu ceva care pleacă puțin mai târziu? —Numele, lătră ea, părând nu numai nepăsătoare, ceea ce mă așteptasem, dar de-a dreptul ostilă. Mă Întrebam dacă o să mă deconecteze „accidental“, numai pentru că nu avea chef să se ocupe de asta. Aproape că aș fi Înțeles. —Ăă... rezervarea e de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din restaurant. Leo vorbi primul. —Ashlee și Jessica Simpson, cu - Își Întinse gâtul ca să evalueze grupul de Însoțitori - puștiul ăla, cum Îl cheamă? Tipul cu care se vedea Ashlee când și când? Ryan nu știu cum? Și tatăl fetelor. Cine se ocupă? lătră Kelly. Rezolv eu, replică Elisa scurt. Își scoase mobilul din geanta ei uriașă, Marc Jacobs Stella, de un albastru-păun, și Începu să caute printre numerele de telefon. Îl găsi pe cel pe care-l căuta și apăsă Apelați. După zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și o să se usuce peste câteva minute. Nici o problemă. —Elisa? Avem lista finală a presei și s-a vorbit cu paza? Sammy de la Bungalow 8 se ocupă de intrarea VIP, așa că trebuie să știe care fotografi pot intra și unde. Lătram ordine ca o nebună și Îmi uram propria voce din ce În ce mai mult, cu fiecare clipă ce trecea. Totuși, nu ezitasem când pronunțasem numele lui Sammy, ceea ce era un progres. Mă sărutase pe obraz când ajunsesem, cu câteva ore În urmă, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]