1,874 matches
-
o altă legendă, se zice că 18 plăieși închiși în cetate s-au luptat cinci zile cu întreaga armată a lui Sobieski, regele Poloniei. Întăia legendă a servit de subiect lui Bolintineanu în compunerea cunoscutei poezii cântată și astăzi de lăutarii noștri. Pe o stâncă neagră, Într-un vechi castel... A doua a inspirat pe Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri, care au imortalizat pe bravii plăieși, cel întăi prin o nuvelă, cel al doilea prin o dramă. Cine știe dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spre ceri, văzui luna în forma unui iartagan însângerat, trecut parcă proaspăt prin gâturi creștinești, cum se legăna și ea când în dreapta, când în stânga, dimpreună cu luceferii și stelele, îngânând hora munților de pe pământ; și doar nu s-auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie a cuprins lumea, de s-au pus toate stihiile pe chef?..." gândii eu. Când iată că din fiecare gură de meterez, din fiecare crăpătură de zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a făcut mare nuntă „cu dar” la Restaurantul Cerbul Carpatin, mirele fiind ajutat substanțial de tot personalul restaurantului (era și el ospătar profesionist), după care, acesta a dispărut cu banii, și dus a fost. Am cunoscut (am fost mulți ani lăutar la nunți), cazuri când nunta cu dar se organiza de două ori, odată în orașul mirelui și a doua oară în orașul miresei, ca să mărească „darul”. Am văzut nunți cu sute de invitați care nu erau neapărat prieteni, și nici măcar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nu mi-ar mai plăcea. Doar ce e interzis devine valoros. Prin subversivitate. E mai bine să rămână așa, clandestin, să rămână doar pentru cei care merită. Dacă l-ar da așa la televizor, poate mi s-ar părea un lăutar îngălat. Are ceva de pustnic bonom. Sau de pustnic boem, dacă e posibil. N-are nimic deosebit, un semn distinctiv, să zicem. Niște buze din ale împletite, ca Jagger. Buze cum cred că vor fi fost ale lui Paraschiv din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un scrânciob în jurul căruia se dansa în fiecare Duminică la hora satului. Se putea să nu fiu prezentă și eu? Era evenimentul cel mai așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pricopseli de la o zi la alta și nici nu cunoșteau dis tracțiile noastre mecanice, atroce, trăind, amuzându-se și mu rind În liniștea unei existențe patriarhale, Îndreptându-se apoi cu toții spre Cimitirul Bellu, Pătrunjel sau Trei Coceni, cu taraful de lăutari după ei cântând sârbe și chindii, tot cântece de lume, așa cum i-am văzut În copilărie, ducându-l spre groapa lui, pe beizadea Sturdza Vițel. Fire de felul meu atentă și curioasă după Întâmplări și lume de tot felul, am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una, Întreținuta grecului, baro san bătrân cu „muscal cu cauciuc“ aștepându-l la poartă, iar Marioara sculând mahalaua pe la ferestre cu automobilul ei de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce să vă spun, tare bine Într-o ase menea lume de excese temperamentale, În care-mi plăcea să mă ames tec
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
petrecându-mi pe după gât șarpele boa În menajerii, Întrecându-mă la „darea la țintă“ sau la „Încercarea puterii“ și suindu-mă cu picioarele pe decolteul cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri ale lăutarilor, am văzut-o pe nora marelui și preamodestului meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé prinsă În șold și În pantofii ei de argint, jucând cu toți dracii ei de țigancă - și, cerc Împre jurul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé prinsă În șold și În pantofii ei de argint, jucând cu toți dracii ei de țigancă - și, cerc Împre jurul ei, noi și femeile noastre de mâna stângă, printre lăutarii și tot neamul lor oacheș - Chiulabaua, Ca la ușa cortului și Hop și noi fe-ti-țe-le / Ri-di-căm ro-chi-țe-le / și bă-tând pi-cioru-n loc, / tra-gem sârba cea de foc. Iar la un bal al țiganilor În sala Oppler, am rămas toți Încre meniți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
creatoare de adunări cu mese vesele, ușor digestive și asi mi labile. Ați Înțeles că nu e vorba aci de muzica bandelor de or chestranți, de care te poți și trebuie să te lipsești bucuros, afară numai de cea a lăutarilor din Muscel, cu cămașa scoasă pe dinafară, care acompaniau [În piață] pe Luca Cobzarul de la „Oituz“, interpretul neîntrecut al baladelor vechi haiducești și al cântecelor de pușcărie, de „pârnaie“ - ci de acea armonie sau ritmică personală care Însoțește, pe nesimțite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de femei des pletite și aproape goale În camizoalele lor albe de casă, alergând Înspre el ca un stol de lebede În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu, cântec de pușcărie, de „pâr naie“, din care mi-amintesc această singură strofă În chip de Testament al lui Maître François Villon
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe Bucegi, unde și-a pe tre cut copilăria și tinerețea. La 8 septembrie 1887 s-a născut, În București, Constantin, fiul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv muzică populară, romanțe, cântece de pahar. Neapărat, totdeauna, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv muzică populară, romanțe, cântece de pahar. Neapărat, totdeauna, trebuiau să fie prezente cele mai cunoscute soliste din zonă. Tov Cameniță cunoștea melodiile și adeseori le intona în felul său mormăit. La sfârșit, urca într-un dormitor anume amenajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să colecționeze timbre, să pescuiască ori să asculte muzică simfonică. El avea nevoie de chestia asta, asta-l reconforta, îl punea pe picioare. Apoi, ziua se încheiase ca de obicei: Cameniță trăsese un chef, cu băutură multă, cu haleală, cu lăutari și cu câteva muieruști noi, prospătură, dar prost alese, cam fără vlagă, cam sfioase cu p... Mulțumit de sine, mai-marele regiunii noastre adormise buștean, sforăind de se cutremurau pereții: deja tovarășa Cameniță, obișnuită cu „programul“ său, dormea separat, se retrăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce visa la o Românie Mare. Enescu simțea apăsarea vremelnică a Capitalei Țării de către cotropitorii germani și încerca să îmbărbăteze confrații de breaslă alungați de acasă, grupați într-o formație simfonică inedită prin elementele artistice eterogene (profesioniști, amatori și profesori, lăutari, conservatoriști, muzicanți și militari), ocrotiți de umbrela Cartierului General al Armatei, din care apoi (1918) și-a clădit ansamblul orchestral ce i-a purtat numele, pregătind viitoarea Filarmonică “Moldova” (1942). Iată de ce elita intelectuală și artistică ieșeană de azi pledează
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în orașul cu tei. Îl avea în față, un pic pilit după berea călduță, cu spuma de un deget, furios pe Partid și pe conducătorul lui, pe comunism și pe radiațiile de la Cernobâl, proaspăt răspândite în aerul orașului. Da, un lăutar ne lipsește în familie, să ne cânte toata ziua scârța-scârța la vioară, nici nu știu ce-ți trebuie ție amărâtul ăsta. Ca să am eu probleme pe linie de partid din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cântec de șezătoare, pe care de data aceasta îl auzim și noi. La un moment dat, apar și băieții satului (probabil chemați de tăciunele tratat chimic), toți îmbrăcați în costume populare la fel și, desigur, dacice. Sunt însoțiți de câțiva lăutari. Fiecare se așază, ordonat, lângă câte o fată și începe so privească drăgăstos. Când vocea din off amu țește din nou, câțiva se ridică, împreună cu fetele lângă care stăteau, și încep să joace. Mișcările lor se coordonează per fect. Ați
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se dă mare cunoscător al partiturii. E adevărat, are ureche bună și, de cele mai multe ori, improvizează atât de bine, încât te face săl crezi dea dreptul expert. Numai că urechea îi mai joacă și feste - și oricum, oricât de bun lăutar ai fi, nu poți interpreta o piesă serioasă, simfonică. Prin urmare, Radu Moraru dă bine în emisiunile cu Laura Andreșan sau cu vreun prezicător de cutremure, că e deacolo. Mai grav e când țintește ceva mai sus. Deși ei țintesc
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
baie la ora 8 (mai rămăsese încă de ieri seara), apoi gospodăritul mi-a luat toată dimineața. Afară o zi nesuferită, burnițează; și copacii au luat aerul desnădăjduit de ftizici condamnați; la radio - l’am pus pentru copii - orchestra „Barbu Lăutarul“, singura care era oarecum suportată de tine. În bucătărie, aud pași de joc; probabil [e] Ina cu copiii C[urti], eiusdem f[arinae]. Aș vrea și eu să-ți trimet o frunză de săracă și asuprită toamnă, dar nu am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a smulgerii măruntaielor mele: plecarea ta. Și dacă m-aș apuca să fac, școlărește, o paralelă între această oră - 2 și jumătate - și cea de atunci? Tocmai plecam de la Crușeț; trăsura în fața scării de onoare (!), tata foarte emoționat (tatăl meu), lăutarii acordându-și instrumentele pentru marșul nupțial, țăranii oprindu-se din joc, 268 pironiți de acea plecare. Îți mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau a dansatoarei „din buric”, cu unduirile ei erogene) <endnote id=" (563)"/> sau țiganca (vezi tablourile foarte „populare” și cel mai adesea kitsch reprezentând „țiganca focoasă” cu sânii dezgoliți ; țiganca „cu ochii sprințari, cu sâni ca de piatră”, cântată de lăutari și de poeți minori, <endnote id="cf. 130, p. 728"/>). Pentru imaginarul european - constată Maria Todorova -, „exista o relație explicită Între Orient și feminin”. Adesea, temele erotice din literatura sau plastica occidentală erau rezolvate cu prostituate orientale, cu scene de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
descrisă de Ion Călugăru În romanul său autobiografic Copilăria unui netrebnic ; o lume populată de „croitori, ciubotari sau ciurari, sacagii, cotigari sau chiar cațapi” <endnote id=" (197, p. 21)"/>. Același tip de oameni (croitori, cizmari, stoleri, fierari, tinichigii, harabagii, hamali, lăutari etc.) locuiesc Într-un sărman târg din Basarabia (Holești), descris pe la 1909 de Șalom Alehem <endnote id="(744)"/>. În România anului 1900, 70% dintre tinichigii, 50% dintre tapițeri, 45,8% dintre croitori, 16,6% dintre cizmari ș.a.m.d. erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]