1,534 matches
-
temele au fost clasificate, în funcție de interesele emițătorului, prioritățile de publicare au fost făcute după culoarea politică a conținutului. Este clar, că vorbim doar despre documente clasificate „confidențial" și nicidecum despre cele „strict secrete", pe care americanii le țin sub șapte lacăte. In lipsă evidentă a acestora din urmă, nu ne rămâne decât să ne resemnăm și să vedem ce minuni a mai făcut Măria Sa Băsescu. „Nu mă faceți să dau drumul la dosare!" Așa grăiește ferm președintele României într-un document
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la un vânzător ambulant. Taică-său, care venea în fugă să poată aluneca cât mai mult pe ghețuș, îi dădu o bătaie soră cu moartea. Disciplină austriacă, nu glumă. Pragmatism la fel. În sufragerie străbunicul avea un dulăpior ținut sub lacăt. Când îl deschidea, dădea pe toată lumea afară, încuia ușa și se delecta cu nebănuite comori: portocale, smochine, curmale. Lângă casă se înălța atelierul de trăsuri, înalt cât un bloc, răspândind miros de cărămizi mucegăite. Înăuntru era o trăsură întreagă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe data de 18 XI 75 am fost la cantonul CFR din Pajura pe la ora 14 pentru a asculta meciurile de fotbal și am luat și am băut niște rom și deoarece eram beat mam apucat și am spart 17 lacăte de la acest canton și am luat rachiul și 175 lei rachiul lam luat cu mine dar lam scăpat jos și lam spart iar banii iam cheltuit pe toți În după masa aceia. Eu cunoșteam cum se deschide ușa cantonului deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar lam scăpat jos și lam spart iar banii iam cheltuit pe toți În după masa aceia. Eu cunoșteam cum se deschide ușa cantonului deoarece eu am mai dormit pe la acel canton. Eu recunosc că am spart toate cele 17 lacăte de la 17 vestiare. Am folosit o bară din fier și am lovit lacătele pentru a putea sparge lacătele. Am mai dormit pe data de 18 XI seara fără a ști pedagogul. Cele declarate sunt conform cu adevărul iar declarația mia fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În după masa aceia. Eu cunoșteam cum se deschide ușa cantonului deoarece eu am mai dormit pe la acel canton. Eu recunosc că am spart toate cele 17 lacăte de la 17 vestiare. Am folosit o bară din fier și am lovit lacătele pentru a putea sparge lacătele. Am mai dormit pe data de 18 XI seara fără a ști pedagogul. Cele declarate sunt conform cu adevărul iar declarația mia fost luată fără a se folosi forța azi 19 XI 1975 ora 7.30
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cunoșteam cum se deschide ușa cantonului deoarece eu am mai dormit pe la acel canton. Eu recunosc că am spart toate cele 17 lacăte de la 17 vestiare. Am folosit o bară din fier și am lovit lacătele pentru a putea sparge lacătele. Am mai dormit pe data de 18 XI seara fără a ști pedagogul. Cele declarate sunt conform cu adevărul iar declarația mia fost luată fără a se folosi forța azi 19 XI 1975 ora 7.30. Pascaru Mihai. (Verso) Mai declar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
muncitorii pe data de 18.11 și când am venit de la muncă după program lam găsit pe Pascariu Mihai În dormitor asculta la aparat cu cheia de la ușă În fața lui. După ce mam desbrăcat mam dus la vestiară și am găsit lacătele erau stricate 12 bucăți. Prin care menționez că mai erau oameni plecații acasă, Tov Pascaru Mihai a mai dormit pe la Cantolu CFR Nr. 6. Prin care sa furat bani 150 și lui Pelin Costache pormonelu cu toate actile, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru de la dispensar, cu nea Mitu, ăsta de la industria locală, cu Încă vreo doi, nu știu cine mai era, și-l urcăm pe ușa din spate În Salvare. Încui io ușa, că avea lacăt pe dinafară, și-l las acolo, n-avea ce să rupă, ce să spargă. Când ajungem În curtea spitalului, mă dau jos din cabină și ăia mă Întreabă pe cine am adus, portarii ăia d’acolo, niște oameni de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spargă. Când ajungem În curtea spitalului, mă dau jos din cabină și ăia mă Întreabă pe cine am adus, portarii ăia d’acolo, niște oameni de serviciu... Io zic, stai, că nu-mi aduc aminte cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sacrului cu iubirea), potopit de zăpada paradoxal caldă, traversând sau locuind imperii reci de frunze ori, clătinatul vis, motiv pentru care cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la goană, / De parc-am fi, iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care privește; ele îl descoperă pe cel care este privit atât lui însuși, cât și observatorului. În ritualul dragostei desfășurat în poezia lui Emilian Marcu, este reliefată, totodată, o retorică a așteptării (comoara așteptată fiind uneori pecetluită cu ceară: Mari lacăte de ceară par ultimul păcat...) și alta a intimității (Sărutul meu pe gleznă-ți tulbură imperii / Cu teama de surpare în tainicul ecou, / Tăceri imperiale la începutul serii / Vor răscoli al umbrei necunoscut halou): Privesc tăcut...; cât de aproape sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
primul moment că mă aflu la închisoarea militară. După ce s-au făcut toate formalitățile de predare-primire a „coletului”, sunt luat în primire de un gardian și condus la camera celulă. După ce trece numărul de seară se trag și se pun lacătele. Sunt singur. Sunt, de fapt, în mediul meu. Mă simt bine, m-am obișnuit. Singurătatea sufletescă te predispune la meditație și rugăciune și te fortifică în lupta cu destinul, cu cele trecătoare și te ajută să privești în eternitate, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Iași? Peste puțin timp mă ridic și încep să mă plimb. Pasul mi-i ușor dar fruntea tot mai grea. Nu știu pentru ce sunt adus, aceasta-i întrebarea ce stăruie și năruie liniștea mea. Deodată, se aud mișcări la lacăt. Se trag zăvoarele. Era pe la cântatul cocoșilor. Eu tresar și îmi îndrept privirea către ușă. Ușa se deschide! În prag îmi apare un sfânt aureolat de contrastul luminii de pe sală și întunericul dinlăuntru. Fața lui palidă, fruntea brăzdată ușor și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au ajutat în viața noastră grea. Pomenește, Doamne, pe frații noștri, pe surorile noastre, camarazii noștri, rudenii după duh și după trup, cunoscuți și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am murit. Normal nu m-am dus la primele ore! Altfel aș fi fost îmbarcat cu forța în autobuze și așa aș fi umplut golurile de studenți la festivitate. Când am intenționat să deschid ușa facultății, surpriză... era închisă cu lacăte grele! Am crezut că a dat o molimă peste colegi și speriat m-am repezit la bufet! Înăuntru un fum să-l tai cu cuțitul și gașca fruntașă, prezentă parțial... m-am liniștit și le-am spus: - Eu mă duc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
primari care terminaseră Școala de Arte și Meserii, cum se numea la acea vreme și cunoșteau la perfecție lăcătușărie și mecanică fină - așa că îi făceau lui Lucache tot felul de chei, iar unde nu funcționau cheile funcționa forța fizică rupând lacătul. La Busuioc a funcționat șperaclul de minune, au deschis ușa bordeiului unde Busuioc își ținea vinul, iar Lucache asigura paza, blocând ușa cu statura lui impunătoare și cu o furcă cu patru coarne în mână. Așa a umplut Cocoloș mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească se fac că uită... Atunci să nu fii în locul meu, Toadere băiete! Și nu le ceri parale? Atâta îmi trebuie. Într-o săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și nu le doresc nici dușmanilor mei. Hai să le dăm cioarelor pe aiestea, Toadere. Mai bine spune
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au crescut generații dezlegând lacătul porților lumii întregi! Aproape că le atingem obrazul și ochii spre înălțimi rămași deschiși, ca niște heruvimi! Se pare că sunt foarte aproape: cu aurul, cu fierul cu piatra, cu apa și aerul, cu drumul, cu vatra, cu cetățile bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aproape toți cetățenii se aflau în aer! în aerul pur și mioritic al Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost declarate ca broaște yale și încuiate de domnul administrator, din motive de protecție, într un bar până va reuși să-și plătească datoriile de onoare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Patriei. FONCIARA, CIOARA, ȚARA între alte găselnițe de care nu ducem lipsă, la propunerea unui domn senator, ziua de astăzi a fost declarată la toate primăriile, ziua lacătelor deschise, sau mai exact, la nivelul primăriei noastre, ziua zăvorului deschis fiindcă lacătele au fost declarate ca broaște yale și încuiate de domnul administrator, din motive de protecție, într un bar până va reuși să-și plătească datoriile de onoare la poker. Dar asta e o chestie care nu vă interesează, mai ales
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aia am și bandaj. Am totul aici: constatarea, procesul-verbal, copia după asigurarea cauzatorului și o poză de familie pe care v-o dăruiesc. Mda. E-n regulă? Era dacă veneați imediat. Dar era sâmbătă. Trei ceasuri rele iar la dumneavoastră lacăt de 24. Lacăt nelacăt ai întârziat 37 de ore și șaișpe minute. Astea se scot din valoarea de asigurare a mașinii. Unde e vehicolul? În șanț. Șanțu-i păzit ? Nu. Dar am lăsat-o pe nevastă mea în mașină. O scadeți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bandaj. Am totul aici: constatarea, procesul-verbal, copia după asigurarea cauzatorului și o poză de familie pe care v-o dăruiesc. Mda. E-n regulă? Era dacă veneați imediat. Dar era sâmbătă. Trei ceasuri rele iar la dumneavoastră lacăt de 24. Lacăt nelacăt ai întârziat 37 de ore și șaișpe minute. Astea se scot din valoarea de asigurare a mașinii. Unde e vehicolul? În șanț. Șanțu-i păzit ? Nu. Dar am lăsat-o pe nevastă mea în mașină. O scadeți și pe ea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vremuri bune, se spunea că am iarba fiarelor... Ca la un semnal, toți șase izbucniră într-un râs scurt, sfios, căutând privirile lui Ghibercea. - ...V-ați închipuit că, doar ce-am să scot iarba fiarelor din buzunar, am să ating lacătul și, ca prin farmec, au să se sfarme toate încuietorile. Apucă ceașca, o dădu peste cap, apoi, adresîndu-se lui Ghibercea, îl întrebă: - Despre ce e vorba? Ghibercea îi întinse un dosar. - Îmi închipui că știți deja despre ce este vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
străine și se introduce, ca noi, cu un scop bine Precizat: să găsească lada în care văduva eroului de război, gneralul Iancu Calomfir, a păstrat cu pietate uniformele de gală ale soțului ei; să găsească, zic, lada, să-i spargă lacătul. Să fure cele două uniforme. Repet, să fure două uniforme de general. - Dar spuneai că sunteți rude... - Suntem. Mai mult: tatăl meu era nepotul favorit al văduvei general Iancu Calomfir. Dar ce-are a face? Ne-am introdus în acest
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]