6,022 matches
-
care acum o putea rescrie cu mintea mult mai coaptă și cu sufletul mai călit de experiențele prin care trecuse. Niciun băiat din școală nu era așa de dezvoltat fizic ca el. Erau vreo doi sau trei care foloseau o lamă și un aparat de ras, dar nimeni nu-l putea înfrunta și nimic nu-l putea opri să facă orice i-ar fi trecut prin cap. Își dedicase fiecare zi antrenamentelor. Promisese părinților și antrenorului că nu va mai da
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
merg spre bine și el s-a gîndit s-o invite, undeva, la masă. Apoi, În a cincea zi, totul a luat o Întorsătură neașteptată - oribilă sinucidere senzațională În camera fetei. Se pare că și-au luat viața cu o lamă de la un aparat de ras. Cu cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
undeva, la masă. Apoi, În a cincea zi, totul a luat o Întorsătură neașteptată - oribilă sinucidere senzațională În camera fetei. Se pare că și-au luat viața cu o lamă de la un aparat de ras. Cu cît e mai tare lama, cu atît mai simplu... Pe chipul femeii nu se citea absolut nici o reacție. Spuma din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să văd ce face și apoi, jenat, mi-am văzut mai departe de raport... ...dar nu există nici o dovadă că ar fi Întrebuințat-o. Am toate motivele să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lăsat În jos geamul dinspre partea mea. Fata și-a mutați geanta În mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i se scursese parcă tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească - de amețeală sau de frig. Doar fularul verde care i se zărea din gulerul paltonului Îți mai atrăgea privirile și aveai impresia că tocmai el constituie presiunea interioară care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Încîntată: — Îmi plac bărbații. Nu cred, Însă, că mă mai pot Întoarce. Șoseaua mi se părea ba albă, ba neagră. Mergeam cu nouăzeci de kilometri pe oră, deci cu zece kilometri peste viteza legală... Motorul ambalat răsuna precum ventilatorul Între lamele căruia fusese introdusă o bucată de sîrmă, iar cauciucurile ca o bandă adezivă pe punctul de a fi sfîșiată. Eram cu totul absorbit de zgomot, dar nu auzeam nimic, ca și cînd eram Învăluit În cea mai profundă liniște... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar dac-ar fi, aș vrea să fiu cireș, să-și frece un copil bărbia de mine și, din când în când, să-mi povestească. Apoi îmi amintesc de prima zi de școală. Tata era emoționat, nervos, se tăiase cu lama, de dimineață, în timp ce se bărbierea. A venit cu mine în clasă, m-a așezat în prima bancă și mi-a spus „Copile, aici stai! Dacă nu ești cuminte, ajungi în ultima bancă, în banca măgarilor”. Tata a plecat, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Maria cu Codruț să mă ia la un prânz la templul tibetan (nu e o cârciumă, e chiar templu). Locul e foarte frumos, cu un stejar fabulos, dar cu două temple teribil de kitsch pentru gusturile noastre. Tocmai fusese Dalai Lama al XIV-lea în septembrie să îi dea benedicțiunea. Tema de discuție privată: americanizarea părinților Mariei, care, în loc să tragă spre Bloomington la pensie, vor casă în Florida, la căldură, să îi iasă mamei ei din memorie iernile rusești. Maria este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca din somn, și revenindu-și, râse cuprinsă de veselie încât el, înduioșat de privirea ei, îi sărută mâna stângă de care ea își rezema bărbia. Se simțea iubit. Vorbiră veseli, însă veselia ei era jucată: un cinism ca o lamă subțire de venin i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd - parcă ostentativ - ușoara mângâiere a frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a nu o vedea. Ea stărui și, pretextând, mi se adresă în auzul mesenilor: - Dați-mi vă rog, puțin, solnița, dacă nu vă supărați. - Cu plăcere, doamnă! răspunsei; întinsei solnița și privirea mea reuși să întâlnească, neutră, ochii ei cu lame de răutate ascunsă sub văluri părând copilărești. Apoi îmi vorbi mai departe, și toate se rotiră, ceasurile înaintară se trecură mesele pe lângă pereți, câteva fotolii, spații pentru dans și hore, lumini în parte stinse pentru mari penumbre, apoi iar aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
București, în plină iarnă și în condițiile când aprovizionarea cu minimul necesar de alimente era foarte dificilă. Vorbisem, în noaptea de Revelion, la telefon, cu Nicoleta, care mă asigurase că aveau cele necesare pentru sărbători, că pătura din lână de lama este binevenită, fiind foarte călduroasă, că le-a lipsit tradiționala vacanță la munte și odihna activă de pe pârtiile de la Predeal și, firește, prezența mea. Scrisorile lor, primite prin curier, le știam aproape pe de rost, ele nu vorbeau de nici o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
m-a liniștit - pentru o clipă. Știți cât de grei de cap pot să fie bărbații; fără îndoială Janie făcuse tot posibilul să păstreze o aparență demnă, dar, chiar acum, probabil că dăduse drumul la apă în cadă și scotea lama de ras din dulăpiorul de baie. În timp ce avionul cobora spre Logan, plin de oameni care se întorceau acasă de Ziua Recunoștinței, l-am întrebat pe Aidan. —Mai zi-mi o dată, câte fete ai adus acasă de Ziua Recunoștinței în afară de Janie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
calculatoarelor. Am aruncat o privire asupra tuturor lucrurilor de pe masa de consiliu și m-a copleșit autocompătimirea. Pariez că ești foarte furios pe felul cum se poartă cu mine. Am început prin a căptuși interiorul plicurilor capitonate cu fâșii de lame argintii. Asta a durat până după opt; eram mai înceată decât aș fi fost de obicei, din cauza unghiilor. Apoi am devenit o curea de conversie umană. La un capăt al mesei lipeam o etichetă tipărită pe plic, apoi treceam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca să-l pot urni. Va trebui să mă ajute Ornesto să-l dau jos. Știam că e acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii mari. —Ei bine, unde am putea să găsim unul, dulceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
monedele pe care le dăruia de chipul băiatului, care vestea cu voce tare numele donatorului și îi mulțumea, îndreptându-se apoi spre vecinul acestuia. După ce darurile fură strânse, bărbierul ceru să-i fie aduse mai aproape două felinare puternice, desfăcu lama de cuțit recitând versetele cuvenite și se aplecă asupra mea. Maică-mea spunea că țipătul pe care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-i fac pe blestemații ăștia de rumi să plătească scump, cât mai scump, se justifica el. Astaghfirullah, pe care Hamza îl admirase întotdeauna, voia să-l ferească de a se pomeni în stare de impuritate, tocmai el a cărui lamă purificase jumătate din băieții din Albaicin. Un alt vecin al nostru, Saad, un grădinar bătrân de curând rămas orb, nu se simțea în stare să plece. Un copac bătrân nu-l mai poți planta din nou pe pământ străin, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împreună cu prizonierul în odaia de culcare. Mariam veni după ei și lăsă în jos cuvertura din lână care închidea încăperea. — Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-ar fi trebuit curajul lui Avraam ca să-l jertfesc în numele Credinței. Oare nu în lama cuțitului înălțat de Prietenul lui Dumnezeu deasupra unui rug se regăsesc religiile revelate? Această crimă sacră, pe care eu o slăvesc an de an la sărbătoarea Adha, n-am cutezat s-o făptuiesc. Totuși, în anul acela, datoria mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nepătruns; avea chipul plin de cicatrice. Cercetă calm trupul acela care se înălța amenințător, gândindu-se unde să lovească. Ridică daga la timp pentru a evita o lovitură de trident; apoi, aplecându-se, o îndreptă repede spre genunchiul adversarului, înfipse lama în carne, apoi o împinse hotărât până la os. Scoase rapid arma. Impasibil, își privi adversarul prăbușindu-se în nisipul îmbibat de sânge. Impasibil, îi ascultă strigătele de durere. Ridică din nou daga spre cer și, încet, o coborî spre omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor, văzu niște oameni care se luptau în poienița luminată de razele soarelui. Se ascunse după un stejar uriaș, ce părea că susține întreaga boltă cerească, și privi scena din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atunci când își apără vizuinile. Valerius asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul în spatele căruia era ascuns Valerius. Barbarii scoaseră un urlet sălbatic. Strigăte și hohote de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi puteau pătrunde drept. Soldații romani, ghemuiți asemenea unor feline, înfigeau lamele în trupurile și în genunchii inamicilor. Unii dintre ei cădeau pe scuturi, iar acestea, ca un pendul, îi trimiteau la cea de-a doua linie din murus. Sărind peste răniți și morți, quazii își pierdeau vizibil energia, fiind presați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]