1,815 matches
-
a fi actriță, joacă într-un film despre propria viață... da, da... și are atâtea de spus. E fericită acasă, în propria sufragerie, în față aceleiași mașini de scris care are aceeași vârstă cu ea. Firește că are și ea laptop, doar e... cel mai în vârstă blogger-poet, pe Sadam, dar... nu-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O văd în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
era vorba de asta (nu era). Și da, era adevărat, mă îngrășasem douăzeci de kilograme - eram atât de bronzat și de gras că dacă ai fi desenat o față pe e gogoașă gigantică și ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și, bineînțeles, ieșit din formă fiind, mă tenta să fac baie gol-goluț în Atlantic, doar la cincizeci de metri de cabana care mă costa 20,000 $ pe lună și, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
independent de restul facultății și nu pot băga mâna-n foc pentru asta), studenții mă priveau cu o admirație nedisimulată. În timp ce le criticam povestirile, încercam să ignor expresiile de teamă și îngrijorare. M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
conducându-le spre sânii ei. Mi-a împins mâinile la o parte. - Cum e casa - nu prea distrusă, sper, zise ea în timp ce erecția mea îi presa șoldul, pe care și-l încordase. Eram din ce în ce mai insistent, pe punctual de a împinge laptopul și de a o întinde pe birou, când m-a întrebat: Ce știe Jayne despre noi? M-am îndepărtat un pic, dar ea zâmbi larg și mă menținu pe poziție cu picioarele. - De ce întrebi? am zis. De ce întrebi asta acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul. O’Nan a scos un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o vânătaie pe obrazul umflat. Buza inferioară îmi era divizată în două de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aceea Lunar Park va fi ultimul tău roman. Am deschis imediat minibarul și am băut o sticlă de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat. Scriitorul a furnizat amănuntele. Am scos laptopul și m-am conectat la Internet. Aici am tastat următoarele cuvinte: „stafie“, „bântuire“, „exorcist“. Surpriză și teroare: existau mii de pagini dedicate acestor subiecte. Aparent am încercat o delimitare, tastând „districtul Midland“. Asta a comprimat considerabil lista. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vederi, cu infraroșii și senzori de mișcare, și detectori de câmp electromagnetic (DCE-uri, cum le numeau asistenții); mai aveau ceva ce se numea laser-termometru și un magnetofon care putea fi conectat la un analizator de frecvențe sintetizate pe un laptop. Am încercat să nu mă pierd cu firea, punând întrebări - dar asta nu era decât un fel de a pretinde că nu ne deplasam spre o situație la care scriitorul fusese deja martor și pe care o numea, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în carusel în player-ul DVD din simplul motiv că apărea ca prima referință din CV-ul lui Harrison Ford și aveam nevoie de un zgomot de fond. Ca să dezintegreze liniștea agasantă. M-am așezat la birou și am deschis laptopul și am început să scriu în timp ce rula filmul. Absența formei a dus rapid la conținut. „Patrick Bateman stă pe un debarcader în flăcări...“ Am rămas nemișcat timp de o jumătate de oră cât mi-a luat s-o scriu. Povestirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Chit că deresponsabilizarea este unanimă. După micul dejun, drumurile ni se despart. Nicolae și Adrian pleacă într-o excursie literară oferită de organizatorii portughezi, excursie pentru care trebuia să apuci să te înscrii din timp. Eu reușesc să trimit de la laptopul lui Bernd Gutberlet, la Chișinău, un prim e-mail cu salutări Anișoarei, colega noastră din redacție. Prin intermediul ei, cercurile concentrice ale mesajului meu vor ajunge și la celelalte ființe dragi de acasă. Apoi, optăm în trei - Vasile, Andrei și cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lumi și modelator de conștiințe”. Și abia e începutul... După vreo două ore, vânzoleala ziariștilor se mai liniștește, în schimb, începe migrația participanților la Trenul Literaturii: grupurile de scriitori se amestecă, dornici să se cunoască, alții, dimpotrivă, se izolează, apar laptopurile la care se lucrează de zor. Încet-încet, o comunitate veselă și lipsită de griji se declanșează într-o frenezie de nestăpânit... VITALIE CIOBANU: Dincolo de geam ne însoțește un peisaj mai mult arid, măslini presărați pe un teren argilos și ars
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propria piele. În aceeași zi am aflat că neplăcutele incidente începuseră încă din seara sosirii noastre la Gara Atocha, unde prima victimă a subtilizatorilor locali fusese Peter Pistanek, slovacul, care avusese imprudența să-și lase o secundă, jos pe peron, laptopul de câteva mii de dolari, pentru a studia un panou cu harta Madridului. Când s-a aplecat să-l ia - n-a mai găsit urmă de computer!... Gras, greoi, cu geanta la vedere, Pistanek fusese reperat, pândit și „rezolvat” cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de suferit la Madrid, când i s-au furat banii, în plină stradă, lui Andrei Bodiu. Lista „victimelor” e destul de lungă. Cea mai mare pierdere a înregistrat-o un scriitor din Slovacia, Peter Pistanek, căruia i s-a subtilizat un laptop superperformant, de câteva mii de dolari. Acum este prima dată când este spartă o cameră de hotel. Ce surprize ne mai așteaptă?... Tânărul scriitor georgian Lasha Bugadze, de doar 20 de ani, dă un interviu în germană unui post de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fragment de cale ferată, văzut prin fereastra ultimului vagon (dar aici putea fi folosit orice clișeu); 3. scriitorii mănâncă și discută în restaurantul Trenului Literar; 4. un peisaj „filmat” din viteza trenului; 5. o cameră de hotel, cu birou, veioză, laptop și câteva cărți (din nou, un pasaj trucabil, nu apare nici o față în cadru); 6. picnic la țară - scriitori discutând, întinși pe iarbă, la Casa-Muzeu François Mauriac de lângă Bordeaux; 7. un vagon cu inscripții în mai multe limbi al Literatur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
selectate pentru lectura de poimâine, de la Muzeul Guggenheim. Va veni numaidecât să mă asculte... Însă imaginea cea mai spectaculoasă și inedită din această seară este cea oferită de Chingiz Abdullayev, scriitorul-detectivist din Trenul Literaturii, care și-a deschis pe masă laptopul și scrie la roman, în pofida vacarmului din jur. Știe că toată lumea îl privește uimită, el ascultă zâmbind complimentele și încurajările noastre ironice, dar continuă să scrie. Probabil că face un insert life în narațiune... VITALIE CIOBANU: Grupul nostru de români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și să citesc: sunt două îndeletniciri care mă alcătuiesc ca ființă. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, nu reușesc să aștern câteva pagini timp de două-trei zile, sunt foarte nervos, nu-mi găsesc locul. De aceea port cu mine întotdeauna laptopul, care-mi este o unealtă indispensabilă. În zilele când nu sunt deranjat și sunt bine odihnit, pot să scriu și câte 60-70 de pagini, în altele, mai puțin faste, productivitatea îmi scade până la 7-10 pagini. Însă cel mai mult ador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
construi noi mai mult". Ici și colo, oameni agresați pe nedrept de niște barbari nelegiuiți și fără de credință își împărtășesc suferința și indignarea unor martori consternați. Imaginile se suprapun. Îl revăd pe episcopul greco-catolic de la Tyr care-mi prezenta pe laptopul său un scurt DVD artizanal cu imagini fixe și scurte, arătându-mi nu carcase de automobile și copii plângând intrând în adăposturi, ci clădiri dărâmate. Zeci de sicrie și acoperișuri de biserici dărâmate. Pierderi și distrugeri mult mai severe (rachetele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Mă opresc pentru o cafea cu lapte și un sandviș, și pentru a-mi rezerva prin internet zborul din data de 20 august, de la Santiago la Barcelona. Apreciez gestul generos al unui domn de la han care mi-a oferit gratis laptopul pentru rezervare și plata online. Aici am lăsat și perechea de bocanci cumpărați de la Burgos. îmi cauzau răni la degete și am decis să merg doar cu sandalele. Sper să nu mai am surprize neplăcute, iar pe de altă parte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
stăm mai bine. Când îi spui cuiva „Porcule“, neîndoielnic că nu-i o figură de stil. E o observație de bun-simț, pe care o poate face până și un bou veritabil, cu coarne și copite, nu doar cu mapă și laptop. La noi, politica e plină de jivine. Pentru prima oară s-a creat precedentul definirii unor specii și clase. Ceea ce e bine. Și pentru media e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm, sunteți fericita posesoare!“ Toată lumea din cartier câștigă. În toată țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
DRAM, HDD 40 GB, Monitor 17 “, acces Internet; * Software specializat DigSILENT pentru analiza regimurilor de funcționare ale sistemelor electroenergetice și monitorizare în timp real; * Software specializat (Expert System Creator OS; SNNS - Stuttgart Neural Network Simulator); * Imprimanta laser HP LJ 1020; * Laptop Pentium M760, 2.0 GHz, 1GB DDR2, HDD 100 GB, Windows XP; * Videoproiector SVGA 800x600; * Ecran proiecție cu picior pentru videoproiector; * Flipchart A3 pentru prezentări; Laboratorul de Transportul și distribuția energiei electrice: * componente linii aeriene și subterane; * kituri reparații linii
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
canale, 35 MHz; gausmetru/teslametru digital cu 2 sonde Hall pentru măsurarea intensității câmpului magnetic, model 410 LakeShore. montaje diverse pentru lucrari de laborator (cu servomotoare electrice si pneumatice, regulatoare electronice, cuptoare electrice etc); 5 calculatoare Pentium; sistem video: videoproiector + laptop; Laborator de Iluminat și instalații electrice instalații semiindustriale: compensare factor de putere (3 kW), pro-tecții în electrosecuritate (1kVA) echipamente pentru instalații de distribuție de JT: inversor de sursă Schneider (10kW, 380V, 25A), tablou Prisma G Schneider, variator de viteză Telemecanique
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Cum să înțelegem această interdicție sau poruncă aberantă??! Și ce anume ai vrea să-ți aduc? Care sunt articolele de care ai avea strictă nevoie? Ce-ți lipsește cel mai mult? Ai nevoie de un celular? Sau poate de un laptop? Ori calculator? Poate ai nevoie de medicamente? Pe acolo, pe unde ești, se onorează rețetele compensate? Nu??! Mare ticăloșie peste tot! Mă tot frământ și mă tot zbucium să găsesc obiectul sau lucrul care mi-ar permite să mă prezint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Avem de-a face cu un om care își administrează vaccinul inteligenței ironice pentru a combate exasperarea („Cred că domnul Valentin Stan, când s-a născut, a supt de la mama lui laptop, nu lapte“). Iar omul acesta a ajuns în acea etapă a vieții în care franchețea devine parte integrantă a farmecului. În popas pe acoperișul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-și aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dau seama, nu le vine a crede câte pericole pot veni din tenebrele minții omenești! A unor minți bolnave. În condițiile în care se știe clar că oricine poate fi urmărit și dincolo de ziduri prin termoviziune, cînd cu un simplu laptop poți asculta (chiar cu telefonul închis) și localiza un om, când se știe că Securitatea folosea iradierea ca și armă de asasinare a unor disidenți, în aceste condiții majoritatea oamenilor nu știu în ce fel de lume trăiesc! Eram la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]