1,578 matches
-
Paris în 1879 din mineralul numit samarskit ((Y,Ce,U,Fe)(Nb,Ta,Ti)O) și a identificat un nou element în acesta cu ajutorul liniilor de absorbție optică. Chimistul elvețian Marc Delafontaine a anunțat descoperirea unui nou element, "decipiu" (din latinescul "decipiens" ce înseamnă "înșelător, inducător în eroare") în 1878, dar mai târziu, între 1880 și 1881 a demonstrat că așa-zisul nou element era un amestec de elemente, dintre care unul era samariu. În ciuda faptului că samarskitul a fost descoperit
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
cartierului, susținută de unii istorici, e legată tot de niște ferentari, din oastea lui Mihai Viteazu de data aceasta, care ar fi avut câmpul de exerciții prin această zonă; o a treia teorie se referă la originea latină a numelui: latinescul “Ferentarius” - soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. Observații făcute pe plan. În interiorul poligonului ce definește limitele cartierului studiat se dezvoltă rețeaua de străzi ce închide în ea ochiuri neregulate de mărimi variabile. Această rețea prezintă o formă mai alungită
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
masă, bonuri cu valoare, ce pot fi folosite pentru achiziționarea de produse alimentare. Cuvântul remunerație provine din franceză "rémunération", latină "remunerațio", -"onis".: „răsplată”, „recompensă”. Substantivul din latină:"remunerațio", "remunerationis" este un derivat al verbului latin: "remuneo", "remunerare", care provine din latinescul "munus", "muneris": „cadou”, „gratificație”. Conform Codului Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”. Procentul de salariu brut care revine salariatului se numește salariu net, iar restul venitului se împarte în funcție de legislația în vigoare
Remunerație () [Corola-website/Science/301487_a_302816]
-
și nu cele de la fermele industriale) din motive etice. Aceste diete sunt pe baza celei vegetariene, dar permit consumarea produselor non-vegetariene. Următorii termeni sunt neologisme derivate de la „"vegetarianism"”: Prima Societate Vegetariană fondată în 1847 susține că a creat cuvântul din latinescul „"vegetus"” însemnând „"plin de viață"” (așa cum acești primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă). Totuși, "Dicționarul Englez Oxford" și alte dicționare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”. Dicționarul Oxford arată, de
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
acest metal în mod independent însă i-a acordat tot meritul lui Müller. Cercetarea metalului a fost continuată de chimistul german Martin Heinrich Klaproth care în 1798 a reușit să izoleze acest nou element, dându-i denumirea de ' telur ' de la latinescul ' tellus ' = pământ. Chiar dacă nu a continuat să studieze noul element Müller a făcut totuși o mare descoperire: un nou element în minereurile de aur și argint provenite din Transilvania, element care îngreuna considerabil procesul metalurgic. Meritul indisputabil a lui Müller
Franz-Joseph Müller von Reichenstein () [Corola-website/Science/314634_a_315963]
-
În fizică, o cuantă (plural: cuante) reprezintă o entitate indivizibilă a valorii energiei respectiv al momentului particulelor elementare ale materiei (numite fermioni) cât și a fotonilor sau alți bosoni. Cuvântul provine din latinescul "quantus", care înseamnă "cât." Descoperirea faptului că o proprietate fizică poate fi "cuantificată", a dus la noțiunea de "cuantizare". Asta înseamnă că o proprietate poate lua doar anumite valori numerice discrete, în loc de a lua orice valoare dintr-un anumit domeniu
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
de calitate negativă, fie pentru a evidenția doar o parte dintr-un adevăr, sugerând astfel o normă sau o trăsătură congenitală atunci când nu este cazul. Termenul românesc "peiorativ" este împrumutat din franceză: "péjoratif", care, la rândul său, provine din termenul latinesc "pēiorō, pēiorăre, pēiorăvi, pēiorătum", „a face mai rău”, iar acesta provine din "pēiŏr, pēiŭs", comparativ al lui "mălus", „rău”. Semantica este o ramură a lexicologiei care se ocupă cu studierea sensului cuvintelor, precum și cu schimbările de sens pe care le
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
Cuvântul "durere" derivă, în limba română din latinescul "dolor"; în terminologia utilizată în terapia durerii se mai folosesc termeni ce derivă din rădăcina indo-europeană "algo", care la greci (algeo) definea durerea fizică (nevralgie, hiperalgezie, analgezie), rădăcina "angh" (din greacă, latină și sanscrită - intră în constituția cuvintelor angină, anxietate
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
Cuvântul pace derivă din latinescul "pax". El definește în general, în sens pozitiv, o stare de liniște, o stare lipsită de conflicte militare. În Grecia antică, ideea de pace era legată de "vârsta de aur" inițială a umanității. În mitologia greacă, Irina ("Eirene") este o
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
înșine - simpatiile și antipatiile noastre, temerile și virtuțile, vigoarea și slăbiciunile noastre. Cuvântul Eu este ceea ce ne definește pe fiecare din noi că individ, că persoană separată de alții. Dacă recurgem la o analiză etimologică regăsim că termenul derivă din latinescul 'persona' care se referă la masca utilizată de un actor într-o piesă. Ca atare 'persona' este masca publică, “fața” pe care noi o etalăm celorlalți. În virtutea aceste derivări etimologice am putea lesne conchide că personalitatea se referă doar la
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
zona șanțurilor, însumează 2 hectare. Referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu Claudius (spre 90 - 168) sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
solidi" bătuți Constantinopol circulă în Occident. În Imperiul Roman de Răsărit, numele grecesc al monedei este încă de la început nomisma, un nume care continuă, în timp ce utilizarea oficială a latinei dispare, însă numismații continuă să desemneze această monedă prin numele său latinesc, "solidus", pentru emisiunile sale, până în secolul al X-lea, epoca sa de devaluare. Situația este mai complexă în Imperiul Roman de Apus, după marile invazii: în fortificațiile romane, atelierele monetare imperiale de la Ravenna, de la Milano, de la Roma și uneori de la
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
devine frecvent începând cu sec. VI, în timp ce echipajul era denumit "dromonarii", împărțiți în "elați" (marinari), "erați" (vâslași) și "epibați" (soldați). Cea mai veche apariție a cuvântului "dromon" este cea din documentele din Ravenna în sec. V, dar există un echivalent latinesc în scrierile lui Sidonius Apollinarius care în anul 467 menționează navele "cursoria" într-o scrisoare către episcopul Tertullianus; altă mențiune apare în Corpus juris civilis al împăratului Iustinian. Începând cu secolul al IX-lea, dromonul se acoperă cu blindaje de
Dromon () [Corola-website/Science/313489_a_314818]
-
mass-mediei, a publicității sau a oricărei alte forme de comunicare modernă. Definiția generală pe care Barthes o dă mitului semiotic modern este: "vorbire, limbaj, discurs, mesaj". Definiția lui Barthes este susținută de etimologia cuvântului, care provine din grecescul "mythos" și latinescul "mithus", traduse cu sensul denotativ de: "discurs, cuvânt, poveste, mit". Dacă Mircea Eliade și Claude Lévi-Strauss definesc mitul tradițional prin conținutul său: „Substanța mitului nu se află nici în stil, nici în modalitatea narațiunii, nici în sintaxă, ci în istoria
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
este o limbă indo-europeană, vorbită în Antichitate, în Dacia și în Peninsula Balcanică de o populatie numeroasă. Este cunoscută numai din ceea ce s-a păstrat în notațiile aproximative din textele latinești și grecești (c. 100 de cuvinte izolate și 2200 de nume proprii). Materialul lingvistic păstrat este sărac: cele mai multe date sunt nume de persoane sau toponime. O inscripție pe un inel găsist la Ezerovo, Bulgaria, este unul dintre puținele materiale lingvistice
Limba tracă () [Corola-website/Science/313999_a_315328]
-
Un material textil, adesea folosit la plural, materiale textile sau doar textile (cuvânt originar din latinescul "texere = a țese, a tricota"), este un material flexibil, constând dintr-o rețea de fibre naturale, sintetice sau un amestec al acestora, care sunt toarse prin diferite procedee manuale sau mecanice. Textilele pot fi produse prin țesere, împletire, înodare, croșetare
Material textil () [Corola-website/Science/314997_a_316326]
-
parte format pe terenul unei limbi sau moștenit din limba de origine, pe de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de altă parte împrumutat. De exemplu în limbile romanice sunt unele afixe moștenite din limba latină și altele împrumutate din latină după formarea limbilor urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost moștenit de română în forma "-tate" (ex. "răutate"), iar sufixul "-ismus" a intrat
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
urmașe. Uneori afixul latinesc există și în forma moștenită, și în cea împrumutată. De pildă prefixul latinesc "dis-" există în franceză în cuvântul "se déshabiller" „a se dezbrăca” în forma moștenită, iar în "disparaître" „a dispărea” în forma împrumutată. Sufixul latinesc "-tas" a fost moștenit de română în forma "-tate" (ex. "răutate"), iar sufixul "-ismus" a intrat în română prin împrumuturi, dar este aplicat și la cuvinte românești vechi: "țăran" + "-ism" → "țărănism". Prefixele provin în general din prepoziții. În cazul limbilor
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
împrumuturi, dar este aplicat și la cuvinte românești vechi: "țăran" + "-ism" → "țărănism". Prefixele provin în general din prepoziții. În cazul limbilor romanice, cele mai multe au fost prepoziții numai în latină. În prezent este și prepoziție, și prefix bunăoară cel provenit din latinescul "in-": "în" + "groapă" + "-a" → "a îngropa", "en" + "fermer" „a închide” (de exemplu ușa) → "enfermer" „a închide” (în ceva). În limbile din diasistemul slav de centru-sud sunt mai multe care au ambele funcții: "iz" „din” + "baciti" „a arunca” → "izbaciti" „a arunca
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
Monede de tip "follis" s-au descoperit în perimetrul castrului roman de la Răcarii de Jos, precum și în perimetrul unor localități ca Idicel-Pădure, Corni etc. Cuvântul din s-a transmis, până în zilele noatre, în denumirea unor monede din țări arabe: din latinescul "follis" s-a transmis denumirea monedei de bronz "fals", emisă în califatele Omeiazilor și Abbasizilor, începând de la sfârșitul secolului al VII-lea, inițial prin imitarea monedelor bizantine. De aici, s-a ajuns la cuvântul din , la plural: "fulûs". Din pluralul
Follis () [Corola-website/Science/317940_a_319269]
-
rocile din acea perioadă: Jurasic, după munții Jura. Permian, după provincia Perm, din Rusia. Cambrian, după numele roman al Țării Galilor. Altele sunt numite după o caracteristică importantă a rocilor din acea perioadă: Carbonifer, pentru straturile sale de cărbune. Cretacic, de la latinescul pentru cretă (creta), după depunerile masive de cretă din acea vreme. Marile plăci în care e împărțită scoarța Terrei cuprind continente întregi și mari regiuni oceanice, dar nici o placă nu are exact aceleași limite cu un continent. Odată cu deplasare plăcilor
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]