1,966 matches
-
analgezice pe vârful ăla de deal, nu m-a deranjat. Mi-aș fi deschis bucuroasă o arteră ca să-mi torn șampania direct în sânge, dacă ar fi fost necesar. Nu-i nici o problemă. Dar trebuie întâi să mănânc până nu leșin. Un cuțit ai adus? Ed scotoci în pungă. Nu, dar am niște șervețele murdare și un Reader’s Digest din 1974. Nu prea mă pricep la chestii de genul ăsta, nu-i așa? — Ai adus mâncare și băutură. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pericol pentru cal. La fiecare pas al lui Daisy, simțeam ceva ca o lovitură de tun propagându-se în tot trupul, provocându-mi dureri nespuse. Dar călăream mai relaxată, poate pentru că-mi foloseam toată energia ca să mă concentrez să nu leșin mai degrabă decât ca să nu cad de pe cal. Dacă urma să mai am vreodată ocazia să călăresc, urma să-i vând acest pont instructorului. Încercam să aud și conversația din față. Eram sigură că era inocentă, cu mine după coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
are să o amuze să afle că restul băieților din pluton credeau că are o drăguță acasă, de primește atâtea scrisori cu o caligrafie atât de frumoasă și de rotundă. Când sosi știrea, În mai, că fusese rănit, Minnie mai că leșină, dar când se vădi că nu era nimic foarte grav și că primise Învoire să se Îngrijească de dl James, o copleși bucuria și Începu să Își repete În gând clipa când el avea să intre pe ușă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd sub apă, am avut o bănuială vie că dă spăimos o să leșine. Da nici vorbă, mi-a oferit o fumigenă, care io am refuzat-o dă tot, ca să Întăresc suspansu și anguasa densă. Bietu dezorientat, să-mi vină mie cu fumegante, care io sunt obișnuit cu legăturile dân mahalalele rezidențiale dân Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Plecarea mea din cuta răstignită a descompunerii, își așteaptă la capăt de vieți venirea ta prin aducerea suavă a întâmplăriloră Norii grăbiți despleteau în trupuri setea apropierii de ceea ce nu se poate ademeni în cele din urmă. E o amărăciune leșinată-n absență când strigătul meu te sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre lumini arzătoare în acest oraș ce nu și-a găsit vecernicia medievală a dragosteiă Copacii turnului de fildeș
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin existența
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în ultimele destinderi ce se poate aminti. Că-n tăceri de umbre se moare des și se renaște numai acele clipe ce trec prin Ochii CERULUI în milioane de clipe ca o risipire de ani prin locuri uitate cu ziduri leșinate de o dezordine mormoroasă unde nedreapta iubire rece și mută, ucigătoare iubire ce nu vrea să mai recupereze nimic din acele flori ale înnoptărilor ce-ți repetau că mi-a fost atât de dor să mă prefac într-o stea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că nu era așa. Ce șanse putea să aibă un bărbat așa de tânăr, care exercita un efect așa de intens asupra femeilor? Nu putea să se transforme decât într-un ticălos. Care se așteaptă ca femeile să plângă, să leșine, să urle și să se îndrăgostească de el cu firescul cu care respiră. Era mult prea frumos chiar și pentru binele lui. O desfigurare-două nu i-ar fi prins rău. La cum arată, cocoloșești bărbatul până ajunge o bestie. —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții universitari, colegii cu excepția unei blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras În viață a fost corul, Însă-n el n-am cîntat decît În școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În capul scărilor. În cele din urmă, film cu o singură replică: Teach me read, o roagă la un moment dat De Niro pe Jane, din ușa autobuzului ce stătea cu motorul ambalat, gata de plecare, ploua. Un film care leșină cam pe la mijloc și te umple de amoc În ciuda performanțelor actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
printr-o simplă concentrare din minte, oprim sateliții cu degetul și abia, abia de-l mai vedem pe Grigore Ureche care vine și spune: „Nu mai beți, copii, atît de cosmic, că vă electrocutați”. 3 Pablo o găsește pe Ana leșinată În casă. Serrano Îi spune Valeriei la telefon că ea e remediul inimii lui. Rocia Îi spune Ursulei că Maria Belen are nevoie de o familie. Numai că tatăl fetei nu-l are la inimă pe Diego. Vă imaginați furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru depoziția lui. Stensland și White se Îndreptau cu pași mari spre un rechizitoriu. Al dracului spectacol! Loew Îi ceru să rezume faptele, iar Exley se execută, trăncănind cu entuziasm despre justiție. Loew Îi dădu liber, iar jurații aproape că leșinară de plăcere. Exley ieși din boxa martorilor șchiopătînd - probabil dormise cu picioarele aiurea. Jack Îl Întîmpină afară. — Ai fost bun. Lui Parker i-ar fi plăcut să te vadă. Exley Își dezmorți picioarele. Crezi că o să citească stenograma? — O s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era În continuare Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie de pe colț... vă rog să nu-mi faceți rău... White se repezi afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă mare. Ed Încercă să se ridice În picioare, dar nu și le mai simțea. CAPITOLUL 20 Un cordon format din patru mașini: două de patrulare, două fără Însemne. De la opt sute de metri distanță, sirenele amuțeau. Rulau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altă mișcare, nici cât să întindă mâna până la soneria de la marginea patului, să cheme o soră. Rămăsese pironită locului de o sfâșiere lăuntrică ce părea să nu se mai sfârșească și care mai părea să fie și ultima. „Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii noi, ajunsă în burta cerului acum. S-a trezit tot cu dureri, dar nu la fel de mari. Înghețase, sudoarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte posibil - nu eram în pericol să mă prăbușesc și să sufăr vreo vătămare, pentru că nu aveam loc să mă prăbușesc. Din aceeași cauză, nu eram în pericol să mor de hipotermie. Era adevărat că subsuoara vecinului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se îngreuneze, nu cred că mai pot rezista, și bărbatul de lângă el a început să emită sunete încurajatoare, dar simțeam indignarea tăcută a celorlalți pasageri la gândul că s-ar putea confrunta în curând cu problema unei persoane care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cerul gurii și trebuia dislocat cu limba scormonitoare. Apoi totul a început să se piardă în ceață, în vagon s-a întunecat și mai mult, podeaua a început să-mi fugă de sub picioare și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că trenul pornise din nou la două, trei minute după ce leșinasem și apoi omul de afaceri, astmaticul și femeia cu pulover de lână mă căraseră la punctul de prim-ajutor din stația Victoria, unde mi-am revenit treptat stând lungit și bând o cană de ceai tare. Se făcuse aproape ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familiile noastre au fost într-o vacanță cu corturile: dar nu simțisem nevoia atunci s-o ating sau să fiu atins de ea; de fapt chiar îmi repugna ideea. Dar cu Susan, de la bun început, am simțit - aproape că am leșinat de plăcerea acelei realități uluitoare, palpabile - că mă atinge, că eu o ating și că ne-am lipit unul de celălalt, ne-am amestecat, ne-am încolăcit ca niște șerpi. Parcă fiecare bucățică a trupului meu era atinsă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai aveam un pic și leșinam, atât de greu mi-era să înaintez. (Inutil să menționez că bicicleta lui Graham nu avea viteze). Dar pe urmă am căpătat tot mai multă încredere și urcușul a fost mai ușor. În scurt timp, terenul a devenit neted și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pânză. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din noaptea aceea este tentativa de a naviga primprejurul masivului meu pat În cizmele cu toc, cu fustă, fără bluză și cu dese pauze de odihnă În urma epuizantului efort. Trebuie să fi leșinat din cauza anxietății, pentru că adrenalina a fost cea care m-a trezit la ora cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ani de căsătorie În urma lor - Încă nu se reproduseseră. De vreo șase luni Încoace tema cu pricina ajunsese de la stadiul de obsesie familială la cel de criză notorie. Sora mea părea Îngrijorată. Kyle s-a Încruntat. Părinții păreau gata să leșine din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
concediată În timp ce se afla În luna de miere. Și aflase asta absolut Întâmplător, răsfoind un exemplar al revistei Women’s Wear Daily, În Bali. Am sunat repede la numărul pe care mi-l dăduse Uri și mi-a venit să leșin când am dat de robot. — Bună, Jonathan. Sunt Andrea Sachs de la revista Runway. Sunt asistenta Mirandei Priestly și trebuie să te Întreb ceva despre cursa pe care ai făcut-o ieri. Ăă, de fapt, dacă mă gândesc bine, tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele mele? Am crezut că o să leșin de furie, dar am inspirat adânc și am plonjat direct În miezul problemei. — Miranda, Îmi pare rău dacă nu e momentul cel mai potrivit, dar sun ca să mă asigur că ai primit cărțile cu Harry Potter. Am primit mesajul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]