1,986 matches
-
când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durat doar câteva secunde, apoi greața s-a reîntors și am vomitat cu crampe dure. Puținul pe care l-am mâncat țâșni din mine În jeturi puternice, ca atunci când cineva Împinge lichidul prin seringă, apoi m-am clătinat și am leșinat, presupun. La un moment dat, În escapada În vidul zvelt care a urmat, cineva a slăbit sforile și m-a mutat pe canapea. Dar când mi-am revenit, Încercând să compun din culori și forme ceva ce să semene a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parter. Și nu numai acolo. Mulțumit de sine, Inspectorul mă Împunse cu instrumentul său de scris. — Știți, dacă e să ne luăm după registrul Fundației, Wilms și austriacul Îl vizitaseră pe Karp deja de paștele trecut... Pe punctul de a leșina din nou, m-am Întrebat dacă n-ar fi indicat să-i spun acum că totul era o aiureală, o mare aiureală. — Nimic din ce susținuse nu era adevărat! — Și-n plus, știam cu cine fusese Dora la Fundație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În buzunarul de la piept - ceea ce completează elocvent părțile necompletate din chestionarul dumneavoastră, ceea ce nu vă Îmbunătățește situația cu nimic, nu-i așa? Wickert rânji. Mai ales că numele de pe formular e identic cu cel al compatriotului dumneavostră. Cred că am leșinat. Când mi-am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umplându-și din nou paharul. Ai auzit de procesele abominabile ale vrăjitoarelor din Salem, nu-i așa? Lucrul cel mai interesant e că aproape toate femeile acuzate de vrăjitorie au făcut mărturisiri similare, au prezentat simptome comune, inclusiv fapul că leșinau toate odată... Mințeau? Nu! Se prefăceau? Nu! Sufereau de o isterie colectivă. — Ce vrea să-nsemne asta? a Întrebat Armanoush abia stăpânindu-și furia. — Da, ce dracu’ Înseamnă asta? a spus și Asya, fără să-și controleze furia. Scenaristul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Afară au găsit niște străini așteptându-i, strânși În semicerc. În mijlocul grupului au zărit-o mai Întâi pe Armanoush zâmbindu-le și făcându-le cu mâna; lângă ea se afla bunica Gülsüm, cu mâna dreaptă apăsată pe inimă, gata să leșine de atâta emoție. La un pas În spatele lor se afla mătușa Zeliha, Înaltă și distantă, purtând o pereche de ochelari de soare cu lentile roșu Închis. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Orez Alb Rose și Mustafa și-au petrecut primele două zile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poate pe ușa din dos, rezervată promovării sexului slab. Se adaugă mica suită a Președintelui Iliescu, veșnicii fideli: Știreanu, Corina Crețu, poate chiar Rodica Stănoiu. Una peste alta, nimic nu s-a schimbat, doar un deputat obscur, Răzvan Ionescu, a leșinat când s-a văzut pe locul patru. Medicul partidului, Sorin Oprescu, l-a diagnosticat cu stres electoral și i-a recomandat mai puțină cafea. Ce s-ar fi făcut opoziția dacă PSD chiar s-ar fi schimbat? Din fericire pentru
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
carbonizau pe colegul lor sinucigaș, dar inițiativa sa curajoasă nu duse la niciun rezultat, dimpotrivă cămașa luă foc și hrăni și mai copios torța vie din curtea Casei scriitorilor. nu voi continua cu aceste detalii morbide (cel puțin două scriitoare leșinară pe treptele Casei Vernescu în fața acestui teribil spectacol, iar alte două sau trei persoane începură să vomite) pentru că de fapt nu ele sunt importante. mult mai important este faptul că în aceeași seară toate posturile de televiziune din românia își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un pulovăr încă bun, brichete încă pline cu gaz, reviste colorate, pixuri... nu îmi place să fur, nu ține de natura mea, dar sunt momente cînd nu am încotro, mi se face foame, simt că sunt pe punctul de a leșina și atunci mă strecor în supermarketuri și mănînc repede orice găsesc, ascuns în spatele rafturilor. mai desfac cîte o cutie de bere și o golesc pe nerăsuflate. apoi ies prefăcîndu-mă că n-am găsit ceea ce voiam să cumpăr. Prefer din ce în ce mai mult
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd sub apă, am avut o bănuială vie că dă spăimos o să leșine. Da nici vorbă, mi-a oferit o fumigenă, care io am refuzat-o dă tot, ca să Întăresc suspansu și anguasa densă. Bietu dezorientat, să-mi vină mie cu fumegante, care io sunt obișnuit cu legăturile dân mahalalele rezidențiale dân Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere de inimă." Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să fi dat ferestrele în lături, ieșea așa și fumul și mirosul de parfumuri și transpirație, s-a făcut palid, a închis ochii, stînd așa cîteva fracțiuni de secundă, apoi, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât noi ne dictaseră condițiile lor, leșinase văzând harta cu trupul ciopârțit al țării. Că soldații, retrăgîndu-se, plângeau și se rugau de ofițeri să-i lase să lupte... Trenul sosi. Urcîndu-mă în el cu grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se înșela în privința lui Jack era nelimitat. Ieși împleticindu-se, fără să-i pese că plecarea ei avea să pară prea bruscă. N-aveau decât să creadă că era o încălcare a etichetei. Trebuia să iasă la aer înainte să leșine cu adevărat. Așa se întâmplă că nu se afla în sală când, pe neașteptate, Jack Allen mai zăbovi pe scenă și adăugă că voia să mai spună ceva înainte dea lăsa microfonul din mână. — Nu știu câți dintre voi au avut norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nebun, au telefonat la spital. Eu încercam să le explic ce se întîmplase și, văzând că nu mă înțelegeau, am încercat să scap; m-am luptat, m-am zvârcolit, până ce unul m-a lovit cu ceva în cap și am leșinat. După întîmplarea asta, care a făcut oarecare vâlvă, meșterul n-a mai vrut să mă primească în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altă mișcare, nici cât să întindă mâna până la soneria de la marginea patului, să cheme o soră. Rămăsese pironită locului de o sfâșiere lăuntrică ce părea să nu se mai sfârșească și care mai părea să fie și ultima. „Pricepi?“ Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii noi, ajunsă în burta cerului acum. S-a trezit tot cu dureri, dar nu la fel de mari. Înghețase, sudoarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază cînd se apropia prea mult de ele. Își inchipuia ce s-ar Întîmpla dacă ar leșina În calea lor. În colțul de sud-vest al proprietății doctorului Lockwood se afla antena de radio. O parte a gardului de lemn fusese deplasată din cauza sîrmelor de ancorare, și Jim ieși prin deschizătură la marginea unui cîmp neîngrijit. În mijlocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
placă. Americanul Îl ridică pe Jim pe o platformă de bambus, Întinsă de-a lungul chilei. Se urcară pe o scară pe puntea următoare, trecură prin timonerie și intrară printr-o mică deschizătură Într-o cabină de metal sub pod. Leșinat de foame, Jim se sprijini de rama ușii. Un miros familiar plutea În aer, amintindu-i de dormitorul mamei lui din Amherst Avenue, parfumul pudrei de față, al apei de colonie și al țigărilor Craven A, iar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-l omoare, să-i pipăie casca și costumul de zbor, să-și treacă degetele prin praful și uleiul de pe ochelarii lui. — Jim...! Nu te mai gîndi...! Doamna Philips, una dintre văduvele misionare, Îl prinse cînd se aplecă Înainte, aproape leșinînd În fața imaginii acesteia de arhanghel căzut printre orezării. Jim stătu drepți, prefăcîndu-se slăbit de foame și Încercînd să evite privirea suspicioasă a santinelei japoneze de la ușa dispensarului. Așteptă să se termine apelul, reflectînd la potențiala pradă Întruchipată de un pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iar prin puterea Ta îl îndrepți spre locașul sfințeniei Tale. 14. Popoarele vor afla lucrul acesta, și se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni. 15. Se înspăimîntă căpeteniile Edomului, și un tremur apucă pe războinicii lui Moab. Toți locuitorii Canaanului leșină de la inimă. 16. Îi va apuca teama și spaima; iar văzînd măreția brațului Tău vor sta muți ca o piatră, pînă va trece poporul Tău, Doamne! Pînă va trece poporul, pe care Ți l-ai răscumpărat. 17. Tu îi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa. Florile, adunate într-o movilă înaltă de jur-împrejurul mesei, fermentau. Cineva îi tot șoptea să sărute mâna bunicului. Îl împingea ușor de la spate. Cutremurat de mostruozitatea ideii, leșinase. Mult mai târziu, citise documentele, semnăricile și toate condicuțele cu poezii ale bunicului. Rămăsese oarecum dezamăgit. Bunicul, marele lui bunic își cam irosise harurile. Cu erudiția lui, cu atâtea limbi știute și vorbite fluent, cu averea lui, mai ales, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tineri. Coșuri, păr lung, vegetații adenoide, tot echipamentul obișnuit al adolescenților. S-ar putea să mai fi fost ceva, vreun semn particular sau vreun genunchi scrântit. Nu pot să-mi aduc aminte. După ce mi-a pus pistolul la tâmplă, am leșinat și de frică și din cauza sângelui care nu-mi mai circula în creier. În timp ce zăceam grămadă pe trotuar mi-a jefuit căruciorul. Câți bani ți-a luat? — Bani? Nu mi-a furat nici un ban. De altfel nici nu avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ghicit vreo cinci minute până nu mi-a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia albă. La urmă mi-a spus: „N-ai nimerit deloc. M-am angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe cineva suspect și să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]