3,620 matches
-
moarte ale lui Gogol printre epave (încă) vii mi-e dor de suflul flamboiant al câmpiei unde îmi ascund demnitățile /capre negre cu copita spartă/ mâinile mele două curăță taraba lumii opulența deșartă simt lava uralilor trecându-mi în sânge/leagăn atârnat de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele dement pervertit ca un condor solitar
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
căutării de sine din vremea când îți căutai jumătatea cu degete înfrigurate în moliciunea caldă a lutului meu... Era o vreme când izvorul cuvântului răcoarea câmpiile iubirii de soarele dogoritor al dorințelor, cănd noaptea lumină căutările dintre noi legând dorurile leagăn de marginile timpului, ca inimile noastre să poată bate la unison secundele. Era o vreme când ne aparțineam că două jumătăți ale aceluiași întreg... de Gabriela Mimi Boroianu 24.02.2016 Referință Bibliografica: Nostalgii / Gabriela Mimi Boroianu : Confluente Literare, ISSN
NOSTALGII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377961_a_379290]
-
lungi din lemn, pentru patru-cinci persoane, la fel ca și mesele acoperite cu fețe de masă albe, din material plastic. Alături erau spații verzi - conifere tinere în vase mari de plastic - cabane de cel mult două camere, câteva chioșcuri și leagăne, toate din lemn. Nu am mai intrat și acolo. Timpul alocat acestei „aventuri” era depășit deja și ne-am îndreptat grăbiți spre galeriile care ne conduceau la suprafață. Urcușul a fost anevoios pentru cei trecuți de patruzeci de ani. Doar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku Penița ruptă căzută-n iarba verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe lemnul rece Bruma zorilor - pleoapele îmi atinge vremelnic răsfăț Glie uscată - tulpină străvezie soare rătăcit Susurul mării - luciul lunii în ape august efemer. Foșnet de frunze - cad ușor din arbori plini covor efemer
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
și cu pruncul. Iosif, un tânăr aproape de aceeași vârstă cu Maria - ceea ce nu corespunde realității și adevărului istoriei -, cei doi sunt, să-mi fie iertat, ca doi îndrăgostiți care privesc cu multă dragoste la copilul lor rubicond, așezat într-un leagăn. Faptul că o găsim aproape peste tot este o abatere de la credința noastră ortodoxă și le spun credincioșilor că o astfel de icoană nu este conformă cu tradiția noastră. - În aceste împrejurări și conjuncturi, ce vă răspund oamenii? - Ei zic
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
dinții de România. Noi, ca popor predominant de români, de sine stătător, vom dispărea ca și civilizație, din cauza nepăsării și a divizării noastre. Da.., ca civilizație, născuți din pelasgii și geto-dacii ce au populat acest pământ bun și frumos, cu leagănul în România de azi. Suntem, după cum se vede, un popor divizat ce se urăște pe sine însuși. Haidem cu toții, Fii Pâmântului, al acestui popor milenar, cu istoria noastră unică, ce se pierde în negura vremurilor de mult apuse, dar nu
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]
-
ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site de argint, totul se întrupează în liberul schimb
LIBER SCHIMB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376409_a_377738]
-
ne întreabă nimeni, liberi zburdăm și nu închiși în carapace, trăirea, ca molusca. În aripi vibrăm arcuri cu rotunjimi de con în urcuș clapele unei orgi într-o catedrală așază-n inimi extaz. Nu ne istovește nimeni tăind oasele visului leagănul între stâlpii cerului, mișcare răcoroasă ca vântul. Liberi zburdăm cu ceasuri sub piele Peste coamele timpului îmbătrânit. Nu ne așteaptă nimeni în fața porții de brumă niciun semn de mâhnire cernut prin site de argint, totul se întrupează în liberul schimb
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
cei pe care mi i-ai luat fără regrete și-n abis îi arunci, tot mai grăbit, mai lacom și-nsetat. Voi coborî, pământule, în tine, Ești trecerea spre viață-n veșnicii, Popas de gânduri și de lacrimi pline, Un leagăn pentru suflete pustii. Mă vei primi cu brațele deschise, Nu vei putea atuncea spune: „nu.” Voi tresări în recile-ți abise Trăind prin Logos, nu prin trup tabu ! Voi coborî , dar, totuși, ține minte, Mult timp în tine nu voi
RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376577_a_377906]
-
cum spune Jose Marti: Dintr-o rană mai cumplită/ iese versul meu frumos, pentru că inspirația lui Mircea Trifu este propria-i existență, propria-i suferință, pentru că fără nicio dramă interioară, nu poate exista superlativul creației. Din aceeași rană, poetul face leagăn pentru lacrimă și zâmbet, cămară pentru întuneric și lumină, purgatoriu pentru durerile neplânse. Aceasta este de fapt una din tainele pe care cititorii încearcă să le dezlege, ancorându-și sufletul de la o poezie la alta. În versul lui, idealul se
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
ochi, tăcut, În semn de binecuvântare, Căci pe vecie a ta sunt Și ce-i al tău în veci nu moare. IUBIREA Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. E taina ce îmbracă mantia omenirii. Nu-n aur și averi, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Neprihăniți în fapte și dor de
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
în toată frumusețea ei, precum am primit-o și noi de la strămoși, bunicii și părinții noștri. Limba Română prin simplitatea și complexitatea ei, poartă cea mai mare bogăție pe care nu o găsești în niciun loc din lume, decât în leagănul copilăriei tale. Ea este perla „Neamului meu”, de origine divină, despre care poetul timișorean Petru Dugulescu a scris: „O limbă latină și dulce/ Ne-a dat Dumnezeu să vorbim./ Ca scrisul de-atunci de pe cruce,/ Ușor să putem să-l
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
bolund Fata bunii-i ”nsângerată! -No, ce fugi, prinsă de streche? Fraguțile le struci*...! Și zbieri ca-n gură de șărpe?! Fălcuțile le mânji Cu mustul de la cireșe. Genunchii doar îi beli... Pân” s-o mărita... îi trece! Luițuiuș - hintă, leagăn; barșon - catifea; struci - zdrobi. Referință Bibliografică: Luițuiuș / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LUIȚUIUȘ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375817_a_377146]
-
adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii. În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des și urgia naturii.În casa neterminată de pe deal, Maria își legăna cu un picior fetița de doi ani culcată în leagănul de lemn, iar în brațe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
tine tăcut în ziua doua când intri în iubire bocancii-s mult prea grei preferi o talpă goală să simți nemărginirea să-ți râdă trupu-n soare când sorbi din ochii mei decența regăsirii să-ți mângâie privirea în cântecul de leagăn te-adorm bărbat al meu pe carnea mea sărată să-ți înflorească gura plăcerea de-om simți-o va ști doar Dumnezeu eu ți-oi susține-n taină firesc căutătura mă învelesc cu tine în ziua ce-a-nceput în
DECENŢĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375932_a_377261]
-
viață fiecare dintre noi. Și, deodată, dintr-o simplă panglică albastră, cupola cerului mi s-a aprins de lumină și, ca dintr-o baghetă magică a unui vrăjitor, a început să mi se deruleze în minte imaginea casei părintești, imaginea leagănului meu, a rădăcinilor mele, imaginea satului meu natal. Intotdeauna simt o emoție aparte când trebuie să merg în satul meu, în locul nașterii mele, pentru că nicăieri viața nu e mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la țară
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
pereți dărâmați, tristețe, gust amar. De ce toate acestea? Din a cui cauză?...Din cauza noastră, a celor tineri, care cu greu își aduc aminte sau unii chiar de loc, că acolo în acel sat s-au născut, că acolo a fost leagănul copilăriei lor. Amintirile copilăriei din satul meu natal nu mă fac indiferent. Erau vremuri grele imediat după al doilea război mondial. Tata a rămas prinzonier la ruși timp de cinci ani. Casa părintească era ne terminată, cu uși și geamuri
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
facă distincție între dragostea curată - Agape și între celelalte tipuri de dragoste. Fiecare tip de dragoste având priorități în viața noastră. O înțelegere cât mai bună a acestor cuvinte „Te iubesc!” atât de simple, dar magice, se află încă din leagănul familiei. Din primii ani de viața a copilului. Înțelegând ce înseamnă adevărata dragoste și fiind copleșiți de ea, nu ne vom mai mira niciodată, ori de câte ori folosim această expresie „Te iubesc!”. Din contră, vom înțelege că fără aceste cuvinte, este imposibil
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
face în spații terestre, sacralizate, înalte, un fel de axis mundi, dealul și muntele, de unde legătura cu transcendentul este mai ușor de realizat: „Acolo sus pe-un deal frumos / Unde-i cerul luminos / Raza blând-a soarelui / Scaldă fața Domnului” (Leagănul lui Isus), „Sus în vârful muntelui, pe la crucea bradului, pe o scară de argint / Se coboară Domnul sfânt.” (Sus în vârful muntelui). Textul conține elemente religioase și profane cu valoare simbolică: crucea, simbolul creștinismului, al suferinței și al tămăduirii, argintul
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
este hrănit cu lapte, înfășat în scutece și purtat în brațe de mama sa „Din fecioară s-a născut / Și cu lapte s-a crescut. / Cu scutece s-a-nfășat/ Și în brațe s-a purtat.” (Domnul Isus Hristos) sau șade într-un leagăn verde de păltinel (Am plecat să colindăm). În colindul „Închinarea păstorilor” apare motivul popular, al comuniunii omului cu natura. Iisus este legănat de vânt și scăldat de ploaie. Sacrul se întrepătrunde însă cu profanul. În calitate de fiu al Domnului nu este
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
apare motivul popular, al comuniunii omului cu natura. Iisus este legănat de vânt și scăldat de ploaie. Sacrul se întrepătrunde însă cu profanul. În calitate de fiu al Domnului nu este atins de imtemperiile naturii „Neaua ninge, nu-l atinge” (Închinarea păstorilor), leagănul lui este sfânt și purtat de îngeri (Crăciunul). Locul nașterii lui Iisus este cel biblic, în Betleem pronunțat popular Vitleem, într-un spațiu modest, neprielnic nașterii, ieslea boilor, „ În paiele grâului, în ogrinjii fânului” (S-a născut Domnul). Nașterea lui
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
mod miraculos infloresc iarna, prin puterea dragostei lui Iisus, trandafirul „lilioară trandafir” (Gazde mari nu mai dormiți) este simbolul dragostei, al sacrificiului, al lui Iisus însuși. Mai apar bradul, simbolul veșniciei, paltinul, arbore cu lemn tare din care este făcut leagănul sfânt, drumul pe care merge Iisus este făcut din maghiran (S-a născut Domnul), iar rozmarinul este prezent în refren „Frunză verde rozmarin” (Acolo-n umbra pomilor), ca simbol al frumuseții și al vieții. Fiind concepute sincretic ca un amestec
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi. E sentimentul nobil lăsat pentru copii, Cu sufletul curat și dor de jucării. Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești. E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești, E leagănul de-acasă, și dorul de părinți Și-unește pe vecie toți oamenii iubiți. Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc. E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc. Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare, Să
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
haina omenirii. Nu cu podoabe-alese, ci-n straiul nemuririi.E sentimentul nobil lăsat pentru copii,Cu sufletul curat și dor de jucării.Iubirea este-o artă când știi s-o dăruiești.E însăși dăruirea și-atunci când n-o primești,E leagănul de-acasă, și dorul de părințiși-unește pe vecie toți oamenii iubiți.Minciuna, răul, ura în ea nu le găsesc.E tot ce-i mai frumos din rai Dumnezeiesc.Ea lasă-n în inimi pacea și nobila chemare,Să ne iubim
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]