4,183 matches
-
putea fi considerată de asemeni cumplită. Așadar, tu stai pe scaun în fața ei, ești în plină tinerețe și putere, ochiul tău vede lumea și percepe în adâncurile ei toate miracolele, te scalzi în lumină, plutești fermecat de armonia zgomotelor, te legeni purtat fără să știi de noi speranțe de fericire și gândești, mai poți gândi, mai există în tine loc să gândești că tot ea, mama ta, căreia îi datorezi totul și care va trebui să moară încă tânără (și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Acum dintr-un capăt într-altul al lumii,/ Semnăm pentru pace, semnăm cu avînt,/ Căci nu vrem iar sînge pe-ntinderea lumii,/ Nici scîncetul foamei, nici lacrima mumii,/ Nici neagră ruină nu vrem pe pămînt.// Vrem pace, ca holda să legene-n soare/ Belșugul de aur al vremurilor noi:/ Uzina să nască mașini și tractoare/ Și-n goana spre mîine de roți și motoare/ Să rîdă speranța ce freamătă-n noi.// Semnăm ca războiul să nu se mai joace/ Zvîrlindu-ne-n bezna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem pace!// Cînd urcă poetul cu-al păcii stindard/ Pe culmi vulturești spre-al desface,/ Lumini sclipitoare pe steagul lui ard/ Și cîntă poetul: Vrem pace!// Ori cînd și ori unde cu-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea, după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care antigravitațional mă înalță; apoi, iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă și-n cele din urmă, fără menajamente mă înlocuiește. Nu mai sînt. Ba sînt, dar atît de puternic încît nu mă recunosc". Acest vis îl umple de rușine față de mizeriile vieții: de prostie, de răutăți, de scîrnăvii, de toane, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor, apărea la punctul de lucru aproape zilnic. Îl vedeam de departe, legănat de arcurile șaretei, tăind cîmpia pe care munceau ieftin și eficient mii de condamnați politici, și încercam să ghicim pe care dintre noi îl va chema să semneze hîrtia". Va fi eliberat pe 31 ianuarie 1964 și, cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
însă nu mai este; nimeni nu dorește mai mult decât noi ca el să redevină creștin și ca acest lucru să se producă mai repede decât lasă să se întrevadă situația din jurul nostru; nu e însă cazul să ne lăsăm legănați de iluzii: în acea zi, lumea modernă își va fi trăit sfârșitul". (9a, p. 142, p. 144) Credem că pentru spiritualitatea autentică este necesar să revalorizăm "progresul prin invenții", "bunăstarea prin averi", "hărnicia și lenevia prin mărimea productivității", "fericirea prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
subordonarea intereselor partidului intereselor de grup și a perpetuării pe termen nelimitat a puterii. Darul nesperat primit de PD ar trebui să însemne, pentru acest partid, un moment al clarificărilor decisive. Nici vorbă de așa ceva. Boc și ai săi se leagănă cu iluzia că vor reuși să-și păstreze popularitatea fără să dea ceva în schimb. Ceea ce așteaptă românii de la ei e clarificarea ideologică. Nu se poate merge la nesfârșit ținând în mână sfoara bicoloră a dreptei-stângii. Deși, în practică, mulți
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
dar și prăbușirea îndurată în urma uraganului Katrina. "New Orleans a fost o dată ca niciodată. Nu mai există. Cu muzica, cu poezia orașului s-a dus și tinerețea mea. Am avut noroc; am trăit într-un oraș viu care ne-a legănat într-o matcă de istorie, mit, căsuțe ieftine, mîncare bună și spirit de toleranță. Darurile orașului jazz-ului au fost intense, periculoase, pentru că am trăit cu conștiința că sfîrșitul era iminent. Din avion, New Orleans arăta ca niște insulițe abia
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
ignoranțe"), cîtă vreme "cum o să fie el sau cum n-are să fie, o săptămînă întreagă toată lumea serioasă și gravă a umblat după mărțișoare, cel puțin în București, patria adevărată, pe cît se pare, a micului birlic de metal și sticlă, legănat între sîni." În iureșul bucureștean care-ncuscrește griji mari și bucurii mărunte dar, încă, îndestulătoare, se amestecă, din mersul unui călător cu zăbavă, bătrîne aproape vrăjitoare, care pot să țină lecții de folclor, profesori de istorie și copii învățînd, pe
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
Angie. Cântam chiar cu vocea lui Mick Jagger, pe care o cumpărasem la o licitație la Sotheby’s în Veneția. Ecaterina s-a așezat pe pula care îmi țâșnise din pantaloni rupându-i. Am cântat în continuare, în timp ce ea se legăna pe mine. Am juisat elegant în ea. - Mmm, a zis. - Mmm, am zis și eu. Mmm. Mmm. Parcă era și un cântec imbecil de la Crash Test Dummies cu aproximativ același text. Rușinat de banalitatea sunetelor pe care tocmai le emisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
este vădit suficient de bună pentru a o vrăji pe barmaniță, care a turnat două pahare imense. Așează unul pe un șervețel În fața lui Zamyatin și Îl varsă neglijent pe celălalt pe cămașa lui Wakefield. În drum spre bar Își leagănă poponețul strîns În blue jeans pe sub nasul rusnacului și Îl aruncă o ocheadă lui Wakefield. — Un adevărat infern aici, spune Wakefield cu simpatie, arătînd către mulțimea bulucită la bar fluturînd bancnote ca să atragă atenția femeii. Wakefield ar vrea ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie. CÎinele dispare, dar camera Începe să salte și să se legene. Îi e rău. Sunetele revoltei și gazele lacrimogene dispar, lăsînd locul unui cîmp de bătălie. Wakefield se ascunde În spatele comodei, În timp ce obuze explodează În jurul lui. Sună la room service. Vocea de la telefon Îi sună cunoscut. „O sticlă de Stolichnaya“, reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pur și simplu? spune Wakefield, crezînd că asta o va șoca pe Zelda. — Ba da, desigur, numai că următorul demon va și mai rău. Merg un timp În liniște. Pe malul lacului suflă vîntul; lacul e agitat și casa lacustră, legănată de valuri, arată ca un ou ars de soare cu ferestre fumurii. Terapeuții Jungieni se Înghesuie Înăuntru și toată această Îmbulzeală și larma ei Îi produc lui Wakefield o oarecare greață. O pierde rapid pe Zelda În mulțime și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice. Pentru că aveau picioarele bandajate, trebuiau să gîndească pe spate. Au scris poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vreme, am încetat să mai plâng și mi-am întors încet fața brăzdată de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea continuând să ne legene pe mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șofer, dar haideți să nu mai insistăm pe subiectul ăsta. După ce am ieșit pe șosea, o vreme am mers în tăcere. Era o situație foarte stranie. Mama stătea în spate cu mine și ținea în brațe copilul, pe care îl legăna ușor. Mi-am dorit să fi fost și eu tot un copil pe care să-l țină mama în brațe. Să mă facă să mă simt în siguranță, să mă facă să cred că totul va fi bine. Deci nefericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plouă. Dar chestia asta nu avea nici un fel de valoare simbolică. Să fim serioși, ploaia aia nenorocită trebuia să se oprească odată și-odată. După ce i-am dat biberonul lui Kate, m-am așezat cu ea pe pat și am legănat-o. Îmi devenea din ce în ce mai clar că deși fusesem destul de norocoasă ca să fiu târâtă din mlaștina nefericirii, această nou-descoperită libertate adusese după ea o serie de responsabilități. Ziua precedentă fusese foarte plăcută. Foarte distractivă. Dar, și gândul ăsta m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iubito? mă întreba. Nimic, răspundeam eu incapabilă să exprim în cuvinte anxietatea teribilă, fără nume, care mă bântuia. Nu poți să dormi? Nu. — Să te plictisesc eu ca să adormi? — Da, te rog. Într-un final, cădeam într-un somn liniștit, legănată de sunetul liniștitor al vocii lui James, care îmi explica cum sunt scutite de taxe fundațiile de caritate sau care sunt noile reglementări privind TVA-ul impuse de Uniunea Europeană. Am închis apa la duș și m-am șters. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
durat nici o săptămână. Și dacă ar fi durat, prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am sugerat. Adam s-a dezmeticit și a plecat din cameră după Helen. Am legănat-o pe Kate și am încercat s-o liniștesc. Era un copil minunat, dar, pe cuvântul meu, uneori își alegea foarte prost momentul. O auzeam pe Helen râzând în continuare în timp ce cobora scările. După o vreme, s-a întors în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știut mai bine, Și m-ai învățat cum să iubesc, Mamă, un singur lucru în cap îmi vine, Faptul că ești un înger lumesc. Nicicând nu m-am simțit mai frumoasă, Decât atunci când tu mă țineai în brațe Și mă legănai și îmi șopteai încetișor, Că sunt cel mai drag al tău puișor. Când am crescut mi-ai spus să învăț, Doar prin carte puteam ajunge cineva. Nu te-am ascultat, dar ceva tot iubeam... Cartea și acum e parte din
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Viața este ca un foc viu care trebuie să ardă și fiecare secundă devenea tot mai puternică și mai solemn accentuată, țậșnind victorioasă din ornicul pe care îl instalasem odată pe ascuns dedesubtul capacului de la volan. Începusem să mă las legănată de vise, plutind între durere și beatitudine și trecusem deja fruntariile acestui tărậm, încercậnd să o readuc pe mama, de curậnd plecată de acasă de la noi. O căutam disperată printre vecini, încercậnd să ghicesc sensul oricărui cuvậnt, să-i aflu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în mine izvorul întregii nenorociri, tocmai acolo unde odinioară fusese izvorul tuturor fericirilor. Despărțirile trecuseră .greu, lăsậnd răni adậnci în sufletul meu care simțea acum sfậrșitul zilelor de toamnă pătrunzător pậnă la durere. Mă agățam cu tristețe de fiecare frunză legănată de vậnt, de fiecare țipăt de cocor călător...Știam că el se va întoarce, dar pentru mine era deja prea tậrziu...În schimb, devenisem conștientă că trebuia să suport suferințele pe care eu însămi mi le pricinuisem. Sufletul meu era
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și de agilitate spirituală. Prietenia noastră se baza mai mult pe contraste decật pe asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși. Continuam să mă las legănată de vis, închipuindu-mi că zac într-o barcă plutind pe ape printre nuferii lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mele”. Vă mai informez că citind și recitind cartea dv. am trăit cu aceeași emoție ca și dv. amintirile copilăriei mele, mă regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună și acum plăcut în urechi renumita fanfară din Toflea, mă învârt voios printre Ilene Cosânzene și Feți Frumoși - fii și fiice ale satului. Amintiri - amintiri... Ce frumoasă-i, Doamne, copilăria! Ce n-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]