1,578 matches
-
Ungaria, de cele mai multe ori pentru lucru la șosele. Aceștia aveau voie să scrie acasă și comunice unde se aflau. Aceste informații erau apoi și ele transmise la legația română din Budapesta și ministrul Eugen Filotti se deplasa personal cu mașina legației să vadă condițiile în care trăiau și lucrau acești români. Au fost frecvente cazurile în care gărzile militare care îi păzeau pe români l-au bruscat pe Eugen Filotti, neținând seama de statutul său diplomatic. Abuzurile de pe teritoriul Ungariei nu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
germane situate pe malul iugoslav, iar spre nord, trupele germane și cele maghiare ocupaseră Aradul și înaintau pe valea Mureșului. În sfârșit, conform convențiilor internaționale, trebuia organizat schimbul de diplomați între țările beligerante. Acest schimb de diplomați urma să afecteze legațiile de la Berlin, Budapesta, Bratislava și alte capitale aflate încă sub controlul Germaniei. Tratativele pentru acest schimb se duceau prin intermediul legațiilor din diferite țări neutre, în special Elveția și Suedia. Deși s-a ajuns la un acord cu guvernele țărilor respective
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
În sfârșit, conform convențiilor internaționale, trebuia organizat schimbul de diplomați între țările beligerante. Acest schimb de diplomați urma să afecteze legațiile de la Berlin, Budapesta, Bratislava și alte capitale aflate încă sub controlul Germaniei. Tratativele pentru acest schimb se duceau prin intermediul legațiilor din diferite țări neutre, în special Elveția și Suedia. Deși s-a ajuns la un acord cu guvernele țărilor respective, în cele din urmă schimbul nu a mai avut loc, deoarece majoritatea diplomaților din Ungaria și din alte țări au
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
(16 februarie 1924, Dej - 18 februarie 1960, Jilava) a fost un activist anticomunist român, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna. s-a născut în orașul Dej, în familia lui Oliver și Maria Beldeanu, proprietari de cinematograf și restaurant. La 15 ani, Beldeanu a devenit membru al organizație de tineret
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
Ciochină și Ioan Chirilă, s-a angajat la unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în 1955 atacarea și ocuparea legației Republicii Populare Române (14 - 16 februarie) din Berna. În timpul acțiunii a fost grav rănit șoferul ambasadei, care avea să moară mai târziu la spital. Cei cinci au cerut eliberarea unor deținuți politici (generalul Aurel Aldea, episcopul unit Ioan Suciu, fostul
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
politici (generalul Aurel Aldea, episcopul unit Ioan Suciu, fostul redactor al ziarului țărănist, Anton I. Mureșanu, liderii țărăniști Ilie Lazăr și Dinu Brătianu). După 40 de ore, „grupul Beldeanu” s-a predat, oferind poliției elvețiene o serie de documente ale legației, care se pare că puneau autoritățile comuniste din România într-o situație delicată. Oliviu Beldeanu a fost arestat, judecat și condamnat de autoritățile elvețiene la 4 ani de închisoare. Avea să fie eliberat înainte de termen, pe 15 octombrie 1957. Autoritățile
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
din 28 septembrie 1958 privind organizarea și executarea răpirii lui Beldeanu se spunea: „Organele Direcției I din MAI au fost sesizate, din mai multe țări și pe mai multe linii, că teroristul Beldanu Oliviu pregătește noi acțiuni teroriste împotriva unor legații ale Republicii Populare România și diplomați români aflați în țările capitaliste”. În viziunea autorităților române, strădaniile lui Beldeanu pentru găsirea vinovaților pentru răpirea de către agenții Securității a doi anticomuniști (Aurel Decei și Traian Puiu) erau „acțiuni teroriste”. Beldeanu a fost
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
a fost reprezentat de o scurtă ocupare a legației României Populare din Berna, Elveția, de un grup de emigranți români, care se opuneau regimului comunist. Evenimentul s-a petrecut între 14 - 16 februarie 1955. Atacul a fost plănuit de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
luni, după cum se spune, ca agent al UDBA (serviciile iugoslvave de securitate). În 1951, Beldeanu a ajuns în Italia. El avea să se stabilească mai târziu în Konstanz, Germania de Vest. În 1954, Beldeanu a început să pregătească asaltul asupra legației României: el a călătorit de mai multe ori în Elveția, a făcut rost de armele și sculele de care considera că va avea nevoie și a organizat ședințe de antrenament cu ceilalți membri ai grupului, (Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
antrenament cu ceilalți membri ai grupului, (Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină). În dimineața zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii săi au intrat în apartamentul șoferului legației, unde au găsit-o numai pe soția acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la Zürich pentru a prelua curierul diplomatic, sosit din România cu trenul Arlberg-Express. Acești funcționari ai legației s-au întors la Berna la 15 februarie, oraele 01:30. Șandru, Miron și Șețu au remis curierul diplomatic însărcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Șandru s-a reîntors la apartamentul său de la reprezentanța comercială
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
curierul diplomatic însărcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Șandru s-a reîntors la apartamentul său de la reprezentanța comercială a RPR (din Brunnadernstrasse), însoțit de "șoferul" Șețu, după care acesta a revenit apoi singur la sediul legației (Schlösslistrasse), pe la ora două dimineața. Atunci, "șoferul" Aurel Șețu, (presupus agent al Securității) a fost somat de Stan Codrescu, de santinelă în acel moment împreună cu Ochiu; el nu a răspuns somației. Apoi, s-a reîntors spre mașina (Buick) parcată în
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
pe la ora două dimineața. Atunci, "șoferul" Aurel Șețu, (presupus agent al Securității) a fost somat de Stan Codrescu, de santinelă în acel moment împreună cu Ochiu; el nu a răspuns somației. Apoi, s-a reîntors spre mașina (Buick) parcată în curtea legației, moment în care Codrescu a deschis focul. Nu se știe din ce motive, rănitul a ajuns la spital numai șase ore mai târziu, când nu s-a mai putut face nimic pentru el. A murit la Inselspital din Berna în jurul
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
din ce motive, rănitul a ajuns la spital numai șase ore mai târziu, când nu s-a mai putut face nimic pentru el. A murit la Inselspital din Berna în jurul orei 10. După focurile de armă, o parte din funcționarii legației au reușit să fugă din clădire. A fost anunțată poliția elvețiană, clădirea legației fiind încercuită, dar nu s-a declanșat nicio intervenție în forță. Grupul atacatorilor a cerut eliberarea din închisoare a mai multor personalități române precum Dinu Brătianu. În
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
când nu s-a mai putut face nimic pentru el. A murit la Inselspital din Berna în jurul orei 10. După focurile de armă, o parte din funcționarii legației au reușit să fugă din clădire. A fost anunțată poliția elvețiană, clădirea legației fiind încercuită, dar nu s-a declanșat nicio intervenție în forță. Grupul atacatorilor a cerut eliberarea din închisoare a mai multor personalități române precum Dinu Brătianu. În noaptea de 15-16 februarie, Dumitru Ochiu a părăsit clădirea ambasadei, ducând cu el
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
elvețiană. Restul grupului s-a predat a doua zi. Apoi, poliția elvețiană a restituit imediat documentele furate. De aceea s-au născut zvonuri despre conținutul acestora. Agenția de presă "Globe Press" a susținut că Aurel Șețu era de fapt capul legației și un ofițer înalt al Securității și că documentele furate erau mesaje cifrate pentru Moscova. Însă, după cum poliția din Berna a reușit să demonstreze, informațiile acelea au fost născocite de un refugiat cehoslovac. În conformitate cu afirmațiile organizatorilor, atacul avea ca scop
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
Ochiu numai 1 an și patru luni. În România, au fost organizate proteste publice în mai multe orașe, iar, cu ocazia înmormântării lui Aurel Șețu, s-au ținut întâlniri comemorative. Regimul comunist român nu a vrut să lase atacul asupra legației din Berna nepedepsit. După eliberarea din închisoare din 1957, Oliviu Beldeanu a fost ademenit în Berlinul Occidental, de unde a fost răpit de agenții ai STASI și ai Securității și trimis în România. După o anchetă care a ținut aproape un
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
vieții sale. s-a născut la data de 1 august 1908, în comuna Sărata (județul Buzău). A absolvit în anul 1929 cursurile Facultății de Drept ale Universității din București. În același an s-a înscris la examenul de atașat de Legație, funcție pe care o ocupă în anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerul de Externe: secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
s-a înscris la examenul de atașat de Legație, funcție pe care o ocupă în anul următor. A îndeplinit mai multe funcții în cadrul Ministerul de Externe: secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit în România, el a condus Direcția Cabinetului și Cifrului (din 20 mai 1941), Direcția Afacerilor Economice și Administrație (din 23 iunie 1944) și
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
consilier I de Legație (aprilie 1944) și ministru plenipotențiar clasa a II-a (din 15 august 1944). În paralel cu funcțiile din cadrul Ministerului, a fost trimis peste hotare ca secretar la Legația română de pe lângă Societatea Națiunilor (Geneva) (1933-1935), secretar de Legație la Stockholm (1937-1939) și la Riga (1939-1940). Revenit în România, el a condus Direcția Cabinetului și Cifrului (din 20 mai 1941), Direcția Afacerilor Economice și Administrație (din 23 iunie 1944) și Direcția Personalului (din 1 august 1944). Grigore Niculescu-Buzești a
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
conflictelor, guvernele german și italian au răspuns afirmativ scrisorii semnate de M. Sturdza la 14 octombrie 1940 fiind de acord cu formarea unei comisii de arbitrare a conflictelor. Comisie urma să fie condusă de ministrul dr. Altenburg și consilierul de legație dr. Wolf. din partea Germaniei, si de ministrul conte Roggeri și consilierul de legație conte Pignatt, din partea Italiei, comisia fiind cunoscută sub numele de comisia Roggeri-Altenburg. Comisia s-a deplasat la fața locului, fiind însoțită de Alexandru Randa, fruntaș legionar, din partea
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
la 14 octombrie 1940 fiind de acord cu formarea unei comisii de arbitrare a conflictelor. Comisie urma să fie condusă de ministrul dr. Altenburg și consilierul de legație dr. Wolf. din partea Germaniei, si de ministrul conte Roggeri și consilierul de legație conte Pignatt, din partea Italiei, comisia fiind cunoscută sub numele de comisia Roggeri-Altenburg. Comisia s-a deplasat la fața locului, fiind însoțită de Alexandru Randa, fruntaș legionar, din partea Ministerului de Externe român. Comisia a informat guvernul român că semnalările sale se
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
județul Mureș. Cea de a doua, cu sediul la Brașov era condusă de ofițerul german, si se ocupă de partea de la sud de Mureș, exclusiv județul Mureș. Dările de seamă și rapoartele comisiilor erau expediate la Romă și Berlin prin intermediul legațiilor de la Budapesta ale celor două state pentru comisia de la Cluj și de la București pentru comisia de la Brașov. O supracomisie mixtă compusă din contele Roggeri și ambasadorul von Bülow (care îl înlocuia pe Dr. Altenburg) urma să examineze rapoartele primite de la
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
Securității, declară: "„Eugen Cristescu, șeful Serviciului Secret, chemat de generalul Sănătescu la Palat, a refuzat să vină. Cum s-a aflat mai târziu, s-a consultat cu generalul Tobescu de la Inspectoratul General al Jandarmeriei și împreună s-au dus la Legația Germaniei, pentru a comunica ceea ce se petrece la Palat.”" Conform altei opinii cei doi fugari au parcurs un lung periplu prin diferite localități ale țării, căutând să stea cât mai mult în umbră până la limpezirea situației politice și militare. La
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]