5,988 matches
-
a exilului, căci, „deși România suferă sub povara comunismului, pseudo-jurnaliști În exil atacă și calomniază tot ceea ce este românesc În exil”. Cu toate acestea, În ciuda unei imparțialități exprimate, În paginile ziarului pot fi găsite afirmații precum „noi sîntem imparțiali, dar legionarii ar trebui Împușcați”. La rîndul lor, evreii din România exilați la Paris aveau de asemenea propriul lor jurnal, Cuvîntul nostru. Notre parole. Our Word, condus de I. Klein. Tot la Paris apăreau Caiete de mărturisire ortodoxă și Cronicarul condus de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.d., În total 180 de persoane. Acolo au sfîrșit personalități emblematice ale istoriei românești: Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu ș.a. Închisoarea Aiud era destinată legionarilor; cea de la Galați era pentru foștii membri PNȚ; Gherla pentru intelectuali; Făgăraș, foști polițiști; Pitești, foști studenți; TÎrgșor, elevi; Mislea, femei; TÎrgu Ocna, Închisoare-spital pentru bolnavii TBC; Jilava, Închisoare de tranzit. Este unanim acceptat că Închisoarea Pitești a devenit simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care Încă nu sînt pe deplin elucidate. Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu cuprindea foști studenți (p. 180), inclusiv șeful, dar cei mai mulți erau absolvenți de liceu sau țărani din satele Țării Făgărașului. Pactul Între comuniști (Teohari Georgescu, susținut de Ana Pauker) și legionari (Nicolae Petrașcu) s-a Încheiat Într-adevăr În 1945, Însă nu În august (p. 184), ci În decembrie. SÎnt și unele probleme legate de traducere, Îndeosebi cînd e vorba de sintagme. Spre exemplu, În timpul discursului său anticomunist din 24 februarie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fragmente personale. Persoanele alese pentru interviu sînt de o largă reprezentativitate socială, politică și etnică: un deținut politic, membri ai Partidului Comunist Român, o călugăriță, un inginer tehnolog, fost director de fabrică, un ungur, o săsoaică deportată, o evreică, un legionar, un militar, un făgărășan. Statutul felurit și paleta social-politică și etnică variată semnifică dorința coordonatorilor de a colecta mărturii de la diverse categorii din nevoia de a redescoperi trecutul În multiplele lui fațete și niveluri de receptare. Acest principiu de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
naționalizarea, construirea noii economii, reamenajarea vieții și a valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este conturată prin două mărturii de sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amîndouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc Însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea În structurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
15 septembrie 1954, p. 13. Ibidem, nr. 190, 1 decembrie 1954. Cuvîntul Nostru. Notre parole, Our Word, Paris, 1955-1958. Our Word, I, nr. 1-2, februarie 1955, p. 13. Potrivit unui raport RFE, consiliul parohial al Bisericii Ortodoxe era sub controlul legionarilor. RFE, Item nr. 6684/53. România Muncitoare, II, iulie 1952. RFE, Item nr. 118/56. La Roma, a fost publicată Țara. Tribună a românilor liberi, Încă din aprilie 1949, sub direcția lui Alexandru Gregorian. În februarie 1949, tot la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la Teatrul Național din București i se joacă piesa Cameleonii (Fără căpătâi). Mobilizat cu gradul de locotenent, este în primul an de război reporter pe front, activitate al cărei rod este volumul Pe urmele bolșevicilor (1941). În 1945, denunțat ca legionar și „răspânditor de otravă antisovietică”, este suspendat din presă pentru cinci ani, dar probabil va fi suportat și alte pedepse, întrucât dispare cu totul din viața culturală. A murit la București. Versurile și schițele de început ale lui M. sunt
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
și ca preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, iar între 1954 și 1958 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din București. În decembrie 1958, sub motivul că ar fi avut în biblioteca sa o antologie a poeților legionari refugiați în Spania și în Franța, este arestat și închis un an și jumătate. După ieșirea din închisoare a lucrat la Casa Centrală a Creației Populare, în redacțiile revistelor „Gazeta literară” (1963-1967) și „Luceafărul”. Ulterior s-a afirmat ca editor
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie constantiniană”, nu este altceva decât o plicticoasă însăilare de însemnări de lectură. Cronicar literar activ, I.-C. a scris mult și despre cele mai variate subiecte. Câteva dintre articolele publicate în „Românul literar” le-a strâns în
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
să inventeze nu numai acuzații de plagiat, ci și opere proprii sau surse de informare și argumente. SCRIERI: Din umbră... Moravuri antice, București, 1901; Originalitatea d-lui Caragiale. Două plagiate, București, 1902; Pentru Cruce, București, 1903; Triumful Crucei, București, 1904; Legionarii Crucei, București, 1904; Note, București, 1905; Galia și înrâuririle ei (1898-1908), I-II, București, 1915. Traduceri: Th. Bailey Aldrich, Copilărie tristă, București, 1898; H. de Graffigny, Povestiri științifice, București, 1898; Jonathan Swift, Trei ani de suferință. O călătorie curioasă, București
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
poate mai explicit „valorile”, „codul” educației în spirit comunist, impuse celor mici. Bunăoară, în consonanță cu lecția despre „cum am devenit stahanovist”, în Cei de la Crisanta (1960), un copil orfan, „se integrează” în vâltoarea epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului I. se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
scop de a justifica desprinderea dizidenților din partid și adeziunea la programul de guvernare al Frontului Național Democrat. Partidul Național-Țărănesc „nu mai rămăsese decât cu numele - declara liderul noii grupări. Rostul lui social fusese cu totul neglijat... Prin afluxul de legionari, care căutau să se salveze, partidul amenința să devină o citadelă fascistă“125. Liderul noului partid a fost recompensat, ca și Mihail Ralea, cu un post de ministru, la cooperație, însă formațiunea condusă de Anton Alexandrescu nu a avut nici
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din partea autorităților statului și interzisă în 1938, la fel ca toate partidele existente. Adusă la guvernare în septembrie 1940 de către generalul Ion Antonescu, a intrat în conflict cu acesta, fiind înlăturată de la putere în ianuarie 1941. Refugiați în Germania, liderii legionari au sperat că vor reveni la conducere într-un context favorabil. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a fost considerată un moment propice în acest sens, în toamna (deși oficial la 10 decembrie) anului 1944 constituindu-se un „Guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
inclusiv unii lideri (cel mai important fiind Nicolae Petrașcu, locțiitorul lui Horia Sima), au fost parașutate în România, cu scopul de a participa la o întoarcere de front în favoarea Germaniei. Numai că războiul s-a terminat cu înfrângerea Axei, iar legionarii simiști din țară s-au văzut nevoiți să semneze, în decembrie 1945, un pact cu guvernul, mai precis cu reprezentanții Partidului Comunist 2. Pactul a fost respectat în mare măsură de ambele părți până la 14/15 mai 1948, când Ministerul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
semneze, în decembrie 1945, un pact cu guvernul, mai precis cu reprezentanții Partidului Comunist 2. Pactul a fost respectat în mare măsură de ambele părți până la 14/15 mai 1948, când Ministerul de Interne a început arestări masive în rândurile legionarilor, îndeosebi a activiștilor. Mulți dintre ei au fost prinși și aruncați în Gulagul românesc, de unde unii au ieșit în anii ’50, alții abia în 1963-1964, nu puțini găsindu-și sfârșitul în gherlele comuniste. Cei care au scăpat de arestare în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ieșit în anii ’50, alții abia în 1963-1964, nu puțini găsindu-și sfârșitul în gherlele comuniste. Cei care au scăpat de arestare în primăvara anului 1948 au încercat să se reorganizeze atât la vârf, cât și în • Vezi Dorin Dobrincu, Legionarii și guvernarea Ion Antonescu (1941-1944), în Romania: A Crossroads of Europe, Iași, Oxford, Palm Beach, Portland, The Center for Romanian Studies, 2002, p. 199-230; idem, «Guvernul Național Român» de la Viena (1944-1945), în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»“, vol. XXXVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
199-230; idem, «Guvernul Național Român» de la Viena (1944-1945), în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»“, vol. XXXVIII, 2001, p. 155-169. teritoriu. Unii dintre ei s-au implicat în acțiuni de rezistență armată, fie în grupuri formate exclusiv sau preponderent din legionari, fie în formațiuni fără coloratură politică explicită, singura orientare clară fiind anticomunismul. Un grup format din inițiativă legionară și compus din legionari a activat în nordul Olteniei în primele luni ale anului 1949. Este vorba despre grupul „Arnota“3. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre ei s-au implicat în acțiuni de rezistență armată, fie în grupuri formate exclusiv sau preponderent din legionari, fie în formațiuni fără coloratură politică explicită, singura orientare clară fiind anticomunismul. Un grup format din inițiativă legionară și compus din legionari a activat în nordul Olteniei în primele luni ale anului 1949. Este vorba despre grupul „Arnota“3. În studiul de față încercăm reconstituirea condițiilor apariției acestui grup, scopul său, precum și intervenția Securității și distrugerea formațiunii. Sursele pe care le folosim
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Sursele pe care le folosim constau în documente inedite sau edite, la care se adaugă câteva mărturii. • Constituirea, componența, scopul și activitatea grupului „Arnota“ S-a scris că originea acestui grup poate fi plasată în primăvara anului 1948, când câțiva legionari, în frunte cu Gheorghe Pele, Ion Martin și Ion Oprițescu, au încercat să (re)constituie „Corpul Muncitoresc Legionar“4. Gheorghe Pele fusese condamnat în 1941 la zece ani muncă silnică, datorită participării la „rebeliunea legionară“ și executase șase ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transferat la Suceava, de unde a evadat în 1944. Pele și Oprițescu s-au cunoscut în primăvara anului 1948, întâlnirea fiind intermediată de Ion Martin, fost coleg de detenție cu Oprițescu la Aiud6. Gheorghe Pele intrase în legătură și cu alți legionari: Ilie Nicolescu, Constantin Gane și Ion Jijie. În timpul arestărilor din decembrie 1948, el a tras asupra securiștilor care-l urmăreau. Ulterior s-a retras într-o pădure din județul Bihor, dar în martie 1949 a revenit în București și a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bălănescu - un rol important a revenit studentului Ion Jijie. Acesta era cunoscut de Securitate încă din vara anului 1948, datorită activității sale în cadrul organizației legionare de la Politehnica bucureșteană. În decembrie 1948 fusese unul dintre cei care asiguraseră legătura între curierii legionari veniți din străinătate, Damaschin Luca și Ion Popescu, și conducerea legionară din țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legionare de la Politehnica bucureșteană. În decembrie 1948 fusese unul dintre cei care asiguraseră legătura între curierii legionari veniți din străinătate, Damaschin Luca și Ion Popescu, și conducerea legionară din țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-a întâlnit cu legionarul Leon Șușman, cu care a discutat despre posibilitățile de refugiu în munți. De asemenea, Jijie a dat instrucțiuni lui Măzăreanu să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
străinătate, Damaschin Luca și Ion Popescu, și conducerea legionară din țară. Jijie era intens preocupat de problema retragerii în munți a legionarilor urmăriți. În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-a întâlnit cu legionarul Leon Șușman, cu care a discutat despre posibilitățile de refugiu în munți. De asemenea, Jijie a dat instrucțiuni lui Măzăreanu să recruteze legionari pentru a constitui un grup înarmat în munți. Dispozițiile erau concrete atât în privința verificării legionarilor înrolați, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În acest scop l-a trimis pe Gheorghe Pele în județul Alba, unde s-a întâlnit cu legionarul Leon Șușman, cu care a discutat despre posibilitățile de refugiu în munți. De asemenea, Jijie a dat instrucțiuni lui Măzăreanu să recruteze legionari pentru a constitui un grup înarmat în munți. Dispozițiile erau concrete atât în privința verificării legionarilor înrolați, cât și asupra armamentului și a felului în care să călătorească spre destinație 9. Spre sfârșitul anului 1948 începutul anului 1949 avea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]